Privește bine la ce spun ochii tăi

Ideile mari încolțesc rar, și unii le mai și calcă în picioare, sau pur și simplu trec nepăsători pe lângă ele.

Există o relație specială între mine și natură, două prezențe active influențându-se reciproc, tot atât de intens precum creează artistul o pictură despre frumusețea naturii pe o pânză atât de gingașă încât aproape că îți este teamă să o atingi cu niște mâini nedeprinse cu mijloacele privilegiate ale artei. De pildă, iată, acum privesc cu mult drag, cu mult înțeles sufletesc, această frunză plină de viață, în formă de inimă, pe care un pictor iscusit ar surprinde-o în ipostaza de muză, simbol al unei înnoiri periodice, produs al unei sensibilități lirice.

Și ea îmi vorbește cu o voce ciudată, ca un om matur, și eu o ascult intens, cu spirit de artist, și amândoi ne înțelegem de minune într-o capodoperă a creatorului numită Arynexisthes, sau momeala unei realități mai înalte. Poate că toată această pătrundere a mea în sânul naturii, privită ca o angajare afectivă într-un univers simbolizat, este doar consecința unui joc de lumini și umbre dintr-un labirint al mulțimilor poetice, într-un pluralism nedefinibil și non-descriptibil. Sau, poate că sunt captivul unei realități sui-generis aflată la marginea realității din sfera unui vis numit viață.

Actul de transfer al simțurilor de la un ochi de artist la o privire a naturii, perceput în materie picturală, este prin urmare un act de conversiune simbolică în dublu sens: mai întâi trebuie să surprind o realitate atât de profundă și subtilă într-o secundă astrală, încât s-o redau ca pe un centru al universului, apoi trebuie să-mi canalizez forța vitală artistică în subtilitatea unui mesaj cu mare putere de evocare a revărsării luminii dumnezeiești în ambianța sferei tainice de forță a planetei Pământ.

Cum argumentezi apartenența ta la sfera realității din spațiul creației, prin prisma transferului de simțuri de la un ochi de artist la o privire a naturii?

În același timp, frunza poate fi exprimarea unei arte care își trage sorgintea din peregrinările unei perle, pe cât de mică pe atât de prețioasă, într-un deșert numit „I feel so much less alone”. Pentru că nimeni nu știe să recunoască în ea o adevărată capodoperă vizuală și o poveste fără vârstă ce traversează spațiul și timpul, simbolizând totodată forța pe care o deține numai creatorul capabil să dăltuiască lucrările cele mai fine.

Mă simt atât gol fără privirea ei, încât privirea mea își poate pierde disciplina: aș fi în incapacitatea de adaptare la o răscruce a vieții. Privirile noastre denotă tendința ochilor de a devia mai mult decât este necesar spre arta unei noi Dumnezeiri. Chiar și prin astfel de convingeri superstițioase se reflectă sentimente, sau conștiința legăturii cu viziunea, cu puterea credinței investită în dialogul cu Creatorul lumii. Este aceeași putere despre care cineva spunea că nu este o simplă carte, ci însuși spiritul dinamic ce transformă viața întregii lumi.

Frunza mea se pregătește cu mult freamăt de orice i se încredințează, făcută să zboare prin fața ochilor expresivi care își datorează culoarea, căprui spre verde, tocmai expresiei unei realități mai înalte, ceva cu o semnificație mult superioară celei pe care i-ar atribui-o omul de rând. Și eu îi încredințez împlinirea mea, visul meu, emoțiile mele, pentru ca ea să-mi încredințeze o parte din înțelesul verbului “a trăi” sub domnia unei naturi spirituale încorporată în jurnalul-schiță a unui artist de geniu.

Iar dacă creația mea este o creație a naturii care își cere dreptul la reprezentare pe o pânză fină de bumbac, printr-o imortalizare în eternitate, atunci mai rămâne de simbolizat abordarea vieții mele într-o manieră calmă, veselă, de o puternică expresivitate.

Obiectul privirii tale te ajută să navighezi prin labirintul vieții într-o manieră care acordă valoare propriei creații, încât să determini o schimbare în ceea ce te reprezintă la nivel de Supraom?

Mi-aș dori să fiu o mică frunză, pentru ca vântul serii de toamnă târzii să o ducă în calea unei priviri ce nu uită nicio clipă frumusețea unei priveliști de vis. Poate că o frunză asemănătoare celei care m-a inspirat pe mine, completându-mă cu spiritul ei generos, cu povestea ei emoționantă, a trecut prin câmpul vizual al unui doctor, cum este celebrul doctor Corneliu Duda din Târgu Mureș, care la prima oră de curs obișnuia să scrie pe tablă aceste rânduri:

“Să știi să asculți un foșnet de frunze uscate,
Cuvintele unui dascăl...un prieten...
Sau basme cine știe de când uitate.
Un suflu, sau o inimă cum bate.

Să știi să observi un prunc...o floare...
Un cer senin sau marea în furtună,
Un soț...un fluture...o mamă...o culoare...
Și să te întrebi adesea:
De ce oare?

Să știi să simți cu degetele mâinii,
Cu ochii, cu urechea...
Cu sufletul...sau mintea.
Și să te întrebi adesea
De fapt, care-i problema?"

Însăși simțirea inimii mele primește pulsația unui atare model liric. Nu oricine reușește asta. Căci am observat o frunză, și ea m-a observat pe mine, felul cum o privesc cu ochii larg deschiși, plini de sentiment. Și observându-i forma plină de mister, care vorbește inimii, așa cum vântul a așezat-o la picioarele mele, plină de mesaj artistic, am zis s-o ridic și s-o iau cu mine într-un gând transcedental. Inimii mele nu-i lipsește glasul de a mulțumi naturii pentru o asemenea întâlnire cu însăși transparența mea simbolică, care reprezintă ocazia de a păși cu toată ființa mea în altă lume, poate ciudată, poate cu totul diferită de a mea.

O clipă am stat de vorbă cu frunza mea, ca parte a unui dialog între Creator și Opera lui. O simțire plină de tremurare a inimii m-a cuprins, clătinată și speriată de o eventuală exigență în domeniul creației artistice, contrazisă de ceva potrivnic firescului: “Ideile mari încolțesc rar, și unii le mai și calcă în picioare, sau pur și simplu trec nepăsători pe lângă ele...”

Un supraom este un creator care consumă experiențe vizuale și emoționale cu scopul de a da realității nuanța unei expresii de sine originale, de la figurat la propriu: “nu poți să simți că pășești în altă lume fără să îndeplinești condiția de imitator al miracolului naturii”.

Privește bine la ce spun ochii tăi dacă vrei să surprinzi detaliile unei lumi întregi într-o singură expresie a naturii. Numai privindu-te ca o splendoare a naturii, cu ochii care nu au vârstă, vei putea să întregești imaginea unei lumi la care doar creatorii au acces. Și pe măsură ce deschizi bine ochii spre frumusețea magnifică a naturii, se va întinde în fața ta un alt aspect al creației, sinonim cu acel conținut sufletesc de care trebuie să ai mare grijă dacă vrei să obții apropierea de marea lucrare a Creatorului..