ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Perdeaua neagră a unei slăbiciuni ascunse

On Iulie 20, 2012, in Leadership de Bază, by Neculai Fantanaru

Şlefuieşte-ţi cu grijă propriile aspiraţii, ca să te poziţionezi cât mai bine în raport cu tine însuţi.

Ideea care începea să prindă contur în mintea mea, era că voi reuşi să evadez. Să ies din starea sufocantă, antipatică, în care ajunsesem, proprie unui călător care străbate un tărâm plin de obstacole. N-aveam o asemenea forţă a gândirii ca Spinoza, Kant sau Locke care să indice un drum în confuzia în care încă mai continuă să se complacă mulţi filosofi, a cărei nervură principală o constituie acea scânteie reală a visului nedomesticit de atingerea unei viziuni a beatitudinii asupra lumi. Aşa că eram dispus să accept de pomană orice provocare venită din răceala minţii.

Era vădit ca în acea clipă nu mai eram eu însumi. Nu mai eram un rătăcitor, un solitaire sur les royaumes de l'objectivité, un condamnat la o anumită soartă, la o sentinţă definitivă care ucide spiritul şi înrobeşte mintea. Ci un filozof cercetând cu de-amănuntul domeniul necunoscutului. Reuşisem să păcălesc uşor soarta?

Urmăream pedepsirea unei crime, asemenea unui personaj din “1001 de fantome”, al lui Al. Dumas. Şi dacă era adevărat că am comis crima de care mă acuzam singur, acest salt spre autoevaluarea corectă ar fi fost o ispăşire. Îngrozitoarea “crimă” era aceea de a sluji unui scop diferit, mai strălucit, mai sofisticat, mai plin de sens decât ar fi fost în măsură să realizeze unul ca mine, un necunoscut în lumea iluştrilor, a artiştilor.

În afara frontierelor conştiinţei mele se contura un punct de vedere care apăruse aproape din nimic. Ca şi cum aş fi fost dintr-o dată învăluit în întuneric, şi în tot acest întuneric lugubru ar fi apărut o lumină binefăcătoare care îmi transmitea în chip tainic: “Poţi fi altcineva.”

Leadership: Poţi să trăieşti din ceea ce nu ştii despre tine, lăsându-te pătruns de toată solemnitatea ce se cuvine unui final aparținând necesităţii de stimulare a creativităţii?

Am gustat fremătătoarea plăcere, beţia picantă, intensă a unei transformări totale. Ardeam de dorinţa de a o resimţi mereu şi mereu. Mi-am adunat întreaga voinţă, întregul curaj de a începe scenariul de film, ca un om care se aruncă iar şi iar în valurile furtunoase ale unei obsesii devorante, numai ca să retrăiesc acel stimulant simţământ al transformării.

Scenariul, “Magicianul”, prima incursiune în sfera lumii mele interioare, instrumentul formării unui alt tip de personalitate, una ascunsă sub învelişul preţios al unei înnoiri totale, avea să fie o încercare mult mai grea decât mi-am închipuit. Cât de tentantă putea fi această poveste, această opţiune neverosimilă a desăvârşirii?

Indiferent de scenariu şi de impactul său, mă lansasem în cu totul alt gen de înţelegere a lumii, a vieţii, a universului. Mă simţeam mai liber, mai puţin supus eroziunii. Îndepărtasem perdeaua neagră a slăbiciunii mele ascunse: de a dori să aflu ceea ce aş fi dorit să nu ştiu. Devenisem altcineva. Cu totul şi cu totul străin faţă de cei care mă cunoşteau.

Puteam să interpretez un personaj destul de apropiat de ceea ce eram eu în realitate. Cu însetată curiozitate coborâsem până în zonele adânci ale pasiunii mele, acolo de unde izvorau năvalnic şi hotărât toate ideile, toate idealurile, toate virtuţile mele, acolo unde toate formele de cunoaştere se îmbinau şi se contopeau într-o măiestrie absolută. Şi, asemenea unui chimist care experimentează noi reacţii chimice combinând elemente diverse, am reuşit să dezvolt elementul cheie, esenţa care îmi putea maximiza capacitatea de creaţie.

Ceea ce doream, se împletea strâns cu ceea ce eram. Ceea ce nu ştiam despre mine s-a împletit strâns cu realitatea pe care imaginaţia a creat-o.

Leadership: “E frumos pustiul, fiindcă undeva, el ascunde o fântână”

Unul din cele mai rapide moduri de a-ţi forma personalitatea este să-ţi instruieşti Eul să accepte schimbarea. Modul în care îţi pui în evidenţă calităţile, în special puterea de a interveni în evoluţia lucrurilor, reflectă acea parte din tine, acel impuls pozitiv pe care îl descătuşezi atunci când vrei să te autodepăşeşti. În consecinţă, preocupă-te mai mult de natura fiinţei tale.

După cum prezentările de modă urmăresc crearea unui inedit de formă şi culoare, ridicat la rang de artă, bazându-se pe o bună cunoaştere a tendinţelor în materie de “Haute-Couture” şi a aşteptărilor publicului, - tot astfel leadershipul se bazează pe o mai bună cunoaştere de sine în raport cu stimularea şi creşterea capacităţii de dezvoltare a nivelului optim de performanţă, dar şi pe aşteptările celorlalţi.

Devii altcineva numai atunci când reuşeşti să interpretezi un personaj destul de apropiat de ceea ce eşti în realitate, şi de ceea ce aşteaptă ceilalţi de la tine.

Te dedici “îngrozitoarei crime” de a sluji unui scop diferit, mai strălucit, mai sofisticat, mai plin de sens decât ar fi fost în măsură realizezi? Ai curajul să cercetezi, ca un filozof, cu de-amănuntul domeniul necunoscutului? Sau preferi să rămâi un rătăcitor, un condamnat la o anumită soartă, la o sentinţă definitivă care ucide spiritul şi înrobeşte mintea? Depinde de tine şi de alegerea ta.

Leadershipul este o variantă inedită a capodoperei numită "It will hurt a little", ce vine cu o imagine amplă a ceea ce înseamnă să fii altcineva, apropiat de acea obsesie a artistului care caută teritorii neexploatate, lumi necunoscute, dimensiuni umane încă nedetectate.

Perdeaua neagră a unei slăbiciuni ascunse exprimă raţiunea, forţa implacabilă a minţii şi a gândului, care te împiedică să vezi ceea ce îţi lipseşte ca să fii TU, ceea ce este esenţial în definirea unui orizont mai larg. Evidenţiază forţa care încearcă să ascundă însuşirile tale de căpetenie faţă de tine şi faţă de ceilalţi.

Îţi aminteşti de Micul Prinţ? El zicea: "Întotdeauna mi-a fost drag pustiul. Te aşezi pe o dună de nisip. Nu vezi nimic. Nimic nu se aude. Şi cu toate acestea, ceva străluceşte în liniştea lui. De aceea e frumos pustiul, fiindcă undeva, el ascunde o fântână..."

Leadershipul se dizolvă, graniţele dintre cunoaştere, percepţie şi realitate devin permeabile dacă nu te cunoşti îndeajuns de bine. A porni în explorarea propriul Eu, este ca şi cum ai căuta o fântână în pustiu. Poţi înţelege “taina strălucirii” numai dacă intervii în procesul tău de evoluţie, dar fără să "denaturezi" ţinta finală a ta şi a celorlalţi.

Numai dacă căutările tale se bazează pe elementele concrete detectate cu “instrumente” specifice - psihice sau materiale, vei putea găsi sursa de cunoaştere şi calea de evoluţie ulterioară.

Şlefuieşte-ţi cu grijă propriile aspiraţii, ca să te poziţionezi cât mai bine în raport cu tine însuţi.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us