Oul primordial și puterea întregului univers

Căutarea înțelegerii "originilor" revelează complexitatea și relativitatea percepțiilor noastre asupra timpului și spațiului, îndemnându-ne să acceptăm limitările perspectivei umane în fața vastității infinitului.

- Keops, zise Ibebi, după ce se așeză fiecare pe rogojină sa, vei ajunge curând la capătul părții de drum care îți era dată să o străbați însoțit de mine în templul lui Thot. Vom reveni asupra unor puncte rămase, în aceste zile, în suspensie, ca să le aprofundăm și să le lămurim. Vom vorbi, deci, din nou despre divina Ogdoadă, despre care ai învățat că este substanța lui Thot, manifestările multiple ale ființei sale. Află deci că, la origine, după cum s-a spus, a fost Ta-tenen. Era un haos fără formă, în el se afla, totuși, puterea întregului univers. Și, brusc, a făcut explozie, din el a ieșit oul primordial, iar din acest ou a țâșnit Ra, dintr-o floare de lotus.

Mărimea acestui ou nu se poate descrie: era imens și totuși mic, căci, când nu există niciun punct de comparație, care poate să fie măsura lucrurilor? Și toate acestea se petreceau în negura timpului. Dar cum se exprima acest timp în inundații, pentru că Nilul nu exista încă, nici inundațiile? Și nici anii, pentru că Pământul nu exista, pentru că soarele nu răsărea dimineața la est ca să apună seara la vest, pentru că nici el nu exista ! Or, măsura timpului nu este dată de mișcările soarelui și ale stelelor mișcătoare? Nu exista deci timp, nici spațiu, căci spațiul nu are existență decât în funcție de corpurile care îl ocupă.

Este mintea ta în stare să înțeleagă legătura cu divinitatea, conștientizând că ești doar o ființă finită, parte a unui întreg care depășește complexitatea ansamblului?

- În acest caz, de ce Ta-tenen a făcut brusc explozie, de ce din oul primordial a ieșit brusc lumină? De ce s-a petrecut asta la un moment dat în urmă cu milioane și milioane de ani, după modul nostru de a măsura timpul, și de ce nu înainte sau după momentul în care lucrurile s-au petrecut? Și de unde vine materia fără formă din care era constituit Ta-tenen?

- Există multe mistere în univers, multe lucruri pe care mintea noastră nu este în stare să le înțeleagă în legătură cu divinitatea, căci suntem doar niște ființe finite, părți ale unui tot. Or, finitul nu poate să cuprindă infinitul, așa cum părțile unui ansamblu nu pot percepe întreaga complexitate a acestui ansamblu. Zilele trecute ți-am spus că este absurdă ideea creației prin cuvânt, pornind de la nimic, mai puțin în cazul în care admitem că zeul a creat, pornind de la propria substanță, lumea vizibilă și pe cea invizibilă, spiritele numite de noi “ahu” și materia care ia în ochii noștri formele ce ne-au devenit familiare.

Poți accepta că înțelegerea adevărată a universului necesită eforturi susținute de gândire, știind că există limite impuse revelațiilor pe care le poți primi?

Acum vei putea să fii în măsură să-i înțelegi sensul, dar să nu crezi că, prin ceea ce spun, voi alunga toate umbrele care îți întunecă mintea: nu vei putea pricepe sensul decât în urma unor lungi eforturi de gândire, și nu în întreaga sa totalitate, căci există mistere pe care nu ne este permis să le deslușim. Oul primordial este un punct minuscul și, totuși, imens, care conține potențial întreg universul.

Cum nu există nici timp și nici spațiu, căci aceste concepte nu au căpătat substanță în mintea noastră decât prin observarea naturii din copilărie, nu există nici înainte și nici după, nici aici și nici acolo, ci doar Ta-tenen, un punct nelocalizat. De aceea, întrebarea pe care mi-o pui, aceea de a ști dacă oul a ieșit din Ta-tenen într-un moment sau în altul, nu are sens, pentru că ceea ce numim moment, părticică de timp, nu a venit la viață, nu avea existență, pentru că nu exista mișcarea.

Percepția ta despre realitate ar putea fi influențată de înțelegerea că totul este o manifestare a unei entități superioare, al cărei ecou în univers se regăsește în fiecare aspect al existenței tale?

Atunci, cine sunt Huh și Hauhet? Este materia organizată, materia după explozia oului primordial, apa în potențialitatea ei, elementele primordiale care, combinându-se, vor crea materia și, în special, apa pe Pământ, după crearea acestuia. Oul ne ajută să ne facem o idee despre forma reală a universului, el simbolizează organizarea armonioasă a universului în fața materiei dense, dar fără formă, indescriptibilă a lui Ta-tenen înaintea expansiunii sale.

Dar Ta-tenen, din care a ieșit zeul, este, în realitate, materie divină, este zeul însuși, astfel încât lumea nu este niciodată decât o manifestare a zeului, orice lucru care există fiind o părticică din Ființa absolută numită de noi Divinitate, care închide în ea toate emanațiile cărora le-am dat nume deosebite, care sunt cele ale diferitelor divinități cărora le-am consacrat un cult, adică Ra, Ptah sau Thot, Hathor, Sekhmet sau Neith.

Înainte de a te deschide în fața marii cunoașteri, trebuie să fii capabil să captezi esența infinită a universului, atribuindu-ți măreția unui Sine universal.

Oul primordial și puterea întregului univers sunt cele două concepte cheie la care trebuie să se raporteze orice om care aspiră să atingă un nivel mai înalt de cunoaștere. Prin percepția ta asupra realității, nu cumva răspunzi la chemarea de a descifra și reprezenta misterul și complexitatea universului? Din acest motiv, cred că primul pas spre atingerea unui nivel înalt de cunoaștere este reflectezi la următorul aspect: "Nu cumva tu însuți reflectezi dinamica și transformările perpetue ale universului?"

* Notă: Guy Rachet - Keops si conjuratia Ibisului, Editura Lucman, 2003