Osteneala unei vieți în ascultare

Rămâi împăcat cu tine însuți prin contactul cu o realitate de care nu poți fi sigur în totalitate, în condițiile în care ești perfect conștient de limitările tale.

“Ascultă ! Trăia odată un țăran sărac. El trudea la petecul său de ogor. Într-o vreme a încărcat el toate bucatele sale într-o luntre și a plecat pe apă, dar către seară a început să se ridice un vânt puternic. Până la apusul soarelui a vâslit țăranul în luntrea sași după aceea a sărit pe mal împreună cu nevastă-sa. Însă fetița lui rămăsese în luntre în mijlocul râului Nil, unde în vreme de noapte foiau crocodilii și pe ea o amenința moartea.

Și iată a șezut țăranul pe malul râului și a grăit și a spus așa: Eu nu plâng după această fetișcană, cu toate că ea nu se va duce niciodată în împărăția de sub pământ...Dar eu voi plânge pentru copiii ei nenăscuți încă și uciși în embrion, ajunși pradă crocodilului. Căci ei nu au putut să vadă viața

Înțelege deci: Numai viața aceasta are un preț.” *

Ești atent la cât de mult depinde viața ta de convingerile pe care le respecți în mod conștient, prin corelare cu un fapt real menit să emoționeze prin dramatismul fatalității lui?

Viața trăită prin alegere, nu prin fatalitatea destinului, dacă ar căpăta glas de filosof probabil ar susține că fatalitatea este o creație liberă, ficțională și subiectivă. Împotriva oricăror false determinări, viața arată că toate episoadele destinului unui om, în sensul autentic de plan dinainte hotărât de providență (plan ce nu poate fi schimbat), nu sunt propriu zis o creație a conștiinței omului, ci o descoperire a identității sale manifestată printr-o radicală transformare a Eului. Și asta nu doar în dimensiunea religioasă, ci în dimensiunea unei suferințe asumate și consimțite printr-o puternică busolă morală.

Misiunea bunului creștin se duce la îndeplinire printr-o viață morală și prin fapte bune, în ecuația deznădăjduirii în care conștiința răspunde acuzației de a fi pus un preț prea mare pe valorile unei lumi trecătoare, în loc de valorile unei lumi trăită ca un joc frumos, trăită, experimentată, realizată în spirit și în acțiune dinamică a Eului totodată. Poate că fatalitatea unui om care experimentează dispoziția sufletului în timpul acestei vieți este rodul unei lumi care se rescrie sub ochii săi și acest om, ocazional, reflectă la misiunea sa în durata lungă a istoriei.

Dimensiunea interiorității, asta contează în ceea ce privește mintea și sufletului omului care trebuie să se împace cu realitatea, în ceea ce privește convingerea că totul se va desfășura repede și bine. Că totul pe lume e ciclic: orice nefericire dispare, iar într-o zi, sufletul va fi împăcat cu soarta lui.

Așadar, fii atent la cât de mult depinde viața ta de convingerile pe care le respecți în mod conștient prin corelare cu un fapt real menit să emoționeze prin dramatismul fatalității lui. Fiindcă totul trece, important este să fii împăcat cu tine însuți, cu alegerile făcute, cu lucrurile pe care nu le-ai putut schimba, fiindcă așa a fost voia lui Dumnezeu.

Leadershipul, în marea schemă a vieții, este surprins la cotitura dintre destin și liberul arbitru, dintre realitate și iluzie, cu mențiunea că totul poate fi revizuit.

Leadershipul este de fapt o asigurare a gândirii conform căreia trebuie să te concentrezi asupra felului în care iei cunoștință de experiențele tale și asupra modului cum acest proces poate genera rezultate pozitive sau negative.

Osteneala unei vieți în ascultare se poate constata din eforul susținut pentru a da un sens oricărui fapt, mic sau major, de care se cuvine cu atât mai mult să ții seama ori de câte ori viața se aruncă asupra ta și mușcă din planurile și visurile tale, testându-ți conștiința și tăria de caracter.

Dacă vrei ca viața să nu ți se mai pară atât de grea în anumite momente, mai întâi rămâi conștient că este singura viață pe care o ai. Mai trebuie să rămâi împăcat cu tine însuți prin contactul cu o realitate de care nu poți fi sigur în totalitate, în condițiile în care ești perfect conștient de limitările tale.

* Notă: Gândirea egipteană antică în texte, Editura Științifică, 1974.