Open Your Eyes
Ridică-ți nivelul de înțelegere a celor ce se cugetă prin imagini de puternică expresivitate, diferențiind ceea ce stă în spatele lor de ceea ce le asigură stabilitate și durabilitate.
Melodia aceasta are ceva dintr-o solemnitate discretă, lăsându-mă în expectativă la granița dintre cunoaștere și aroganță, în perspectiva alternativei real-existente a unui cadru de imagine statică. Ea pare a se constitui dintr-o lege specială a creației criticată din perspectiva unei utopii logice, demnă de un Iain M. Banks, cu înfiorări ce copleșesc tulburătoarea mea lume lăuntrică într-un vârtej de trăiri scrise cu vervă.
Când încerc să gust savoarea vieții din cupa unui vers plămadit în nemurire, am multe de suportat, dar reușesc să mă ridic întotdeauna la esențe.
Titlul însăși "Open Your Eyes", acceptând în mod convențional elementul novator prin care opera se prezintă ca o reprezentare a universului, din ciclul Sindromul Nemuririi, mă face să reflectez - orbit de o stea a cărei masă este jumătate din masa Soarelui - la o nouă dimensiune a lucrurilor păstrate ca reper în măiestria reprezentării liniei, culorii și a mijloacelor empirice, subiective, geometrice, într-un cuvânt simbolice, de formare a spațiului scriitoricesc.
Privirea îndreptată spre orizontul concret al lumii sensibile poate deveni o parabolă a adevăratei științe a vieții, plină de înțelepciune și profunzime.
O ascult cu gândul la rostul unui mâine diferit, ca într-o cronică persană. Simt că mă lansez într-o călătorie imaginară, cu multe înflorituri, dar tot atât de plină de tâlcuri. Lucrurile sunt întotdeauna diferite când încerci să seduci pe cineva printr-o exprimare ambiguă. Mă văd printr-o fereastră deschisă spre o comoară fără sfârșit în care diamantele cele mai de preț sunt cuprinse numai de mintea artistului și de sufletul unei priviri spre orizontul concret al lumii sensibile, ca parabolă a adevăratei științe a vieții.
Am învățat multe lucruri din această melodie plasată pe fundalul unui "cover" ce amintește de picturile suprarealiste ale lui Carlo Salmoni, cu deosebire evidentă pentru creșterea conștiinței unei stări sufletești arătată în multe feluri, atenția axată pe intuiție fiind principala modalitate prin care lucrurile importante pot fi reținute mult mai bine.
Înainte de a păstra doar ce este valabil pentru constituirea unei finalități artistice, încerci să schițezi urmările propriilor intervenții în spațiul unei comparații cu ceea ce se relevă în mod subiectiv?
Cel ce mă ascultă cu adevărat pare a fi trecut prin pensulele unui pictor impresionist desăvârșit, sfâșiindu-și sufletul cu întrebări și răspunsuri despre viață într-o căutare veșnică a comorilor pierdute în abisalul vârtej al negurii timpurilor care mi-au creat dependența de mijloacele poetice ale creației.
La cuvintele Simpatiei, din Hazar Afsaneh, silențioase în explorarea timpului ca sunetul căderii unui ac pe jos, aș face acum referire în căutarea de semnificații ale noțiunii de "lumină, gândind pur și simplu cu mintea unui artist în care se îngrămădește legătura dintre macro- și microcosmos, oferind expunerea coerentă a paralelismului simbolic: "Și dacă uneori tâlcul unora este mai ascuns, aceasta o fac ca să rețină mai bine atenția și ca să desfete mințile ce izbutesc să dezlege firul cel sublim".
Simt că după ce mă voi orienta mai bine în labirintul creației, voi observa că nu e chiar așa complicat să dezleg firul cel sublim al memoriei universale ascuns într-o stea din afara lumii reale, acolo, departe, unde orizontul se risipește în ceea ce putea exista și n-a existat decât prin adânci prefaceri spre lumină, cu pătrunderi în psihologia artei.
Arta care se deprinde numai din tâlcuri are întotdeauna un caracter personal. Cine se încumetă să mă înțeleagă, acolo unde plăsmuirile se perindă una după alta, trebuie să vădească același atașament pentru întrebuințarea culorii într-un spațiu numit "Singularitate" unde legile fizicii, așa cum le cunoaștem, încetează să mai funcționeze. Tiziano Vecellio m-ar înțelege cel mai bine.
Apropierea ta de rigorile perfecțiunii artistice este permisă de reevaluarea rolului de creator într-un underground al receptării unor valori care pun sub semnul întrebării modalitățile de a vedea lumea?
A asculta înseamnă a vedea. Infinitul pare că mi se dezvăluie ca un simbol al libertății de exprimare câștigate în eternitatea unui sentiment pur pe care am puterea să-l recunosc că fiind componenta firească a unui ritm înălțător: “regăsește-ți energia și vitalitatea ! ” Muzica trance seduce prin ritmul devenirii progresive, modelează și înfrumusețează opera creației, te poartă într-un univers de poveste și te face să-ți amintești cine ești într-un plan mai înalt al existenței văzută prin ochii credinței în Dumnezeu.
Cât de repede și trecătoare, între însușirile lor, trebuie să fie stările sufletești existente într-o varietate de expresii artistice, precum surâsul unei raze de lumină aruncată asupra lucrurilor ascunse în umbră sau într-un întuneric mai adânc. Pe unde se plimbă ea, ochiul minții vede mai lămurit o traiectorie a limitelor, fie a hotarelor unui teritoriu ce urmează a fi populat cu forme, țintuind perfecțiunea într-o clipă ce transcende timpul.
Ce voiaj splendid spre lumea magică a unui timp conceput ca o alcătuire abstractă de versuri fără semnificații reale sau cu mai multe semnificații posibile, pe care numai umbra unei amintiri îi poate prelungi durata, într-o filozofiei a istoriei revărsată peste întreaga creație a unei lumi care se schimbă.
Valorile artei mele precum expresivitatea, unicitatea sau imaginația, pun sub semnul întrebării modalitățile clasice de a percepe lumea prin faptul că ele pot fi privite ca un drum în care mereu încape rătăcire, ca rază a cărei strălucire se întunecă odată cu lipsa de cunoaștere a marilor taine ale creației. Eu, artistul multor secole ce vor urma, cred că așa va fi: din arta mea înnoitoare lumea întreagă se va hrăni și se va schimba, dar nimeni nu o va putea înțelege cu ușurință.
Orizontul de afirmare al unei arte de mare originalitate este accesibil printr-o acumulare de tâlcuri ce ți se inoculează în minte odată cu fiecare clipă în care te lași acaparat de gânduri și emoții, chiar dacă acestea nu urlă să fie simțite și acceptate într-un spațiu de poveste.
Open Your Eyes ca să vezi totul din perspectiva inversă a ceea ce ți se dezvăluie prin labirintul unei iluzii, ce capătă accente de realitate, chiar și atunci când totul se învăluie în îndoială sub forma semnelor de întrebare cu privire la diferitele aspecte ale raportării artei la un ideal de personalitate.
În spatele fiecărei imaginii se ascunde un tâlc, iar ceea ce asigură stabilitate și durabilitate imaginii este înțelegerea acestui tâlc care probează atenția privitorului. Ce-ai aflat nou despre mine după parcurgerea acestui articol? Ce anume ți-am ascuns, și cum poate fi lămurit?
