ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Posesorul absolut al artei fără frontiere

On Iulie 20, 2014, in Leadership XXL-Pack, by Neculai Fantanaru

Stabileşte tipul de cunoaştere care îţi orientează motivaţia în practica ştiinţifică, revizuind permanent relaţiile cu arta pe care o creezi.

Teatrul, gândea Eisenstein, îi permite omului să înfăptuiască fictiv acţiuni eroice, să fie fictiv pasionat cu Romeo, să devină înţelept cu Faust, să scape de toate problemele lăuntrice cu ajutorul graţios al lui Brandt, Rosmer sau Hamlet. Şi tânărul regizor se înfierbântă mergând mai departe cu gândurile sale, constatând că acest comportament fictiv îi oferă spectatorului o plăcere întru totul reală. El simte eroul, are sentimentul martirajului, îl copleşeşte propria-i generozitate...

Ajuns pe la piaţa Trubnaia, Eisenstein se opri din drum, cuprins de fierbinţeli. Gândurile îl asediau ca într-o febră. "Ce descoperire îngrozitoare! Ce mecanism oribil se ascunde în această artă sfântă pe care o servesc ! Nu-i numai minciună. Nu-i numai escrocherie. Este otravă. O otravă groaznică, înfricoşătoare. Pentru că, de fapt, dacă îţi poţi procura fictiv plăcerea, cine va mai încerca să caute în înfăptuiri efective ceea ce se obţine pe degeaba, fără să se mişte de pe fotoliul teatrului de pe care te ridici apoi cu sentimentul plăcerii absolute?"

Cel ce avea mai târziu să devină un mare regizor, îşi continua ameţit drumul. Şi tabloul întrevăzut devenea un coşmar: "Trebuie să ucid asta. Să distrug !" Şi gândurile fug, aleargă într-o goană nebună. Da, să distrugă asta. Dar cine? El, un băieţandru? Care încă nu-şi găsise locul nici pe tamponul expresului creaţiei artistice ! Atunci un nou gând i se strecura în minte. "Întâi s-o stăpânesc. Apoi s-o distrug. Să învăţ secretele artei. Să-i înlătur valurile. S-o stăpânesc. Să devin un maestru. Apoi să-i smulg masca, s-o dezvălui. Începe o nouă fază a relaţiilor noastre." A relaţiilor sale cu arta. *

Leadershipul este rezultatul unei creaţii care îşi "devorează" creatorul?

Ce mecanism oribil se ascunde în această artă pe care o serveşte un lider? Acest mecanism este o aplicaţie a principiului "scopul scuză mijloacele"? Este o creaţie individuală şi finisată, încorporată într-o viziune care nu e în concordanţă cu standardul de evaluare a propriilor sale rezultate? Este o combinaţie de elemente care posedă valori determinate şi au rolul de a transmite o "maladie" a creaţiei?

Înainte ca leadershipul să se regăsească reflectat în practică, mai întâi trebuie să stăpâneşti arta care îţi înnobilează ştiinţa şi îţi impune modelul de gândire. Apoi s-o distrugi, să-i înlături "valurile". Apoi s-o reinventezi introducând noi valori, după care s-o prezinţi într-o modalitate indicativă, ca fiind mai bună decât alte variante anterioare. Doar astfel vei deveni un maestru.

Dar ce se întâmplă dacă arta de a descoperi şi promova acest "produs ştiinţific", în urma utilizării unui set de standarde de creaţie, cu valori necunoscute pentru elementele căutate în mijlocul unor prejudecăţi sau contestări, nu insuflă o sporită putere de înţelegere celor din jur?

În acest caz are loc o anumită monopolizare a atenţiei celorlalţi prin mijloace care nu sunt de cele mai multe ori decât pârghii de afirmare şi promovare a propriei gândiri. Asta este o escrocherie, o otravă groaznică, pentru că, de fapt, îţi procură fictiv plăcerea de a-ţi impune propriile legi, considerând că doar tu cunoşti adevărul ideilor tale, pe care îl trâmbiţezi cu atât avânt neîntrerupt.

În lupta cu mijloacele de promovare a gândirii proprii, liderul este singurul care are de suferit dacă nu îşi revizuieşte permanent relaţiile cu arta pe care o promovează, dacă nu arată adevărul care se ascunde în spatele a ceea ce construieşte. Bine preciza cineva pe o pagină web: "Când o să poţi spune: eu sunt în spatele a ceea ce reprezint eu, ca om... atunci vei putea să construieşti."

Leadershipul nu ar trebui să fie rezultatul unei creaţii care îşi "devorează" creatorul, indicând posibile epuizări ale valurilor de cercetare, în confruntarea cu ceea ce unii numesc „experienţa imposibilului”. Iar orice încercare de a o îmblânzi şi de a-i modifica adevărul este sortită eşecului, mai ales dacă ea exprimă aspectul cantitativ al fenomenului de posesiune totală, care creează sentimentul plăcerii absolute.

Posesorul absolut al artei fără frontiere este liderul care reuşeşte să descopere acel "perpetuum mobile" de excepţie, într-un domeniu în permanentă schimbare, care să fie benefic şi acceptat de toţi. Dar în acelaşi timp creaţia liderului, odată cu formele ei de expresie şi cu mijloacele ei de promovare, nu trebuie să creeze sentimentul unei înşelătorii – căci, în acest caz, va aduce numai dezamăgire.



* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us