ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Ochii văd doar ceea ce mintea este pregătită să înţeleagă

On Septembrie 22, 2021, in Leadership N6-Celsius, by Neculai Fantanaru

Când faci o alegere, fă-o în aşa fel încât să împaci mintea cu sufletul, raţiunea cu înţelepciunea, spre regăsirea căii spre adevăratul tău SINE.

Iau masa cu prietenii înainte de mult așteptatul semimaraton montan care va avea loc mâine. Am gătit, am desfăcut sticla de vin, am savurat împreună o masă pe cinste. Vinul și-a făcut efectul, sunt vesel și lucid, după cum se vede. Mâine, deșteptarea la ora 7. Bineînțeles, până la ora 24:00 vom juca Catan.

Dar în timp ce toți așteaptă ziua de mâine, și în timp ce ziua de mâine se lasă așteptată, nimeni nu acordă atenție descoperii care stârnește atenția unei singure persoane: Myself. Toți așteaptă o luptă, o formă motivaţională a afirmării de sine, o competiţie care mie însă nu îmi mai stârnește nici urmă de interes. Concentrarea mea asupra obţinerii unui loc pe podium, fapt adiacent unui întreg care mă face să fiu puternic și să reușesc ceea ce îmi propun, trece pe locul doi atunci când la orizont nu se întrevede împăcarea sufletului cu mintea, împăcarea cu focul gloriei, cu pornirea spre maturizare, făcând acordul între ele.

Aşadar, alături de prietenii mei am descoperit un sens al vieţii, mai profund, nu acela de învingător, ci acela de “minunată împlinire”, acea mulţumire pe care o simţi când eşti profund conectat la nişte minţi care în ciuda oricărui calcul pragmatic ştiu să păstreze coeziunea unui întreg deja existent şi îl individualizează faţă de alte grupuri. Bucuria pe care o simt fiindcă nu am ratat şansa să vorbesc lucruri interesante cu prietenii mei, este enormă.

Leadership: Poţi să-ţi împaci sufletul cu posibilitatea unei experienţe motrice insuficiente, fără să simţi retrospectiv dezamăgirea de a fi obţinut un succes trecător?

În acea seară liniştită alături de prietenii mei, dinainte de ziua concursului, am reflectat mai bine la diferenţa dintre un timp al emoţiei şi al performanţelor, şi un timp al transformării care vine dinlăuntrul ființei mele. La mijloc era acea trăire sărbătorească a unei sociabilităţi oneste, vioaie, flexibile, acea trăire a unei fericiri simple, odihnitoare, care întregeşte conştiinţa unui nou început de drum.

Alergatul nu este povestea destinului meu, nu este efectul unui destin predeterminat, ci doar o pasiune care accentuează sentimente ce încălzesc sufletul şi dau puteri noi. Mă gândesc că pornirea spre un destin mai bun nu trebuie să fie deturnată de o pasiune de moment care pe termen lung nu duce nicăieri, cel puţin din punct de vedere al unui sens durabil al vieții care deschide nenumărate posibilităţi. Chiar şi pornirea spre o grabă în gânduri poate fi dezavantajul ideii de destin individual care nu face corp comun cu destinul altora.

Nu-i aşa? Greu este să împaci sufletul cu mintea, iluziile cu realitatea, destinul cu propria conştiinţă. Şi, mai mult de atât, cred că este imposibil să iei decizii bune când ai aşteptări nerealiste. Cred că felul în care trăiești în corpul tău, felul cum îţi împaci sufletul cu lumea sunt lucruri care te recomandă, mult mai mult decât un titlu câştigat în virtutea unui cadru competițional ce dorește să atingă reperele unui succes trecător.

Leadership: Cum defineşti timpul devenirii pe care îl parcurge ființa ta, în sensul unui traseu individual al sinelui care se lărgește spre o cuprindere mai largă?

Relevant aici este faptul că am descoperit la un pahar de vin o misiune practic imposibilă. Este echivalentul descoperirii pe care Alphonse Bertillon, ajutor de grefier la prefectura poliției din Paris, o făcea prin 1880. Fotografierea din profil și din față a tuturor oamenilor, pentru a crea pentru fiecare o identitate unică.

Mi-am permis să cred că un pahar de vin (Busuioacă de Bohotin) servit alături de prieteni este ca un fel de fotografie de neuitat. În timpul cursei de mâine, ne vom revedea. Nu ne vom întrece. Şi cred că acum, după masă, am câștigat deja prima bătălie.

Nu voi mai urmări cu interes experiențele altora pe munte, nici măcar a mea. Alergatul este o provocare, o fotografie care generează dinamism, tensiune. Și, ca un adept al gândirii exacte, nu voi întrebuința nici lupa, nici vreun reactiv chimic pentru a judeca urmele de pași ale celor din jurul meu.

Voi face altceva. Spre uimirea celorlalți, voi încerca să nu stârnesc mâine, la concurs, niciun interes. Prietenii mei vor rămâne fără răspuns. Voi fi un hoț: voi da înapoi ceea ce sunt dator să dau. Cu toate imperfecțiunile mele, voi da înapoi din experiența acumulată, căci nici eu nu m-am născut învățat.

Iar experiența mea în running este o mare descoperire: întotdeauna un om care se compară cu ceilalți este un om care se confruntă cu sine însuși, fără să se poată opri din ceea ce face. El nu mai este un om liber, este prizonierul ambiției de a fi deasupra tuturor.

Aşadar, voi da înapoi din ceea ce fac cu drag. Voi da înapoi ceea ce trece, ceea ce este de drept al meu, ceea ce mi s-a oferit prin natura circumstanțelor: voi renunţa la dorința de a fi învingător. Ceea ce va rămâne este experiența trăită, prietenia dintre alergători.

În consecinţă, timpul devenirii pe care îl va parcurge mâine ființa mea s-ar putea defini ca o înlănţuire de secvenţe unitare, o înlănţuire de mici schiţe cu decoruri, pe care le voi putea admira retrospectiv ca pe o poveste a maturizării depline, a asumării prezentului şi a descoperirii sinelui.

Un descoperitor este un om care capturează cu privirea o imagine șlefuită de suflet: clipa când îi pune pe ceilalți pe primul plan, fără să își reamintească că este un om puternic, mai mult și mai puternic decât toți.

Ochii văd doar ceea ce mintea este pregătită să înţeleagă atunci când lucrurile importante la care îţi concentrezi atenţia sunt trecute prin filtrul lucidităţii şi al maturităţii, odată cu înfrânarea ambiţiei de a-ţi depăşi limitele şi de a te vedea învingător.

Adevăratul învingător este alergăţorul care a înţeles că ceea ce contează cel mai mult la un concurs este să fii împăcat cu tine însuţi, să simţi că eşti alături de toţi ceilalţi, decât să fii în centrul atenţiei lor.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Donează prin Paypal

Alternate Text

DONAŢIE RECURENTĂ

Donează lunar pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

DONAŢIE SINGULARĂ

Donează suma dorită pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

Donează prin Transfer Bancar

Cont Lei: RO34INGB0000999900448439

Deschis la ING Bank

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate