ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Nălucirile unui creier desprins din neant

On Iulie 06, 2015, in Jurnal de Leadership, by Neculai Fantanaru

Plasează-te în ipostaza de navigator în spaţiul cunoaşterii, fără a face din leadership un domeniu închis în sine.

Gândul alerga fără să se poată opri asupra ideilor principale, mici străfulgerări de intuiţie şi imaginaţie condensate într-un material de scurtă durată în care timpul, luându-se uneori egal cu zero, era justificat prin faptul că se comporta ca o conversaţie cu un necunoscut, căpătând mai apoi valoarea de sentiment.

Mă simţeam dezorientat, de parcă ar fi trebuit să explic până la un anumit punct existenţa unui ocean aflat la treizeci de leghe sub suprafaţa globului. Gândul era parte integrantă a unui univers sensibil, o nălucire a unui fals Eu. Sau, mai bine zis, o nălucire a unui lucru prezentat sub diferite forme, o oglindă a unei realităţi egale cu suma forţelor de interacţiune între profund şi senzaţional. Proprietatea unui fenomen de a depinde de acțiuni momentane, o momeală a dorinţei de a străpunge ascunsul. Dar care aducea promisiunea unei interpretări din suflet şi cu talent a unei noi rezonanţe, în spectrul unei compoziţii revelatoare.

Timpul devenea un dublu al gândului, un ansamblu de conexiuni neuronale create în mare viteză de o minte care se întreabă - nu doar o minte care caută, în acord cu convenţia „început-sfârşit”: nu e niciodată prea târziu sau prea devreme, este atunci când trebuie să fie.

Or în cazul unor distribuţii de sarcini ale funcţiilor sale de acces într-un perimetru care îndeplinea polivalenţa unui univers alternativ. Într-un spaţiu care, de multe ori, era diferit de toate celelalte, neţinând cont de măsuri, standarde şi reguli, concentrându-se și dilatându-se după împrejurări, timpul se calcula în funcţie de variabilele „dus-întors”. Oare cât de stabil era acest circuit mereu reînnoit de răspunsuri şi de revelaţii?

Gândul, ca şi sufletul are doi ochi, spunea cineva, unul priveşte timpul, celălalt stă întors spre veşnicie. Materializarea gândului depinde întrucâtva de puterea omului de penetrare a nespusului şi de dominare a neantului, admiţând faptul că potenţialul său de sondare este nelimitat.

Leadership: Te plasezi într-o regiune diferită a spaţiului numit „Tu însuţi” în acord cu convenţia „început-sfârşit” din imboldul gândurilor?

Ceea ce fascinează prin mijloacele prin care proiecţiile gândurilor reuşesc să îndeplinească un scop fixat deseori cu anticipaţie, acela de a declanşa o nouă reprezentare a spaţiului numit „Tu însuţi”, fără a confunda scopul cu cauza, ne apare cu totul pertinent şi posibil, rezultând un soi de interes deosebit în cadrul unităţii de navigaţie înspre noi direcţii inovatoare. Pe fundamentele vechii gândiri aşezându-se praful şi uitarea.

Judecând după felul cum omul îşi foloseşte voinţa de a se înscrie cu orice preţ în ordinea imaginarului, leadershipul poate fi considerat o plasare a cunoaşterii într-o lume în care accesibilitatea ei constituie un impediment?

Dacă da, atunci leadershipul devine un domeniu închis în sine, cu un ecou tot mai slab în mase, dar cu o mai mare orientare spre ceea ce îşi imaginează aspirantul la superioritate, făcând din această ştiinţă o adevărată artă a abstractizării, conducând (eventual) la anumite tipuri sau forme de prezentare şi de reprezentare a cunoştinţelor. Dar şi cu o orientare pe cum se poziționează el față de actul de gândire care trece dincolo de nomenclatorul de teme morale, identitare, filozofice acceptate ca repere ale fixării unor limite sociale.

Totuşi transformarea gândirii, plasarea omului în ipostaza de navigator în spaţiul cunoaşterii prin folosirea puterii oferite de micile străfulgerări de intuiţie şi imaginaţie, dezvoltă cu succes în cadrul leadershipului o superioritate, ce-i drept, oarecum indirect, dar care poate avea o corespondenţă în ceea ce priveşte imaginea de sine.

Filosoful român, C. Rădulescu Motru afirma la un moment dat: „Adevărurile ştiinţifice semănate în inteligenţele oamenilor sunt neproductive. Ele n-au într-însele putinţa de a fi transformate în valori practice. Ele nu schimbă nimic din rutina obişnuită.

Pentru ca adevărurile să fie acceptate, ele trebuie să fie descoperite pe cont propriu şi apoi conştientizate pe deplin. De aceea, a te plasa într-o regiune diferită a spaţiului numit „Tu însuţi” în acord cu convenţia „început-sfârşit” din imboldul gândurilor, pe palierul cald al imaginaţiei, în cadrul diverselor direcţii ale rezultatelor experimentale, este o formă de a te diferenţia de ceilalţi, de a te recunoaşte drept altcineva, este o formă de a te simţi liber să cunoşti tot ceea ce alţii nu pricep.

Astfel tu nu vei mai putea trăi prin cunoaşterea celorlalţi oameni. Dar oare ei vor putea să se lumineze prin ceea ce tu ai asimilat la nivel individual?

Nălucirile unui creier desprins din neant scot în evidenţă acea latură a omului aflată în pericolul de a obţine mai mult sau mai puţin decât i se cuvine prin sondarea necunoscutului căruia îi corespunde imaginarul, în funcţie de cantitatea de cunoştinţe adaptate la cerințele și exigențele sale personale, dar susceptibile de a fi transferabile altora.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us