Playtime

Ai în vedere acceptul de a te uni cu ceva mai presus decât tine, care să-ți furnizeze prin acorduri fine motivația de a te pregăti pentru noi tendințe de exprimare.

Simțeam că devenisem obiectul de observație al unei entități străine, aflate la mii de ani lumină depărtare, ce mă surprindea mereu cu ceva plăcut, ca într-un vis iluminator fără sfârșit, acționând asupra atmosferei mele cerebrale, șoptindu-mi prin efectul combinat al vibrațiilor și al undelor magnetice obscure. Cumva, îmi asumam o taină pe care nimeni n-o știa: "Pentru că tu să devii nemuritor și să capeți puterea lui Dumnezeu, devenind egalul meu, trebuie să te lași reglat cu o precizie absolută".

Trebuia să învăț să controlez ritmul acestei colaborări inedite, odată ce mă încredințasem unei întoarceri spre dreapta, unei transformări de 90 de grade, chiar dacă curiozitatea amestecată cu teama, dacă inima accelerându-și bătăile ca după o emoție puternică, mă împingea asiduu să-mi pun întrebări încuietoare. Obstacolul de care mă loveam în acordul cu formele pure ale învățării despre mine însumi, din rostirea neascunsului, era un fel de asemănare dintre repetarea și acumularea unor determinări diferite, în măsura în care integrarea învățării pe tot parcursul vieții de adult era o parte a înțelegerii unei noi profunzimi ale folosofiei.

Rămăsesem cu ideea ciudată că sunt urmărit de același flux de cerințe stricte cu privire la viitoarea mea slujire unei forme de răspuns înscrisă în sfera unui fantastic experimental, nuanțat cu elemente magice, totodată realist, printre sunetele vibrante ale unei iluzii cu happy - end în viața care precede moartea, alese de un regizor incognito în acord cu prezentul unui PlayTime.

Modul în care îți percepi limitele vizavi de profunzimea unei realități care se vrea un adevăr al ființei tale poate surprinde asemănarea dintre ceea ce te caracterizează esențial și ceea ce te depășește (dar te umple de admirație) ?

O nouă putere se revărsa în mine, o senzație de eliberare și o recunoștință nemărginită. Eram învăluit cu îndârjire de acea senzație de High, prins într-un joc captivant de umbre și lumini, pe un ritm alegro, faster than allegretto but slower than presto, angajat într-un periplu muzical alert, fascinant, de o fluență extraordinară, care îndemna deopotrivă la meditație și voie bună, la inițiativă și dinamism.

Din partea scriitorului Ion Moja am auzit un “Da” tare și răspicat, primind cea mai adecvată sursă de inspirație, cel mai frumos dar și cea mai mare provocare. Dar cheia întregii situații, prin unicitatea ei, a găsit-o în cele din urmă ceasornicarul Hans Schultz, lucrând o lună întreagă fără pauză: ziua născocind sonerii cu aptitudini muzicale, iar noaptea punându-le la probă din oră în oră la căpătâiul prea blândei sale soții, spre a trage concluziile ce se impuneau atât în privința acurateței tonului, cât și în cea a efectului produs asupra ființelor umane luate prin surprindere.

Luatul prin surprindere este rodul unei conștiințe superioare, devenită între timp un fel de continuă schimbare de stări, pe ritmurile unor dulci acorduri melodioase, cu ajutorul adaosurilor de improvizație, cărora încerci să le găsești o explicație plauzibilă. În această privință, filosofia oferă o cheie de înțelegere a modului în care îmi percepeam ființa: "Ceea ce îl depășește pe un om este însăși esențialitatea de care nu reușește să scape, fiindcă esențialitatea denotă capacitatea de a se exprima într-o gamă variate de mijloace, dar fără să dea de înțeles că este altcineva."

Poți să sporești șansele unui anumit tip de consecință a faptului de a fi altcineva, abordând dezvoltarea personală din perspectiva unei conștiințe apreciată prin acordurile fine ale unei experiențe dinamice?

A fi altcineva înseamnă să te recunoști drept creatorul unei realități care continuă să te tragă în direcții diferite. O condiție necesară traversării corecte a unei noi etape de dezvoltare, înainte de a deveni un om al permanentei redefiniri, este să treci pragul unui fenomen de tipul „acceptă să slujești unei forțe universale”. Ea este busola propriei tale stări de spirit ce îți arată în ce direcție este punctul tău de lansare într-o mare aventură. Iar faptul de a te raporta la această aventură seamănă cu integrarea într-o melodie care te supune unor noi ritmuri de inspirație și autodepășire de sine, lăsându-te purtat pe acordurile fine ale unei experiențe dinamice numită: "comunicare universală".

Traiectoria ta în ecuația leadershipului se poate reprezenta în contact cu o conștiință superioară, care facilitează trecerea de la un drum foarte tranzitat la unul puțin umblat, dar mai evoluat. Este vorba de o adecvare a unei muzici la o idee poetică, frumusețea rostirii divine, ceva care te inspiră prin acordurile fine și prin efectele ascultării, raportat la un dincolo de tine însuți. Orice revelator de idei, orice om al creației a descoperit că ascultarea este o artă în care există frumusețe și o mare înțelegere.

Maestro Eugen Doga spunea că: "Muzica este o formă de comunicare universală. Primul lucru pe care l-a pus la dispoziție Dumnezeu a fost naiul prin care a vorbit cu lumea prin mijloace muzicale. Avantajul muzicii e că nu avem nevoie de traducere. În special azi când sunt atâtea mijloace tehnice, noi vorbim și se poate auzi chiar și în Cosmos. Muzica, acest suport spiritual care pătrunde direct în inima ascultătorului, este un avantaj foarte puternic al zilelor noastre."

Leadershipul este precum muzica, o experiență dinamică, pe care mai întâi trebuie să o slujești și apoi să-i descoperi farmecul ! Este o putere care, la randul ei te slujește și în care trebuie sa te recunoști.

Poți să sporești șansele unui anumit tip de consecință asupra autenticității de a exprima ceea ce muzica îți transmite, eliberându-ți energiile creative, doar dacă îți modelezi contribuția la dezvoltarea personală din perspectiva unei conștiințe superioare.

Conștiința superioară, despre care se consideră că nu poate fi atinsă ori cunoscută, transmite o anumită stare de spirit în scena numită lume, într-un cântec numit viață. Ea reprezintă acea voce a rațiunii care, evaluându-te constant, silită totuși să-ți consume o anumită libertate, îți maximizează șansele de a te descoperi sub imaginea unirii cu Marele Tot.

Una din necesitățile superioare ale omului este cea de apartenență la Marele Tot, alături de intuiție - ai încredere în ceea ce simți !, prezentând o valoare prin faptul că permiți să fii corectat, îndrumat, reglat cu o precizie absolută,100% personalizat și adaptat evoluției care cere dinamism și acțiune, meditație și voie bună.

Leadershipul are în vedere, mai întâi de toate, acceptul de a te uni cu ceva mai presus decât tine, în absența oricăror teorii, legi, superstiții, care să-ți furnizeze prin acorduri fine un stimul obiectiv, acea motivație de a te pregăti pentru noi tendințe de exprimare, printr-o altă abordare a muzicii și a actului de creație. Muzica este ceea ce te simți în interior, ceea ce te crește, te creează mai bun, atunci când te angajezi în traversarea unei noi experiențe de cunoaștere.

Bine spunea cineva: „muzica reprezintă o slujire a oamenilor, un mod prin care să-l cunoască mai bine pe Dumnezeu, deschizându-le sufletele prin armonii. ”

În filosofie, capacitatea de a te identifica cu altcineva are ca și corespondent de bază confruntarea cea mai profundă a ființei umane cu întregul evoluției universului care ține de modul în care te recunoști o ființă superioară prin integrarea ta în versurile și în acordurile unei muzici care te binedispune.

PlayTime este începutul unei descoperiri de sine dintr-o altă perspectivă, datorată regularității și ritmicității bătăilor unei pendule cosmice care descrie un traseu între două extremități, formând un echilibru. Capacitatea de a auzi Vocea lui Dumnezeu și de a fugi înspre ea pe ritmurile unei muzici trăite numai de tine, prin conectarea lumii creației cu lumea reală. Și capacitatea de a reacționa prin izolare și îndepărtare de orice alte zgomote din jur.

* Notă: Yanni - Playtime