Narratio Divinae

Adevărata măreție a vieții nu este să trăiești pentru tine, ci să scrii o poveste atât de spectaculoasă, încât Dumnezeu însuși să o trăiască prin tine.

Într-un vis adânc, unde granițele realității se estompau, un bătrân înțelept, cu ochi strălucitori ca stelele, mi-a întins o cheie din obsidian, rece și grea în palmă. Nu era o cheie obișnuită; nu deschidea uși fizice, ci drumul spre înțelegeri uitate.

– Aceasta este cheia conștiinței, a șoptit el, vocea sa răsunând ca un ecou dintr-o peșteră antică. Deschide-o și vei vedea adevărul despre existență.

Când am rotit cheia în neant, un portal de lumină s-a deschis dintr-odată, iar din adâncurile sale a răsunat o revelație, puternică și eternă: "Un singur lucru contează în lumea asta: povestea pe care o scrii și pe care Dumnezeu o trăiește prin tine."

Atunci mi-am dat seama că în mine există o scânteie – un spirit neînfrânt, plin de forță, care simte tot ceea ce simt eu, știe ce gândesc, trăiește epopeea vieții mele ca pe o poveste sacră. El mă însoțește în fiecare aventură, în fiecare suferință și triumf. Iar acest spirit este Dumnezeu, fluidul nevăzut. Ca martor invizibil al fiecărui pas pe care-l fac, simțind ce simt eu, îi este totuna dacă eu zburd de bucurie sau dacă cad în abisul durerii; însă rămâne alături de mine până la capăt.

Leadership: Poți transforma firul propriei existențe într-o compoziție vizuală care să-ți lărgească orizonturile, încât fiecare pas să devină o manifestare divină ce transcende realitatea?

Tot în același vis, mi-a apărut un semn, pulsând în ritmul inimii universului. Era ceva misterios, atât de complex, vibrând dincolo de orice rațiune. Într-un fel, mi s-a revelat că nu e de ajuns să trăiesc printr-o simplă suflare, ci trebuie să creez o poveste care cutremură cerurile și face ca Dumnezeu să trăiască un miracol cosmic. Iar, într-o noapte senină, sub stele ce sclipeau asemeni scânteilor veșniciei, am auzit, parcă din nou, un murmur al inimii, venit ca dintr-un abis:

"Scrie-ți viața ca pe o poveste sacră, plină de zbucium și minuni, căci doar așa îl miști pe Cel care te locuiește."

Am înțeles atunci că misiunea mea nu era să supraviețuiesc unei lumi create din visuri, ci să devin o Narratio Mirabilis, o poveste vie care să reflecte divinul. Din acel moment, am ales să trăiesc fiecare provocare ca pe un capitol al unei legende vii, știind că fiecare luptă, fiecare rană, fiecare triumf este o ofrandă adusă poveștii care îl face pe Dumnezeu să existe prin mine. Era exact ca în filmul Dune, unde eroul Paul Atreides era bântuit de viziuni profetice în vis, prevestind un destin măreț și o misiune aproape divină de a ghida omenirea, chiar dacă asta implica sacrificii imense și o înțelegere profundă a interconexiunii universului.

Leadership: Poți fi simultan creatorul și martorul unui dublu al tău, depășind limitele poveștii care mărturisește cine ai devenit?

Chiar și acum mă bântuie chemarea din vis: "Scrie-ți povestea cât mai îndrăzneață și apoi trăiește-o până la ultima suflare." Practic, mi se dezvăluise o misiune: să lupt împotriva Nimicului, să îmbrățișez necunoscutul, să evadez din obișnuitul cotidian. Lui Dumnezeu îi plac provocările care îi împing la limită propria creație și, prin aceasta, propria esență. Din acest motiv, a trebuit să plec singur într-o călătorie nesigură, primejdioasă, fără nicio armă, având la piept doar o cheie din obsidian – simbol al credinței, care să mă ghideze și să mă protejeze. Era exact cheia din vis.

În paralel cu mine, Dumnezeu – martor omniprezent al poveștii mele – trebuia să trăiască tot ce experimentam eu, simțind totul ca și cum ar fi El însuși acolo, în locul meu. Eu eram personajul din poveste, iar Dumnezeu era cititorul care trăia emoțiile cele mai intense prin povestea mea.

Un singur lucru e sigur. Din mii și mii de generații câte a avut pământul de când a fost creat, puțini au fost cei care au știut să transforme viața lor în ceva palpitant și miraculos, demn de o poveste din "O mie și una de nopți" – precum Ali Baba, Aladin, Sinbad Marinarul.

Iar Dumnezeu, superioritatea care vine din adâncul timpului, nu cred că ar vrea să trăiască o viață lipsită de miracolul unei povești nemuritoare. Și totuși, asta e lumea în care trăim: o iluzie care se risipește, un miraj efemer, semănând cu praful de stele. Majoritatea se mulțumește doar să trăiască, și atât, fără să croiască o poveste spectaculoasă din care să reiasă că, uite: " eu însumi am fost o minune pe pământ. "

Leadership: Poți să-ți construiești parcursul creator ca pe o legendă vie, unde fiecare gest spontan devine o proiecție a imaginii interioare, iar fiecare moment de revelație se transformă într-o dovadă de măreție?

Am citit cândva o poveste reală, cu adevărat palpitantă, despre un om care a evadat consecutiv din două lagăre de concentrare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial – de la Auschwitz și, apoi, de la Dachau. Imposibil, dar adevărat, Vă asigur că acel om a știut să spună o poveste uimitoare și să o trăiască la fel de uimitor. Iată că, în toată lumea aceea aspră și nemiloasă, întunecată de teroare, marcată de cruzime, cineva a reușit ceva spectaculos, ieșit din comun – ca o scânteie luminoasă, și asta fără niciun ajutor, fără vreo unealtă miraculoasă. Acesta este miracolul: dovada unei credințe care, probabil, L-a uimit și pe Dumnezeu, făcându-L să trăiască o fărâmă din triumful sublim al unui muritor.

Iar Dumnezeu știe asta mai bine ca oricine. Singura cale către veșnicie este să trăiești vieți spectaculoase, vieți care să nu te plictisească.

La un moment dat, când povestea mea va prinde aripi spre veșnicie, mai presus de orice așteptări omenești, aș vrea să pot spune ceea ce spunea un evadat din lagărele infernale ale Nimicului: "Într-o noapte fără stele, drumul s-a bifurcat, iar eu, eu l-am ales pe cel mai puțin umblat – și asta a făcut diferența."

Ascultarea chemării tale sacre înseamnă să devii o poveste vie, integrând curajul și credința în fața necunoscutului care îți deschide orizonturi.

Narratio Divinae simbolizează odiseea unui parcurs sacru, prin care cel care trăiește o viață eroică devine însăși povestea pe care Dumnezeu o întrupează. Știind acest lucru, mă gândesc la cuvintele pe care eroul din Matrix le rostea la un moment dat:

"Nu știu viitorul. Nu am venit să-ți spun cum se termină; am venit să-ți spun cum începe."