Pilda dreptei credințe a lui David

Să ai atât de mare încredere în tine, încât încrederea ta să constituie povestea unui destin neîntrerupt. De la încredere la destin se măsoară performanțele tale !

Prin clasa a 3-a am văzut un filmuleț despre lupta lui David și Goliat, o pildă de mărturisire a adevăratei credințe. Tare mult mi-a plăcut. Mai întâi fiindcă îmi plac filmele despre învingători, apoi fiindcă și eu am fost dintotdeauna un învingător. Și nu-mi place să pierd. Ei bine, Goliat era un războinic filistean uriaș, faimos pentru lupta corp la corp, foarte înalt de circa patru metri, învingător în toate bătăliile la care a participat. De cealaltă parte, David era subțirel, avea o statură medie, nu luase parte la nicio bătălie, dar știa să tragă cu praștia mai bine ca oricine.

Toată lumea l-a avertizat pe David să fie cu mare băgare de seamă, deoarece nu are nicio șansă să-l învingă pe marele Goliat. Dar, mai important este ce-a simțit David în sufletul lui, fără să ia seama de avertismentele repetate ale celorlalți. Sămânța credinței și a sfințeniei sădită în sufletul lui de către Dumnezeu, s-a manifestat ca un avânt puternic spre a reuși imposibilul: "Goliat este atât de mare, încât pur și simplu nu am cum să nu-l nimeresc ! "

Asta este o lecție de un preț nespus de mare. Vei putea să învingi pe oricine se crede BIG, dacă ai praștia potrivită. Și care este cea mai letală praștie din lume, acum, în secolul 21? Ei bine, TEHNOLOGIA este praștia care poate doborî orice Uriaș, orice munte și orice obstacol !

Bun, dar poate vă întrebați: este loc sub soare pentru amândoi. De ce să învingă unul sau celălalt? Un răspuns la această întrebare: fiindcă totdeauna va trebui să existe un David capabil să creeze o distanțare între oamenii înzestrați cu o credință enormă, și acei farsori, falși performeri, care își confecționează o imagine și un statut de "Cel Atotputernic" la fel cum se considera Goliat.

Cu siguranță, sunt prea mulți ca Goliat care nu merită să se considere mai mult decât sunt, de fapt. A venit momentul ca praștia trebuie să-și facă efectul cum trebuie, și dacă se poate, efectul să fie cât mai rapid și mai zdravăn.

Poți să-ți îndeplinești menirea de a fi puternic, la nivelul de înțelegere a unei imagini de mare impact și a sensurilor ei ce pot fi deduse din raportul stabilit între ceea ce este ereditar și ceea ce te înnobilează?

La fiecare generație va apărea câte un David, a cărui unică menire este aceea de a reaminti celor precum Goliat cât de slabi și neputincioși sunt, de fapt. Lumea își va aminti de cei precum David, propovăduitori ai adevăratei credințe, nu de falșii lideri sau de falșii apostoli...

Poate că în genealogia mea există o înrudire îndepărtată cu David, în pofida faptului că el era mai tânăr atunci când a săvârșit fapta nemuritoare și glorioasă. Sau poate că, pentru a susține credința într-un Dumnezeu întrupat, este nevoie de cineva mai puțin "uriaș" care să se remarce prin acele fapte deosebite pe care doar credința le poate înfăptui.

Într-adevăr orice om ales de Dumnezeu este un individ unic, înzestrat o anumită forță de cunoaștere și având o menire unică în viață: de a scoate în evidență rezultatul unei voințe supreme, al unei credințe dirijate, cu scopuri precise. Din această perspectivă, un om de mare credință este un original, dar și imprevizibil mai ales prin rezultatele obținute: unexpected sau unusual.

Este revelator în această privință punctul de vedere exprimat de scriitorul Mark Fisher: "În fiecare dintre noi există însă o voce micuță, care nu moare niciodată, supraviețuind chiar și în cele mai vitrege condiții. Ea ne șoptește cu timiditate la ureche că imaginea pe care o proiectăm în public este falsă, că adevărata noastră personalitate rămâne ascunsă și nemanifestată. Consecințele negării de sine și ale refuzului de a oferi lumii ceea ce avem de mai bun în noi sunt inevitabil frustrarea și tristețea".

Poate că aceasta este și însemnătatea temei biblice a luptei dintre David și Goliat: să port în suflet menirea înaltă de a ține aprinsă candela credinței în contextul unei lumi în schimbare, sau în contextul reorganizării societății, creând premisele unei diferențieri între cei ce au acces la harul divin (care transformă caracterul), și cei care nu au acces. Când te raportezi la statutul de "învingător prin credință", de fapt te raportezi la puterea adevărului divin care spune că: " Sfântul Duh are menirea de a ne întări pe fiecare înăuntrul nostru".

Poți să manifești un atașament deosebit față de o stare de conștiință care depășește limitele actului mediatic normal și cere un act de credință, invocând prevederea referitoare la un eveniment declanșator de noi energii creatoare?

Mindset reprezintă o serie de percepții sau convingeri pe care oamenii le au despre ei înșiși. În cazul meu, am știut că dacă vreau să fiu învingător în orice luptă, cu mari șanse de a reuși să dobor un munte, întru combaterea idolatriei și a falsei credințe, va trebi să fiu diferit de ceilalți, să fiu eu însumi și să nu mă tem de nimic. Mai ales, nu trebuie să-mi fie teamă să-mi afișez adevărata personalitate într-o lume în care eroii trăiesc drame ale dezechilibrului sufletesc, și se reprezintă doar în imagini care spun povești. De altfel, am învățat să observ totul cu mare atenție și, izolându-mă din când în când de restul lumii, am învățat să fiu sincer cu mine însumi, am aflat mai multe despre cine sunt eu cu adevărat.

Goliat este o metaforă a întunericului necredinței sau a idolatriei, un reper al modului cum funcționează criza de identitate a unei șarade care permite perpetuarea incompetenței, creând o mare breșă în zidul de valori puternice pe care se bazează o societate ordonată. Valori precum onestitatea, demnitatea, cumpătarea, respectul, ordinea, perseverență, voința, credința în Dumnezeu. Iar dacă aș lua în calcul ipoteza unei diferențieri între toleranța centrată pe relativitatea valorilor, și toleranța asociată în principal cu valorizarea egalității, fără să subestimez importanța unei transformări interioare, aș adăuga că numai o intenție precisă dublată de un atașament spiritual poate să conducă la un rezultat pozitiv.

Am înțeles că transformarea trebuie să se producă întotdeauna mai întâi în interior, prin formarea unei imagini clare și precise a ambițiilor și dorințelor mele (îndreptate spre dobândirea înaltei performanțe). Dar asta nu este de ajuns ca să realizez o schimbare. Trebuie, totodată, să merg până la cele mai mici detalii referitoare la exercitarea unor competențe majore și acte de intervenționism pentru accelerarea progresului științei, încât să promovez o nouă viziune a viitorului.

În niciun caz nu trebuie să mă afirm prin exercitarea unor acte de constrângere la nivel de acceptare a unei imagini care nu face nicio atingere onestității, demnității ori măreției.

Oamenii mari sunt cei care deși nu au nimic, reușesc să aibă realizări uimitoare. Oamenii mici sunt cei care au totul, dar nu reușesc să facă nimic extraordinar.

Desigur, în sprijinul acțiunilor mele, am luat deseori în calcul acest imperativ: "Când ai o intenție reală, 90% din posibilele obstacole tind să dispară de la sine, iar celelalte 10 procente pot fi controlate cu ușurință de ajutorul instrumentelor de care dispuni. Puterea intenției este cvasi-nelimitată."

Aceasta din urmă este și concluzia complicatei demonstrații de putere în care, ușor-ușor, mi-am înscris intențiile de comunicare a unui mesaj spiritual: "Un om de mare credință este om care s-a dăruit cu mare pasiune științei și artei, spre susținerea inovației și difuzarea ei largă pe ansamblul unei demonstrații de autoritate în domeniu."

Leadershipul este demonstrația de putere pe care o faci invadând un terioriu care este obișnuit cu minciuna si cu reaua credință.

Pilda dreptei credințe a lui David îmi indică un singur reper de verticalitate: să nu-mi fac niciodată chip cioplit, adică să mă încred numai în mine și să nu pun niciodată pe nimeni mai presus de puterea mea. Dar trebuie să știu exact ce anume doresc să fiu, unde trebuie să ajung, și să-mi transform dorințele în intenții - formulându-le cât mai clar cu putință.

De fapt, lupta dintre David și Goliat evidențiază deosebirea dintre adevăr și falsitate, dintre autenticitate și aparență: una este să fii realmente puternic (prin credință), și cu totul altceva este să te consideri BIG (fără să îl ai pe Dumnezeu de partea ta).