ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Perspectiva prim-planului

On Octombrie 14, 2015, in Leadership 360˚, by Neculai Fantanaru

Apropie-te de universul ştiinţei, străduindu-te să compui un „poem”, nu doar relatând o „povestire”.

Să ne oprim la două exemple care vor desluşi poate mai limpede relaţia celor doi regizori Griffith-Eisenstein şi ne vor permite, mai târziu, să înţelegem mai bine genialitatea operei eisensteiniene. Prim-planul nu era deci o "invenţie" a lui Griffith. Edvin Porter îl folosise, ca mijloc tehnic, punând un bandit să tragă în prim plan, în direcţia spectatorilor. Faptul a făcut senzaţie şi atât.

Dar Griffith a folosit într-un film prim-planul unei femei care aştepta întoarcerea soţului urmat de imaginea celui pe care îl aştepta. Alternarea aceasta a provocat furtuni prin neobişnuitul ei.

- Cum se poate rupe subiectul, a fost el întrebat, cu asemenea sărituri? Nimeni nu va înţelege nimic.

- Dar Dickens, răspunse Griffith, el nu a scris tot aşa?

- Bine, dar era Dickens; el scria romane şi asta e cu totul altceva.

- Deosebirea nici nu e atât de mare, eu scriu romane în imagini.

Însă prim-planul lui Griffith era legat doar de un mod de a vedea, de condiţiile fizice ale felului în care poţi privi un personaj: anume de aproape.

Eisenstein va folosi prim-planul nu pentru a arăta ceva, ci pentru a reprezenta. Cu alte cuvinte, el nu priveşte pur şi simplu mai de aproape un obraz sau un obiect, ci îl foloseşte în această ipostază pentru a exprima o idee, pentru a-i acorda o nouă semnificaţie. Griffith relatează o povestire, Eisenstein compune un poem. *

Leadership: Poţi să distingi o nouă dimensiune a revizionismului de la orizontul unei experienţe care trebuie alimentată frecvent prin intervenţia unei realizări particulare?

Sensul ideal şi profund pe care-l caută un artist în procesul de elaborare a unor noi concepţii, făcând din leadership un soi de scenografie - un mod de a gândi o imagine asupra lumii reale, sau o imagine a omului reflectată în lume, bazată pe o fixare a ştiinţei asupra unui fapt omnipotent, este transpus la nivelul trăirii existenţei sale.

Însuşi artistul se transformă într-un prim-impact asupra fenomenului de reprezentare a unei imagini ample şi, mai cu seamă, asupra evoluţiei abordării modului cum priveşte şi percepe “ceea ştie” în vastitatea informaţiei ce-l înconjoară. Această imagine surprinde semnificația pe care artistul o acordă actului de creaţie în lungul liniei de conduită a unui om care ştie să comunice cu ceea ce alţii văd în el înşuşi.

Conţinutul mesajului pe care îl furnizezi lumii întregi, devenind subiectul central, forţa egalizatoare a unor presupuneri, adesea de ordin subiectiv, cu privire la organizarea realului, ce poate duce la o nouă formă de artă, rămâne legat de reprezentarea complexă a prim-planului. Este vorba de gândirea auto-dirijată spre o finalitate a revelaţiilor ce satisfac condiţiile unui ideal de cunoaştere izvorât din experienţa cercetării, din însăşi substanţa celor anterior asimilate.

Revizionismul este o formă de a crede într-o constatare care devine uimire: sentimentul de a fi unic în faţa unei realităţi de multe ori ignorată de lume, dar care deschide calea către grandoarea ideală a unei explicite realităţi. Este vorba despre o acordare de semnificaţie acelui lucru, întâmplare sau fenomen, din care îşi iau valori de subiect atributele de bază rezultate din perspectiva a ceea ce vezi şi modalitatea prin care explici ceea ce vrei ca ceilalţi să creadă.

Leadership: Modul în care reprezinţi un punct de vedere într-o compoziţie de mari resurse expresive reflectă un punct central al sentimentului de sine extins pe care îl trăieşti prin ceea ce te face diferit?

Leadershipul îşi continuă înaintarea spre o modelare mai precisă a faptelor care trebuiesc revelate prin sensuri, pe baza unor reprezentări de natură obiectivă, cu ajutorul tehnologiei şi informaţiei, în diferite contexte de afirmare a puterii de creaţie, nu doar dacă „relatezi o povestire”, ci dacă reuşeşti „să compui un poem”.

Aşadar prim-planul este legat nu doar de un mod de a vedea, nu doar de de condiţiile fizice ale felului în care se poate aborda un anumit subiect de aproape. Ci reprezintă rezultatul sintezei unei întregi experienţe, consecinţa unei acumulări extraordinare de noţiuni şi concepţii, un model de definire a ştiinţei conectat la o semnificaţie atribuită unei realizări particulare, întregind astfel aria de continuitate între creator şi receptor.

Atitudinea sau acțiunea care urmărește revizuirea unor concepţii aparţine în mod exclusiv artistului care, asemenea unui colecţionar care pasionându-se atât de mult pentru obiectele ispititoare stă ore întregi în faţa lor pentru a le pătrunde mai bine misterul, îşi făureşte opera prin argumente care cuprind raţionamente şi dovezi privind raporturile dintre imagine, ideal şi realitate.

Un sentiment de sine extins se obţine prin conţinutul raţiunii de a te transpune într-un artist care nu mai priveşte decât la propria sa creaţie, deşi concretă, trăind prin singurul lucru care-l face diferit de restul lumii: valorificarea spectaculozității inedite a unei capodopere într-o lecţie de viaţă durabilă.

Perspectiva prim-planului este generată îndeosebi de performerii de elită care sondează permanent adâncurile tăinuite ale fiinţei şi ale lumii, prin intermediul ştiinţei, pentru a obţine nu doar un alt sens al existenţei. Ci pentru a-şi lămuri ei înşişi adevărurile trăite, prin ceilalţi, în felul lor.



* Notă: - Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us