Privește-mă cu ochii îndreptați spre eternitate

Opera de artă este un mesaj vizual ce rezonează cu sufletul celor care o descoperă.

Sunt la mare, savurând din plin litoralul grecesc. Privesc în jur, cu emoție, cu admirație, cu perspicacitatea unui Sherlock Holmes aflat printre tablouri, ca și când ar trebui să găsesc printre varietatea imaginilor din jur o parte infinit de măruntă a personalității mele. Una distinctă care își făurește o nouă imagine asupra modului în care "extraordinarul" din cotidian devine un Shatiitusni Oridaass Etta Inevaenci, o rostire a sentimentelor născute dintr-o căutare înălțătoare a adevărului interior".

Și ce văd? Văd peste tot lucruri, pârghii de inspirație, de la niște simple șezlonguri multicolore, la palmierii verzi care par a se fi răspândit în mod natural. Nisipul își schimbă culoarea atunci când valurile se retrag. Vântul călduț bate permanent, dar în rafale domoale, iar apa este de un albastru intens, la fel de caldă și plăcută ca în orice colț al insulei. Bineînțeles, în tot acest amalgam de locuri, vederi, forme geometrice, atracții, contraste, limbaje vizuale și sonore, printre care am toate șansele să regăsesc starea de visare specifică unui apus de neuitat, trebuie să mă străduiesc nu numai să imit natura, ci s-o și întrec în ceea ce privește Creația.

Practic, tot ce este în fața mea apare în strălucirea unui mare spirit și caracter, unealtă aleasă a Creației concepută pentru a intensifica coloristica în căutarea luminii vitalității, ca și când ar trebui să plonjez într-o lume fantastică și aparent iluzorie, o frântură din holograma raiului, doar ca să cresc puterea supranaturalului în arta picturală. Până la urmă, asta înseamnă să fii pictor: trebuie să explorez coloristica supranaturalului în arta picturală, încât să transcend limitele cunoscute ale realității și să creez o dimensiune nouă și mistică în cadrul unui tablou viu, autentic.

Viziunea ta are un conținut care împinge conceptul de artă spre ideea de "efort interpretativ" menit a afla sensuri ascunse ale subiectului aflat în prim plan?

Poate că marea, așa cum o privesc cu ochi plini de uimire, înfășurându-mi privirea în valurile ei dansatoare, mă supune unui test ocular. Nu degeaba mă simt epuizat în încercarea de a surprinde, într-o formulă instantanee, o stare punctuală, sau de a surprinde estetic esența spațiului care hrănește gândurile fără margini, înșirând constelații de posibilități. De fapt, artistul în orizontul mării se adâncește, se pierde, se regăsește, se bucură și oftează, eliberând astfel valențele unei neconvenționale creativități ce pictează cu multe cuvinte neuzuale.

Fundamentul de pe care acest lucru devine posibil depinde de totalitatea vederilor concentrate într-o singură viziune, proces de substituție sau de restrângere subordonat acțiunii și gândirii, exprimând un conținut care împinge conceptul de artă spre ideea de "efort interpretativ" menit a afla sensuri ascunse ale subiectului aflat în prim plan. Dar vederea rămâne o taină dacă nu iau în considerare cuvintele lui Andersen, din celebra poveste "Mică Sirenă:"

- Dar de ce nu avem și noi suflete nemuritoare? întrebă îndurerată mica prințesă pe bătrâna regină a mărilor. Mi-aș da bucuroasă sutele mele de ani doar ca să fiu o muritoare pentru o singură zi și să am speranța că voi cunoaște și eu fericirea din lumea aceea minunată de dincolo de stele. Chiar dacă uneori mă simt mai fericită decât muritorii de deasupra. Dar, până și eu am să mor într-o bună zi, și asemenea spumei mării, am să plutesc la suprafața marii fără să mai aud vreodată muzica valurilor sau să văd florile cele frumoasă sau soarele lor. Nu pot face nimic să capăt un suflet nemuritor?

Creația ta aduce în prim-plan subtilitățile ascunse ale subiectului care te privește la nivel profund, și care se vrea peren la nivelul comparației dintre realitate și imaginar?

Cred că singura cale de a intra în sfera experienței estetice, schimbându-mi percepția asupra lumii înconjurătoare prin intermediul vederii, viziuni, și interpretării sensurilor vieții dintr-o chemare a mării, este să aduc în prim-plan subtilitățile ascunse ale subiectului care mă privește la nivel profund, ale subiectului care se vrea peren la nivelul simbolurilor și metaforelor. Numai un asemenea subiect ar putea să ilustreze specificul spiritualității: “explorarea dimensiunilor profunde ale existenței umane care depășesc aspectele materiale și raționale ale vieții”.

Opera de artă este o punte între realitate și vis, între văzut și înțeles, mai ales dacă mă raportez la un personaj de poveste care vrea el însuși să devină real în realitatea mea. De fapt, cred că asta este ceea ce realizează un artist. Aidoma operei de artă, văzută ca o formă de comunicare transcendentă prin estetică și emoție, ca un refugiu pentru contemplare și introspecție, artistul știe să contopească două lumi aparent străine: o lume care înflorește în imaginație și o lume care prinde viață în realitate.

Poți să conferi creației tale o perenitate care sugerează “trăirea momentului evocat”, creând o siguranță afectivă în sensul permanenței operei de artă care înfățișează realitatea ca poveste?

Artistul care aspiră la o anumită perenitate are un alt mod de a-și crea siguranța afectivă, evident în sensul permanenței operei de artă. Nimic nu-i de prisos, totul este necesar. Ca să ajungă dincolo de ceea ce vede, fără a coborî arta la nivelul unei banale imitații, el trebuie să găsească fereastra către esența umană, unde realitatea și visul se contopesc într-o lume misterioasă în care se scrie povestea celor nevăzuți și neauziți.

Deci, opera de artă nu este doar o călătorie spirituală prin culori, forme și texturi, ci reprezintă și o manifestare sublimă a fragilității și a efemerității vieții, în contrast cu căutarea unei dimensiuni superioare a spiritului.

Mica Sirenă știe că imaginea ei nu este trecătoare, ci eternă, ea însăși nefiind limitată la sfera muritorilor, ci depășind granițele nemuritorilor. În acest sens, ochiul artistului devine un mod cu totul singular de a forma corespondența dintre ceea ce se vede, stimulat de emoții, și ceea ce se posedă prin această vedere, fiind mai presus de toate cele cunoscute prin simțuri și prin minte.

Atenția focalizându-se doar asupra calității nerepetabile a modului de a forma o punte între realitate și vis, artistul realizează o imagine care nu este constrânsă de pământesc, ci transcendentală, și asta deoarece el însuși nu vrea să fie încarcerat în efemer, ci liber în eternitate...

Forma pe care o ia leadershipul în sensul de Creație, coincide cu imaginea exprimată de artist într-o călătorie prin timp și spațiu, care revelează conexiuni neașteptate între prezentul etern și momentul atemporal.

Privește-mă cu ochii îndreptați spre eternitate ca să mă poți întâlni în momentul prezent de care niciodată nu te vei putea desprinde. Asta se poate înțelege mai bine în termeni de creație care se folosește de o povestire pentru a exprima o trăire menită să pună în valoare noblețea sufletului omenesc, puterea de sacrificiu și de dăruire, sinceritatea și empatia.

Într-adevăr, sunt scriitori precum Andersen, Frații Grimm, Charles Perrault, care au lăsat un mesaj ascuns în fiecare operă a lor. Mulți copii au citit poveștile lor, dar le-au citit prea devreme, fără să le înțeleagă mesajul. Numai un artist ajuns vârsta deplinei maturități artistice știe să vadă ceea ce pentru alții trece neobservat.