Preoții sunt învechiți, știința este noua religie

Noile perspective asupra vieții, dar și a vieții de dincolo, pot fi concepute numai din întâlnirea dintre știință și spiritualitate, nu din izolarea uneia față de cealaltă.

Așa cum am mai spus, la Gizeh sunt trei piramide ale regilor, printre care și Marea Piramidă, și toate trei au mici pasaje și camere goale. Piramida lui Kefren avea încă vârful acoperit de stratul de calcar care odinioară asigurase celor trei structuri O suprafață albă, perfect netedă și șlefuită. Scânteiau, probabil, ca niște prisme de sare ! Folosind instrumentele de măsurare, am calculat că Marea Piramidă, când ajungea într-un punct precis, avea o înălțime de o sută patruzeci și șase de metri sau cu mai mult de treizeci de metri decât turnul ascuțit al catedralei din Amiens, cea mai înaltă din Franța. Egiptenii au folosit doar 203 rânduri de zidărie ca să obțină această uimitoare înălțime. Înclinația laturii sale era de cincizeci și unu de grade, atât cât trebuia pentru a face ca înălțimea și jumătate din circumferința ei să fie egale atât cu T, cât și cu secvența lui Fibonacci descrisă de Jomard.

În ciuda acestei coincidențe stranii, scopul piramidelor încă mă ocolea. Ca opere de artă, erau sublime. În ceea ce privește utilitatea, păreau fără sens. În fața mea erau construcții atât de netede când au fost construite, încât nimeni nu putea să stea pe ele, cu coridoare greu de străbătut pentru oameni, care duceau la camere care păreau să nu fi fost folosite niciodată, și o matematică încifrată care părea ascunsă tuturor, cu excepția unui specialist.

Monge a spus că toată chestia asta avea probabil o legătură cu religia.

Trecerea de la o credință bazată pe loc și timp - la legi științifice universale, arată progresul tău spre o înțelegere obiectivă a lumii?

- Peste cinci mii de ani, vor înțelege oamenii motivul care a stat la baza construirii catedralei Notre-Dame?

- Ai grijă să nu afle preoții că ai spus asta.

- Preoții sunt învechiți, știința este noua religie. Pentru egiptenii antici, religia era știința lor, iar magia o încercare de a controla ceea ce nu putea fi înțeles. Omenirea a avansat dintr-un trecut în care fiecare trib și națiune avea propriul grup de zei către unul în care mai multe națiuni venerau un singur zeu. Totuși, există multe credințe, fiecare considerând-o pe cealaltă eretică. Acum știința nu se mai bazează pe credință, ci pe rațiune și experiment și nu mai este centrată asupra unei națiuni, a unui papă ori rege, ci asupra legii universale. Nu contează dacă ești chinez sau german, dacă vorbești araba sau spaniola: știința e una singură. De aceea va triumfa și de aceea Biserica s-a temut instinctiv de Galilei. Dar această structură din spatele nostru a fost construită de un popor deosebit, cu credințe deosebite și s-ar putea să nu descoperim niciodată raționamentul lor pentru că are la bază misticismul religios pe care nu-l putem înțelege. Descifrarea hieroglifelor ne-ar putea ajuta.

Știința ta oferă un limbaj comun pentru a înțelege natura, dincolo de credințe și ideologii, ghidându-te în căutarea adevărului universal?

În contextul avansului științific, frontierele dintre vechi și nou devin tot mai transparente, iar schimbul de idei între vechile credințe și noile teorii facilitează emergența unei conștiințe universale care îmbrățișează recreația lumii în acord cu universul însăși. Într-o lume interconectată, guvernată de rațiune și experiment, credințele și modurile de gândire sunt rescrise sub influența unor principii universale, bazate pe cauza și efect, care promovează egalitatea între oameni drept esența unei vieți sinergice, cum ar fi acceptarea diversității, promovarea toleranței și formarea respectului reciproc, indiferent de originea lor națională sau lingvistică.

Cred că acest proces poate conduce la diluarea misticismului religios și la formarea unei perspective globale bazate pe știință, unde creația devine principalul punct de referință, dar și la recunoașterea și valorificarea diversității sociale, diferențelor și aptitudinilor individuale.

Explorezi posibilitatea unei viziuni unde percepția vizuală a simbolurilor religioase se întrepătrunde cu aspectele științifice, într-un dialog ce transcende simpla observație?

Nu puteam să nu fiu de acord cu această predicție - la urma urmei eram un om al lui Franklin - și totuși trebuia să mă întreb de ce știința, dacă era universală, nu măturase deja totul înaintea ei. De ce mai erau oamenii religioși? Știința era ingenioasă, dar rece, explicativă și, cu toate astea, nu dădea răspunsuri la cele mai mari întrebări.

Ea răspundea la "cum", dar nu și la "de ce" și astfel îi lăsa pe oameni să tânjească. Bănuiam că oamenii din viitor chiar vor înțelege Notre-Dame, la fel cum și noi înțelegem acum un templu roman. Și venerația și teama, probabil cam în același fel. Îmi spuneam că revoluționarii, în fervoarea lor raționalistă, pierdeau ceva din vedere, iar ceea ce lipsea era inima sau sufletul. Avea știința loc și pentru așa ceva, sau speranță pentru viața de dincolo?

Din perspectiva unei înțelegeri vizuale și spațiale, cum crezi că va arăta interacțiunea dintre raționalismul științific și trăirile emoționale religioase, într-o epocă unde echilibrul este esențial pentru receptarea unei viziuni de ansamblu?

Înțelegem astfel că, dacă pentru contemporanii noștri știința și tehnologia urmează să fie agenți ai progresului, ele sunt chemate să restaureze în calitatea lor de "progres" funcționarea armonioasă a unui univers în care speranța și înțelegerea sufletului uman nu sunt afectate de dileme existențiale. Rolul lor devine acela de-a inculca societății principiul universalității și de-a readuce pe calea de mijloc spiritul derutat al celor fervenți. Or, condiția necesară pentru o relație eficientă în viitor, între știință și univers, este să observăm mai întâi o similaritate fundamentală între ceea ce știința poate explica și ceea ce oamenii religioși receptează ca mângâiere.

În cadrul acestei similitudini comune, forța motrice necesară schimbării provine din tensiunea dintre principiile opuse ale rațiunii și venerației, dintre care unul operează și celălalt suferă transformarea. Mai departe, condiția favorabilă activității inovative, legată de extinderea cunoașterii lumii în univers, nu este simpla repetare a cunoscutului, ci adaptarea mutuală a vechilor credințe cu noi descoperiri. Noile perspective asupra vieții, dar și a vieții de dincolo, pot fi concepute numai din întâlnirea dintre știință și spiritualitate, nu din izolarea uneia față de cealaltă.

Omul de știință răspunde la 'cum', dar căutarea spirituală a 'de ce-ului' continuă să alimenteze spiritul uman."

Preoții sunt învechiți, știința este noua religie. Reflectând la vizibilitatea și importanta creațiilor lumii noi, știința va trebui să îmbrățișeze o dimensiune spirituală care să răspundă și la nevoile sufletului. Având convingerea că viitorul poate să aducă o reconciliere, îți imaginezi cum simetria dintre știință și credință ar putea atinge o armonie prin cursivitate stilistică, unde fiecare explică lumea în modul său unic?

Călătoria spre eternitate este o expresie a aspirațiilor umane de a depăși limitele timpului și spațiului, îmbinând arta, matematica și spiritualitatea.

* Notă: Dietrich, William - Piramidele lui Napoleon, Editura Nemira, 2007