ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Priveşte-mă cu ochii cu care mă priveşte Dumnezeu

On Martie 23, 2020, in Leadership Plus, by Neculai Fantanaru

Un artist desăvârşit nu se poate mântui decât admiţându-şi condiţia de creator ridicată la potenţialul extraordinar de a fi unul cu Dumnezeu.

I-am spus lui Dumnezeu că vreau să fiu un rege, iar el mi-a spus că mai întâi trebuie să devin un magician iscusit, apoi un pictor desăvârşit. La mijloc era metoda substituţiei, magia de a fi Dumnezeu şi arta de a fi magician, văzute printr-o oglindă plină de contrast care măreşte imaginea unei realităţi până la vârful fin şi catifelat al unei pensule vii, personificată prin Appolo, zeul artelor, dar şi al profeţiei, al gândirii proactive. Aceeaşi pensulă, ar fi putut fi utilizată separat în chip de baghetă magică, personificată prin puritate şi credinţă.

Convins fiind că un magician trebuie să aibă propriul lui spațiu, izolat și ascuns vederii, unde să își poată practica pe deplin, liber, neîngrădit, propriul crez despre actul scenic, m-am prefăcut într-un artist care ştie să sugereze printr-un simbol al misticismului suprarealist un anumit mesaj celor ce-i vizualizează opera. Dumnezeu este regizorul cu care mă identific atunci când lucrez la scenariul vieţii mele, chiar dacă construcţiile mele artistice n-au ajuns încă la nivelul de măiestrie tehnică şi de expresivitate a magicianului desăvârşit.

Factorul determinant al tuturor transformărilor de personalitate se pliază pe ideea principală a magiei, cum că totul poate fi expus înşelător, şi numai un artist poate să distingă adevărul, diferenţa dintre autenticitate şi kitsch. În privinţa meşteşugului artistic, de a propune simboluri care să proiecteze o imagine de asociere pozitivă şi convingătoare asupra lui Dumnezeu, omul simplu nu va reuşi să distingă altceva decât nişte mâzgălituri făcute totuşi în cunoştinţă de cauză.

Totul este să fii altcineva, într-o pictură plină de fantezie. Sau pe o scenă improvizată. Iar când eşti un rege al creaţiei, îţi permiţi luxul de a vorbi cu Dumnezeu aşa cum ai vorbi despre tine în povestea unui magician surprinsă cu talent de artist într-un tablou plin de viaţă, prefăcut prin metamorfoză în frânturi de fabulos.

Leadership: Îţi poţi aduce creaţia într-un plan mai înalt de vizualizare a unei imagini despre tine însuţi, încât să devii o extensie a superiorităţii absolute prin intermediul unei fiinţe care îşi depăşeşte condiţia de “anexă a unei poziţii privilegiate” ?

Oare o dispoziţie pentru fantastic, printr-o lege necunoscută a creaţiei, este ceva ce pur şi simplu înţelegi, sau nu?

Dumnezeu era martorul meu principal la fiecare număr de magie, în timp ce pictorul încerca să surprindă pe pânză toată bogăţia şi varietatea efectelor de lumină reflectate într-un spectacol-mărturisire, pus în scenă de un regizor atât de minunat încât ai putea crede că este un adevărat vrăjitor al regiei. Era ca şi cum aş fi căutat un glas care nu era nicăieri perceput cu uşurinţă, dar care îşi revărsa ademenitor dramul de profunzime cutremurătoare în tiparul unei imagini convertite de la forma colorată - la cea de alb-negru, ca fiind un exemplu de număr miraculos.

Arta intervine oriunde o conduce magia. Iar Dumnezeu nu există cu adevărat decât dacă eşti un Creator desăvârşit. Desigur, cineva ori este, ori nu este prezent în această ecuaţie. În acelaşi timp trebuie să ţinem seama că nu există. Artisticul contează. Magia învie arta în fiecare vers al imaginaţiei. Iar sufletul trebuie urmărit prin ochii unui spectator în lumea scenei, în lumea culturii filmului, în lumea fascinantă a decorurilor, a costumelor, a unghiurilor surprinse cu ajutorul camerelor de filmat.

Puterea absolută a artistului constă în modalităţile de realizare a unei improvizaţii autentice de creaţie pusă sub semnul expresionismului magic, aptă să reflecte rezultatul instaurării unei realităţi augmentate fără precedent.

Luminile şi-au pierdut din intensitate. Decorul, un pic noptatic, părea ireal, ieşit parcă dintr-un tablou pictat de maeştrii celebri ai secolelor trecute. Iar magicianul, în a cărui sânge clocotea beţia dulce a puterii absolute, fiind prins într-un du-te vino la întâmplare pe minunata lume a scenei, continua să-l descrie cât se poate de bine pe Dumnezeu, în timp ce Dumnezeu continua să se amuze copios de o poveste înfăşurată în magie.

Desigur, tot ceea ce eu cunoşteam mai bine despre Dumnezeu, de altfel în privinţa lucrurilor mistice, cunoşteam potrivit spuselor unui magician, a cărui poveste de succes, înclinată spre practica desenului, putea fi caracterizată doar prin determinarea şi perseverenţa creatorului de a-şi vedea visul transformat în realitate.

Cam asta este magia, o conectare la divinitate. Prin magie construieşti bucăţi de realitate, prezentă şi viitoare, şi transmiţi speranţa că ceea ce urmează să se întâmple este cauzalitatea, creaţia şi povestea unui Creator a cărui providență lucrează prin voia unei puteri nemărginite.

Leadership: Stă în puterea creaţiei tale să fie transferată într-o nouă configuraţie de reprezentare vizuală cu toată forţa personajului interpretat în mijlocul unui eveniment care te reprezintă ca o familiaritate deliberată cu supranaturalul?

Videoclipul "A Kind Of Magic" a lui Freddy Mercury aduce un fel de contradicţie dimensiunii leadershipului: poţi fi în acelaşi timp un artist al efectelor produse de ştiinţă şi un împlinitor al puterii lăuntrice care face din tine o răsfrângere a unei energii imaginative?

Dacă da, cu ce risc? Cu riscul de a te ataşa în mod rigid de ceea ce laşi în urma producerii efectelor (that kind of magic that pushes you beyond what you thought you were capable of) şi de a te desprinde de modul tradiţional în care artiştii interacţionează cu lumea.

Supranaturalul este religia artei de a fi cineva mai presus de înţelegerea lumii, conform legăturii menţinute de asemănarea incredibilă dintre Creator şi Creaţia lui. Este, totodată, acea putere lăuntrică pe care o prezinţi lumii prin prisma imaginii formată din întrepătrunderea neprevăzutului cu senzaţionalul, a luminii şi a umbrelor, a poveştii tale de viaţă cu personajul desprins dintr-o lume mai puţin cunoscută, un personaj care trece dintr-o lume în alta.

Dar această putere lăuntrică cui sau cărui fapt se subordonează? Oare realităţii sau irealităţi? Şi în ce se măsură reuşeşte ea să te modeleze într-un flux de transformări succesive? Cum se echilibrează ele?

Probabil, în funcţie de capacitatea de a te accepta ca fiind o performanţă a ştiinţei, de a fi o Creaţie unică sub raportul valorii şi limitelor de exprimare, în înţelegerea metaforelor sau expresiilor cu sens figurat, simţindu-te conectat la o cauză măreaţă: de a-ţi exprima cu orice chip vederile artistice printr-un soi de putere ascunsă, misterioasă, incomprehensibilă.

Ca să faci din leadership o capodoperă a geniului creator, mai întâi încearcă să înţelegi dedesubturile creaţiei artistice prin construirea unui personaj desprins dintr-o lume suprarealistă.

Învaţă să te exprimi sub formă de alteritate: despre „celălalt Tu” situat într-un plan mai înalt de cunoaştere, care poate să se convertească oricând la o altă realitate (mai luminoasă în invizibil, şi mai amplă).

Priveşte-mă cu ochii cu care mă priveşte Dumnezeu dacă vrei să înţelegi arta de a fi magician din prisma unui artist care se hrăneşte cu euforia creaţiei, el găsindu-şi expresia plenară în puterea de a se plasa într-o realitate alternativă.

Secretul de a fi Dumnezeu constă în puterea de a combina magia cu arta, încât pictorul să fie considerat un magician, iar magicianul să fie considerat un estet, şi amândoi să fie consideraţi simbolul unei noi direcţii de gândire. Cine îndeplineşte această condiţie, şi-a câştigat deja superioritatea în mijlocul acestei lumi !

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate