ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Partida de şah

On Iunie 28, 2010, in Leadership Real, by Neculai Fantanaru

Sporeşte tăria caracterului tău, menţinându-ţi în permanenţă echilibrul psihic şi moral desăvârşit.

2 aprilie 1520. Nici o altă navă nu ajunsese vreodată într-un punct atât de avansat al Sudului, ca flota lui Fernando Magellan. Acesta, ştiind că flota lui va putea ajunge abia după multe luni in regiunile tropicale roditoare, ia o decizie contrară dorinţelor membrilor echipajului său de pe cele cinci corăbii. Ordonă ca raţia zilnică de mâncare să fie redusă simţitor, iar alimentele să fie păzite cu străşnicie.

Faza de deschidere

Fantastică îndrăzneală. Tocmai aici, la capătul lumii, să îndârjeşti echipajul pe care şi aşa l-ai supus atâtea luni celor mai grele condiţii, în căutarea unei himere. Oamenii nu s-au arătat câtuşi de puţin dispuşi să accepte o asemenea constrângere, conştienţi de faptul că măcar un sfert dintre ei vor trebui să moară pentru triumful acestui comandant înverşunat până la absurd, pătimind de foame, de frig, de oboseală şi lipsuri.

Fără îndoială, vina acestei situaţii primejdioase îi aparţinea în totalitate lui Magellan, care nu ştia (n-a ştiut niciodată) drumul spre strâmtoarea pe care a făgăduit că o va găsi. Iar el nu putea mărturisi adevărul: „M-am lăsat indus în eroare de rapoarte false şi v-am dus pe o cale greşită”. În consecinţă, căpitanii lui Magellan (Gaspar Quesada, Luis de Mendoza si Antonio de Coca) au decis să se răzvrătească, căci nu era în joc numai propria lor viaţă, ci şi a echipajului pus sub comanda lor din ordinul regelui.

O mutare nepermisă de regulament

Cei trei căpitani ştiau că trebuie să aibă de partea lor puterea, pentru a pune la zid un adversar atât de temerar ca Magellan. Trebuiau, deci, să acţioneze ferm.

După ce s-au stins toate luminile, cele cinci corăbii s-au adâncit în bezna acelei nopţi lungi de iarnă. Nimeni nu putea să vadă nimic în apăsătoarea întunecime şi nu putea auzi nimic din pricina izbiturilor furioase ale valurilor în flancurile navelor. În acel moment, o barcă plină de marinari înarmaţi, printre care şi cei trei căpitani, s-a desprins încetişor de una dintre corăbii şi s-a apropiat pe nesimţite de nava San Antonio.

Lovitura dublă

Planul a fost cât se poate de bine pus la punct, executat fără greş. Nefiind nicio strajă de noapte pe San Antonio, agresorii s-au putut căţăra pe bord cu ajutorul scărilor de funii, preluând controlul navei. Toţi portughezii de pe bord au fost puşi în lanţuri: astfel cei mai credincioşi partizani ai lui Magellan au fost scoşi din luptă.

Dimineaţa, o barcă cu cinci marinari, s-a apropiat de nava lui Magellan. Aceştia i-au înmânat o scrisoare lui Magellan prin care Gaspar Quesada, unul dintre cei trei căpitani rebeli, îi comunica faptul că sub conducerea lui se aflau acum trei din cele cinci nave, şi că dacă vrea să-şi continue călătoria trebuia să-i îndeplinească toate pretenţiile.

Şah la rege

Lui Magellan nu-i venea a crede: San Antonio, peste noapte, a ajuns in mâna rebelilor. A fost luat prin surprindere. Îşi dădu imediat seama de gravitatea primejdiei. În afară de neînsemnata nava Santiago, toate celelalte trei fuseseră preluate de rebeli: San Antonio, Conception şi Victoria.Partida părea pierdută.

Două alternative avea Magellan: să capituleze, adică să ajungă la o înţelegere cu căpitanii spanioli şi să le accepte toate propunerile, sau, a doua variantă, să creeze o ameninţare care să-l oblige pe adversar să se retragă din joc.

Precum un şahist experimentat, Magellan a apreciat rapid situaţia nou apărută calculând într-un timp relativ scurt cele doua variante, apoi o alege pe cea optimă: va încerca un contraatac împotriva adversarului, o contralovitură hotărâtoare care să-i paralizeze pe răzvrătiţi. Dar el nu porneşte la atac cu toată impulsivitatea, ci întreprinde ceva nespus de primejdios. Dacă rebelii au atacat în întunericul nopţii, el va face totul la lumina zilei, chiar sub ochii lor.

Un şahist profesionist apelează deseori la pioni în vederea străpungerii dispozitivului de apărare constituit de adversar. Pionii, deşi sunt piesele cu cel mai slab potenţial de pe tabla de şah, pot să creeze o ameninţare cu caracter decisiv, cu condiţia ca fiecare pas al lor să fie bine cumpănit.

Mai întâi Magellan îi reţine pe marinarii ce i-au adus scrisoarea şi le confiscă barca. Apoi îmbarcă în ea şase oameni de încredere, şi îi trimite nu spre San Antonio, ci spre Victoria, pentru a preda o scrisoare celui de-al treilea comandant rebel, Luis de Mendoza. Nicio bănuială nu încolţeşte în mintea rebelilor care privesc cum se apropie de nava lor această minusculă barcă. Căci cum ar putea cinci oameni să atace o corabie cu aproape şaizeci de soldaţi înarmaţi până-n dinţi?

„Trucul în psihologia şahului este pur şi simplu surpriza”

Odată ce aceştia urcă la bordul navei, toţi rebelii îi înconjoară. Nimeni nu se mai îngrijeşte să stea de strajă. Luis de Mendoza citeşte scrisoarea de la Magellan, în care este invitat la o convorbire. Dar în timp ce citea, din cea de-a doua barcă trimisă de Magellan, pe care nimeni n-a observat-o, aproape douăzeci de oameni înarmaţi până în dinţi s-au căţărat pe bord, în spatele rebelilor. Luis de Mendoza este ucis pe loc de unul dintre cei cinci mesageri, iar rebelii sunt somaţi să se predea.

Dacă ştii să surprinzi, partida este câştigată. Planul lui Magellan a reuşit. Scorul de trei la doi s-a întors din nou în favoarea lui, restabilindu-şi astfel supremaţia.

Regele este cea mai importanta piesă, de situaţia lui depinde soarta întregii partide

Capturând Victoria, Magellan şi-a redobândit supremaţia. I-a pedepsit pe instigatori şi şi-a continuat drumul. Până la urmă s-a dovedit că măsura lui, reducerea raţiei de mâncare, a salvat flota. Şi mai mult decât atât, Magellan şi-a respectat promisiunea: a găsit strâmtoarea care comunica între cele doua oceane, Atlantic şi Pacific.

Uneori, ca să câştigi, trebuie să fii viclean şi să ştii te foloseşti de trucuri. Dar pentru asta este necesar să dispui de cunoştinţe de strategie şi tactică. Magellan a demonstrat prin „jocul” său că este inovator, găsind soluţii neaşteptate care i-au oferit posibilitatea să câştige "partida" chiar dacă era în dezavantaj, chiar dacă adversarul nu a jucat cinstit.

Liderul trebuie să aibă dezvoltat simţul pericolului real

Un lider trebuie să aibă o pregătire completă, şi să beneficieze de o stare psihică adecvată. De asemenea, la fel ca un şahist, liderul trebuie să-şi menţină în permanenţă echilibrul psihic şi moral, desăvârşit, mai ales când este pus în dificultate. Şi, mai presus de toate, el trebuie să aibă dezvoltat simţul pericolului real, adică să-l anticipeze şi să fie în stare să găsească soluţii rapide de a-l contracara.

În situaţii critice liderul trebuie să găsească rapid căi alternative şi metode de anihilare a oricăror elemente perturbatoare de la scopul final. Aidoma unui jucător de şah, el trebuie să găsească soluţii adecvate situaţiei create de adversar.

P.S. Uneori, ca să câştigi, trebuie să ştii să te foloseşti de trucuri.



* Notă: Stefan Zweig - Magellan, Editura Tineretului, 1955.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us