ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Principiul corectitudinii

On Ianuarie 22, 2010, in Principiile conducerii, by Neculai Fantanaru

Nu pretinde de la oameni ceva în plus faţă de ceea ce pretinzi de la tine însuţi.

Cred cu tărie că tot ceea ce ni se întâmplă în viaţa are un scop. Ca fiinţe inteligente avem puterea, şi este de datoria noastră, să învăţăm câte ceva din fiecare experienţă pe care o trăim, fie plăcută sau mai puţin plăcută, fie antrenantă, fie descurajatoare. Iar dacă totul în viaţă se repetă, înseamnă că n-am învăţat nimic din lecţiile pe care am fi trebuit să le învăţăm. De aceea cred că omul în sine poate evolua cu condiţia ca el însuşi să-şi dorească să evolueze. Altfel, niciodată, nimic nu va fi nou sub soare.

Săptămâna trecută mi-a fost dat să întâlnesc un om special. Spun special deoarece, într-un fel, se deosebeşte de mulţi alţii. Şi mai ales pentru m-a învăţat o lecţie preţioasă care sunt sigur că îmi va folosi în viitor.

Eram într-o sală de sport şi jucam fotbal cu prietenii mei, cu unii dintre ei fusesem coleg la acelaşi club de fotbal cu mulţi ani în urmă. Sala era destul de încăpătoare şi modernă. S-a putut juca frumos. Însă, din cele trei echipe câte eram, una nu şi-a dat interesul să joace prea bine. Era evident lucrul acesta. Pasele jucătorilor nu se legau, nici nu-i de mirare pentru că majoritatea erau date la întâmplare. Pierdeau foarte multe mingi, nu alergau aproape deloc, nu se ajutau, ci jucau individual. Nu exista nicio conectivitate. Jocul lor curgea anapoda.

În momentul când am făcut o pauză, stând pe bancă lângă Andrei, căpitanul echipei cu pricina, nu am putut să nu-l întreb: „Andrei, de ce nu vorbeşti cu băieţii din echipa ta să se concentreze mai mult la joc? Nu vedeţi că nu vă iese nimic? Niciodată n-aţi jucat aşa slab ca astăzi.

În răspunsul pe care l-am primit stă numai laudă: „Nicu, aceşti băieţi au jucat alături de mine ani de zile. Ne cunoaştem foarte bine. Au şi ei încredere în mine, nu numai eu în ei. Dar dacă eu însumi nu joc bine, ei vânzând acest lucru, nicidecum nu se vor strădui să fie mai buni. Nu vezi că şi eu joc ca o ciubotă astăzi? De aceea nu pot pretinde de la ei ceva în plus faţă de ceea ce pretind de la mine însumi. Când eu am să joc bine şi n-am să mai pierd aşa uşor atâtea pase, abia atunci voi putea avea pretenţii de la ei. Altfel nu. Cum să mă urmeze, dacă tocmai eu sunt cel care joacă cel mai prost dintre toţi?

Leadership: Te onorezi pe tine însuţi ca şi câştigător într-un test de performanţă, prin a avea încredere în reply-ul autorităţii tale la un mesaj de tipul: "Autentificare eşuată" ?

Rezultatele unei echipe depind de efortul depus de liderul ei. Andrei m-a învăţat în acea zi o lecţie importantă, pe care mulţi refuză s-o înveţe: atunci când liderul „joacă” slab, restul echipei abandonează lupta imediat. Dar, mai mult decât atât, că un lider nu-i poate critica sau judeca pe membrii echipei sale şi nu poate cere mai mult de la ei atâta timp cât el însuşi nu-şi face treaba impecabil.

Autoritatea unui lider eşuează considerabil, pricinuind un dezavantaj de imagine care nu se anulează de la sine, atunci când reacţia lui în faţa presiunii unei partide se îndreaptă către o altă faţă a naturii sale - manifestată prin dualitatea dintre voinţa de a vrea să schimbi ceva la tine şi instinctul de a sprijini o cauză mai mare. Cu alte cuvinte, are loc o autentificarea eşuată într-o experienţă de imagine prin care liderul ajunge la un nivel de interiorizare care îi zdruncină din rădăcini vechile credinţe şi principii, fiind chemat să se comporte în mod parţial faţă de el însuşi.

Mulţi lideri, şi aici mă refer la modul general, nu sunt atât de sinceri şi corecţi cum este Andrei. Ei cer de la oameni mai mult decât ei înşişi sunt în stare să dea. Este acesta oare un lucru normal? Sigur, înţeleg că unii care sunt într-o poziţie de lider au autoritatea de a interveni şi de a implementa anumite schimbări, de a impune reguli, de a lua decizii şi de a solicita subordonaţilor să se supună lor în vederea realizării scopurilor propuse.

Însă a pretinde de la oameni ceva în plus faţă de ceea ce eşti capabil să dai, mi se pare o lipsă totală de profesionalism. O lipsă totală de fair-play. O lipsă totală de respect faţă de membrii echipei care se străduiesc să facă o treabă cât mai bună, care îşi dau tot interesul să obţină rezultate cât mai bune.

Leadership: Eşti rănit de instinctul de a face o legătură între felul cum îţi percepi rolul și ceea ce îţi asumi când te înstrăinezi de şansa de a face o diferenţă în rezultatul echipei?

Să-ţi formezi o anumită convingere despre neacceptarea ta ca un întreg de emoţii şi tensiuni, apoi să treci la acţiune în conformitate cu ea, înseamnă să devii un om cunoscut sub învelişul unui comic aparent, nu sub un înveliş al aspiraţiei către performanţă şi perfecţiune. Solemn este numai cel ce vrea să fie, din toate punctele de vedere, pretenţios cu performanţele de care se mândreşte.

Iar cine se ancorează într-un om rănit de instinctul de a face o legătură între felul cum îşi percepe rolul și ceea ce îşi asumă când se înstrăinează de şansa de a face o diferenţă în rezultatul echipei, îngrijindu-se de gestionarea emoţiilor trăite prin angajamente ferme, se va menţine într-o stare permanentă de nemulţumire până cănd va abandona orice relaţie cu voinţa.

Datoria unui lider este să fie mereu lângă oameni, să le întindă o mână de ajutor atunci când este nevoie, să-i răsplătească pe fiecare după performanţele obţinute. Dar dacă el nu depune niciun efort, dacă nu manifestă niciun interes faţă de rezultatele echipei şi nu se implică deloc în susţinerea şi dezvoltarea ei, atunci subordonaţii, la rândul lor, nu vor avea motive reale să-şi dea interesul. Iar dacă liderul pretinde de la oameni mai mult decât poate oferi, atunci aceştia îl vor cataloga drept „necorespunzător” şi în final îşi vor căuta alt lider.

Leadershipul este şansa de a face o diferenţă în rezultatul echipei, fără să te laşi ghidat de circumstanţele de fundal create printr-un act de renunţare, de clemenţă sau de îndurare.

P.S. Întotdeauna trebuie să ţii cont de capabilitatea echipei dacă vrei să-ţi atingi scopurile propuse, şi să nu pretinzi niciodată de la oameni mai mult faţă de ceea ce pretinzi de la tine însuţi.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us