O prietenie care nu se termină niciodată

Aruncă o privire asupra a ceea ce te-a condus înspre ceea ce tu eşti azi, alocând astfel o atenţie semnificativă întregii poveşti care îţi aparţine.

Am învățat un lucru de la mine însumi în această seară, poate că l-am învățat cu mulți ani în urmă, acum doar îl trăiesc mai intens. Am învățat că prietenii cei mai buni nu doar că aleargă 30-40 km pe săptămână împreună, viteză sau rezistență, dar vor fi întotdeauna împreună chiar și dacă toată lumea ar fi împotriva lor.

Alegătorul de cursă lungă a învățat ce înseamnă, cu adevărat, prietenia, simţind mai bine legătura afectivă, pură și puternică care te face o persoană mai bună. El nu renunță la o prietenie sinceră, niciodată, sub nicio formă. E ceva rar, prețios, de lungă durată. Ceva tot atât de rar ca un trandafir abia înflorit, care se deschide încet spre nou, reflectând auto-apreciere şi apreciere corectă a celorlalţi. Alegătorul gândește, trăiește, vede totul din perspectiva vitezei și a rezistenței. Se emoționează înaintea concursurilor. Are temeri. Uneori câștigă, alteori nu. Dar întotdeauna se întoarce la grup...

El întotdeauna aleargă. Și aleargă, și aleargă, și aleargă. Pe orice vreme. Orice distanță. La orice vârstă. Nu știe să renunțe la idealuri, la vise, la o filosofie de viață, la victoriile trecute, împotriva sorții. Nu știe să renunțe la el însuși, căci a învățat să fie atașat de propria structură fizică, sufletească și energetică. Poate că orice filosofie de viaţă începe cu sensibilitatea unui suflet profund, călit la flacăra durerilor, sau a dorului pentru cei ce nu mai sunt.

Poate că de aici îşi trage seva Trandafirul de Damasc , din înrâurirea pe care o are un suflet sincer și iubitor asupra altui suflet. Iar alergătorul, asemenea unui trandafir, este martorul unei existenţe care se vrea a fi trăită plenar, absolut.

Credeți-mă pe cuvânt, emoția cea mai puternică pe care o trăiește un alergător se declanșează atunci când după atâția și atâția ani de antrenamente, își revede cei câțiva prieteni cu care în urmă cu 25 de ani, copii fiind pe atunci, s-au întâlnit într-o noapte friguroasă de iarnă și au hotărât să alerge împreună. Poate cărările vieții, atât de întortocheate, i-au îndepărtat de orașul unde s-au cunoscut, unde au copilărit, unde s-au împrietenit. Unii au familii, alții încă nu. Dar toți au ajuns învingători într-un anumit domeniu de activitate.

Și, la un moment dat, unul dintre noi rupe tăcerea pe munte, și spune cu ochii plini de entuziasm, şi cu un pic de nostalgie:

"Mă bucur mult c-am rămas cu toții la fel...chiar mult mai buni ca înainte."

Leadership: Ai încredere că tot ceea ce trăieşti face parte din ascensiunea unei existenţe care îşi asumă amintirile altor vieţi, şi că ascensiunea ta depinde de modul cum alţii te văd în lumea ta?

Runningul este o prietenie care nu se termină niciodată. Este o revedere care se lasă cu multe zâmbete și amintiri frumoase. Este o performanță care se reflectă chiar și în alte domenii de activitate. Ne vom reîntâlni cu toţii în fiecare săptămână, în fiecare lună, din fiecare an, până când anii își vor pierde numărul. Atașamentul este cuvântul de ordine în running. Poate că, în cele din urmă, ne vom întrece anii, ne vom întrece orice vârstă, ne vom întrece mereu limitele. Pentru că amintirile, prietenia și caracterul puternic nu mor niciodată...

Parcursul acestui drum, plin de transpiraţie şi de rezistenţă, întocmai ca şi calea armelor japoneze, este un demers care are două sensuri distincte, dar legate cumva printr-o reciprocitate magică: nu acceptă înfrângerea de sine şi nu acceptă nici acea atât de frecvent întâlnită atitudine de “eu sunt mai bun, mai bine clasat”. Atunci când alergi îţi aminteşti ceea ce simţi pentru tine, de ceea ce te pasionează, de ceea ce meriţi, de ceea ce ai uitat în tumultul vieţii obişnuite. Începi, astfel, să pui pe primul loc sentimentul de mândrie, că faci parte dintre învingători, punând pe primul loc din existenţa ta senzaţia de start şi de finish.

Ambele sensuri sunt însuşite cu ajutorul parcurgerii acestui drum, denumit Atrynfranidhis , însemnând înclinația sufletească spre nobilul scop reprezentat de înfrângerea infatuării şi abandonarea unui Ego măcinat de obișnuințe și tocit de vreme. Aici trebuie luat în calcul, în primul rând, ca un fel de stâlp în ascensiunea dezvoltării personale, înfrângerea duşmanului interior: Egoul plin de posesivitate egoistă asupra lucrurilor, care cere atenţie permanentă şi depăşeşte în circumferinţă orice laudă din exterior.

Un asemenea Ego îţi poate juca feste când se aştepţi mai puţin.

Runningul poate fi o victorie dacă laşi Egoul să fie eliberare de deznădejde, o eliberare de toată suferința lumească, sau poate fi o înfrângere dacă laşi Egoul să te domine, să te consume, să îţi conducă viaţa şi destinul, făcându-te să priveşti totul prin lentila regretului. Celui care merge pe această cale (înfrângerea de sine) nu poate adopta un comportament onorabil faţă de un duşman exterior prezumtiv, numit "realitate augmentată", pe care îl va întâlni tot timpul într-o confruntare totală şi adevărată. Fiindcă runningul, venind în dezvoltarea caracterului omului, dispune de posibilitatea manifestării realităţii observabile a potenţialului de învingător într-un excelent stimulator al creşterii încrederii în propria persoană.

Până la urmă, cred că ascensiunea unei existenţe care îşi asumă amintirile altor vieţi se reflectă în trăirile pe care le experimentezi în postura unui erou antic, ţinând în mână o făclie aprinsă: efortul intens pe care îl depui pentru a fi unic este direct proporţional cu ceea ce laşi în urma ta.

Leadershipul poate fi perceput ca şi când ai reveni la o existenţă anterioară care a hotărât destinul etern: trebuie mai întâi să dovedeşti că ai însemnat ceva în trecut, şi în acelaşi timp să fii cunoscut în viaţa actuală drept acelaşi om unic, de mare caracter.

O prietenie care nu se termină niciodată este o probă dificilă de running, transformată într-o experienţă fără limite care îţi oferă foarte multe de lecţii de viaţă, lacrimi şi zâmbete. Dacă reuşeşti să descoperi frumosul din fiecare poveste de running, atunci nu te mai opreşti...