Peyton Westlake

Învață să te conectezi la o cauză nobilă, mișcând din loc partea vizibilă a realității pe care o trăiești.

Încă de când mă apucasem să studiez noțiunile fundamentale ale științei, sub influența nevoii a mă afirma și de a fi unic în felul meu, exclusiv prin mijloacele satisfacerii de sine, păream însoțit de sentimentul că trăiesc în altă lume. Mă simțeam legat de ceva care nu aparținea în mod firesc de mine, ceva care încă nu exista, ca și când aș fi nimerit într-un peisaj pe care nu l-ar fi imaginat niciun pictor.

Toată această activitate neîncetată, ca o boală a intelectului de care nu mai scapi, de care sunt loviți numai artiștii, o boală care explodează, pulverizează, se răspândește în starea de spirit cu strălucirea unor transformări de fază însoțite de difuzie, purtând în ele simboluri și valențe chimice, era o formă de a mă îndepărta de suferința mea. De lipsurile de ordin identitar apărute din cauza neexploatării la timp a liniei recordurilor personale.

Secretul deprinderii cunoașterii superioare rezidă tocmai din zgomotul constatărilor produse de mintea cercetătoare, din acest sunet de fond supărător, în același timp plin de sens, speculativ, declanșând o reacție puternică în subconștient, făcându-te să trăiești tranziția spre o altă dimensiune, în virtutea unui principiu al echilibrului universal.

Dintr-o dată ajungi să trăiești filmul unei călătorii tainice, desfășurate în mod direct între părți independente, într-un sistem fizic izolat unde toate forțele lucrează la obținerea unui echilibru, a unei uniformități, între ecuații algebrice, obiecte luminoase, raze incidente, câmpuri electromagnetice, în care se reflectă adaosul de stimulatori care încurajează formarea unui nou construct mental.

Aveam nevoie de experiență artistică a unui Rembrandt și de cunoașterea vizionară a unui Einstein ca să mă apropii de idealul perfecțiunii în fiecare aspect al unei creații utilitare, dacă voiam ca invenția mea să funcționeze și, prin urmare, să aibă succes.

Poți să te descoperi, ca orientare intelectivă, în direcția unui parcurs care stă sub semnul valorii personale unde creația capătă valențe de sens în unica existență a intenției de a produce un rezultat de prestigiu?

Frumusețea artei de a fi mai mult decât ceea ce ești, capacitatea de a te avânta spre ceea ce este în afara condiției de prizonier al unei existențe imprevizibile, constă în unitatea dintre calitativ și cantitativ, pe care vectorii informaționali, într-o măsură variabilă, acționând printr-un soi de efect bizar care își distruge cauza, facilitează intrarea ta într-un soi de revoluție a minții.

Și nu există decât un singur fel de a testa această capacitate: întruchipând un rol absolut genial de care nu te credeai în stare, un om de știință, un Peyton Westlake, cu o altă identitate. Valoarea personală ia în considerare urmările inevitabile ale unor cauze antecedente, atunci când constați că ai lucrat conform voinței și experienței tale, iar nu silit de altcineva, deci atunci când rațiunea cea mai însemnată a unei abordări eficiente și inedite nu este depășită de rolul pe care îl joacă alții în viața ta.

Leadershipul este o continuare a orientării omului spre o versiune a lui mai stabilă, legând mijloacele satisfacerii de sine cu informația trebuincioasă tranziției spre o altă etapă de expansiune a valorii personale. La rândul ei, valoarea personală are în centrul ei acea inteligență superioară care prezintă capacitatea de a percepe, dintr-o perspectivă mai înaltă, ceea ce crezi că ești în stare să posezi și să fii.

Inteligența este o trezire a capacităților de depășire a limitelor personale, la un nivel de profundă intuiție și înțelegere. Ea nu poate fi atinsă exclusiv prin mijloacele satisfacerii de sine, ci prin participarea la procesul de formulare a concluziilor, ipotezelor, teoriilor, prin extragerea și analiza constatărilor din numeroase surse de informații.

Primejdia inteligenței, întâmpinată numai de omul care se aruncă în vâltoarea atotcuprinzătorului, este aceea de a crede că realitatea pe care o trăiește este totul, și că prin mijlocirea științei poate să transmită ceea ce este în el însuși. În toate cazurile, omul este responsabil numai când n-a lucrat cu voință, sau când a lucrat în contra-responsabilității, silit de o forță exterioară să abdice de la orice prevederi și reglementări.

Iar când invenția unui chimist lovește soarta unei încărcături moleculare, fiind împins de o minte străină, înseamnă că el n-a lucrat conform unor motive venite din reflexie, din judecată și raționament, ci dintr-o pornire născută din necesitatea de a-și împărtăși emoțiile cu ceilalți oameni.

Consideri că trebuie să-ți formezi un anumit complex de priceperi și deprinderi atribuite rolului important pe care îl ai la îmbogățirea unei imagini pretate la o transformare de tip ordine-dezordine?

Pentru ca inteligența să contribuie la dezvoltarea valorii personale, mai întâi de toate trebuie luată în calcul posibilitatea unei selecții, a unei alegeri a caracteristicilor de propagare a informațiilor - trebuincioase deprinderii anumitor competențe foarte căutate, care să-ți inducă sentimentul unei identități distincte, autentice. Deci, trebuie să cântărești bine ansamblu de elemente succesiv-alternante pe care le poți recunoaște și asuma în procesul de fundamentare a noțiunilor științifice.

Citesc într-o carte de probleme de fizică și optică, următoarele: "Imaginea dată de lentila convergentă joacă rolul de obiect virtual pentru lentila divergentă. Folosind formula gaussiană a lentilelor, în cazul lentilei divergente, pentru situația în care obiectul este virtual, se obține că lentila convergentă formează imaginea în spațiul imagine al lentilei divergente la distanța de 20/3 cm de aceasta. Deoarece imaginea dată de lentila convergentă se formează în spațiul său imagine, la distanța de 30 cm de ea, se obține distanța de la obiect la lentila convergentă egală cu 60 cm."

Descoperirea răspunsurilor la anumite întrebări, deducând toate combinațiile și permutările posibile între opțiunile de filtrare a informațiilor, începe mai întâi cu plăcerea de a condensa într-un tablou, strâns încadrat într-o nouă teorie, toate rezultatele diferitelor observații pe un fond general de suspiciuni.

Însă una din particularitățile devenirii este un al treilea ochi, care privește amănunțit tabloul, percepe elementele care nu pot fi văzute în mod obișnuit și reușește să te conecteze la o cauză nobilă: de a mișca din loc partea vizibilă a realității pe care o trăiești.

Rolul pe care îl ai în evoluția științei poate fi reprezentat printr-o imagine pretată la o transformare de tip ordine-dezordine atunci când determinarea cu care dovedești că poți construi o reputație se realizează prin dezvoltarea capacității de a face fața unor situații profesionale neconvenționale, cum ar fi formularea unei noțiuni din care derivă noi norme de creație care nu atenuează efectele lor.

În ecuația științei, ordinea sau dezordinea pot reprezenta catalizatorul unui pas înainte numai dacă combinațiile și permutările posibile între opțiunile de filtrare a informațiilor pe care le prelucrezi sunt susceptibile să se concretizeze într-un produs finit în urma unei manevre care în opinia altora ori nu există, ori nu funcționează.

O cauză nobilă promovată prin activitatea neîncetată a intelectului în spațiul de creație, se poate exercita mișcând din loc partea vizibilă a realității pe care o trăiești prin comparație cu cineva mai experimentat în domeniu, și evadând din acel concurs de împrejurări care duce la un deznodământ egal cu renegarea din partea celorlalți oameni.

Peyton Westlake este eroul principal din filmul "Darkman (1990)". El nu simbolizează doar lupta pentru găsirea unui nou rost existențial ce stă sub semnul aceleiași determinări implacabile, ci totodată simbolizează găsirea eleganței inteligenței care, deși este subtilă, se face remarcată foarte ușor și decisiv.

Acest tip de inteligență este, mai întâi de toate, o asumare a unei noi realități ce poate fi accesată numai prin forța și metodele științei.