Poți să privești prin mine datorită iubirii mele
Fii stăpân pe propriul destin și aspiră mereu către ideea de libertate deplină, pentru a dobândi puterea care îți poate vindeca sufletul.
— Nu ! Mergi mai repede ! Așa de repede, încât să ne simțim ca arborii prin care suflă vântul. Cum alungă noaptea trecutul ! Mă simt pătrunsă de dragoste. Poți să privești prin mine datorită iubirii mele. Te iubesc așa de mult, încât sufletul meu se revarsă asemenea unei femei dintr-un lan de grâu, în fața bărbatului care o privește. Sufletul meu vrea să zacă întins pe pământ. Ar vrea să stea culcat și să zboare. Într-o livadă. E trist. Se-ndrăgostește de tine când conduci. Să nu ne mai întoarcem la Paris. Să furăm o casetă cu bijuterii sau să spargem o bancă, să luăm mașina asta și să nu ne mai întoarcem niciodată.
Ravic opri în fața unui mic han. Zgomotul motorului se stinse și din depărtare se auzi, deodată, răsuflarea adâncă a mării.
— Vino, spuse el. Putem lua un calvados aici. Cât ai băut până acum?
— Prea mult. Din cauza ta. Afară de asta, la un moment dat n-am mai putut asculta bâlbâiala idioților acelora.
Însuși actul de a trăi putea fi catalizatorul unei profunde introspecții, dezvăluind că existența ta este revelația unei conștiințe în continuă devenire?
— De ce n-ai venit atunci la mine?
— Am venit. Viața nu așteaptă pe nimeni, avansând neîncetat. Existe o împărtășire totală a sinelui, fără secrete, permițându-ți să mă cunoști în totalitate prin forța iubirii.
— Da.Când ai crezut c-am să plec. Ai mâncat ceva?
— Nu prea mult. Mi-e foame. Ai câștigat?
— Da.
— Atunci să mergem la cel mai luxos restaurant și să mâncăm icre negre, să bem șampanie, să fim așa cum erau părinții noștri înainte de toate războaiele astea, fără griji, sentimentali și fără temeri, fără refulări și plini de prost-gust, cu lacrimi, lună, oleandri, viori, și ocean și dragoste. Și aș vrea să-mi închipui că avem copii, o grădină, o casă, că vom avea un pașaport și un viitor, că am renunțat la o carieră strălucită pentru tine, că ne vom iubi în liniște chiar și după douăzeci de ani, că ești gelos și că încă mă mai crezi frumoasă, că nu pot s-adorm când nu vii o noapte acasă, și...
Leadershipul are la bază următoarea premisă: "fiecare moment petrecut împreună poate fi o oportunitate de a experimenta transformarea continuă a unei conștiințe supreme".
Această premisă sugerează că trebuie să acorzi o importanță profundă momentului prezent, că trebuie să vezi fiecare interacțiune ca pe o ocazie de creștere, învățare și transformare la un nivel profund de conștiință, că trebuie să recunoști importanța dezvoltării unei "conștiințe supreme" - stare de cunoaștere profundă, înțelepciune, claritate și integrare interioară.
Poți să privești prin mine datorită iubirii mele dacă iubirea este atât de profundă și autentică încât creează o legătură transparentă și o conexiune de suflet între noi. Deschide-te complet în fața celuilalt, fără bariere sau ascunzișuri, permițându-i să-ți vadă esența cea mai pură. Există o încredere totală și o acceptare necondiționată între voi, care te lasă să pătrunzi dincolo de aparențe?
* Nota: Erich, Maria Remarque - Arcul de triumf, Editura Galaxis, 1992.
