Privirea care se oglindeşte în ochiul ce surprinde imediatul

Pentru ca întreaga creaţie a minţii tale să ia o formă expresivă, mai întâi învăţă să priveşti cu atenţie o imagine mişcătoare.

O frunză, plină de irizaţii, îşi ondulează forma în bătaia vântului primăvăratic. Cade încet, în sublimul unei demonstraţii de o clipă, apoi se înălţa iar, în sublimul unui act artistic. Pentru că este văzută prin ochii unui artist, al cărui privire cuprinde tot ceea ce frunza naşte într-o imaginaţie fotografică, el având puterea de a mişca în orizontul creaţiei orice strop de culoare.

Catifelată, moale, duioasă. O văd ca şi cum m-aş vedea pe mine zburând cu aripi de înger într-o pictură renascentistă. Frunza are şi un nume, Marhessyl , sau “cea care zboară spre apus”.

Atât îţi trebuie ca să faci din tine însuţi o capodoperă. O frunză. Să o simţi e mare lucru; să faci şi pe alţii s-o simtă, acesta este atributul artistului de a fi mijlocul de transpunere a frumosului în materie. A-i surprinde farmecul, a-i admira forma în bătaia vântului, în razele aurii ale soarelui, este o mărturie a sublimului dialog dintre profunzimea privirii la care visez şi răgazul de a-mi îmbelşuga sufletul în locuri în care nu am pus piciorul niciodată.

În sfârşit, libertatea de a privi este motivul ochiului de a-şi povesti viziunea despre ce înseamnă arta, despre ce înseamnă să fii narator vizual.

Am cunoscut o altă frunză, cuprinsă de vraja unui magician, răscolită de cuvintele magice ale unui iluminat, foarte apropiată de evoluţia unui suflet aventurat într-o lume plină de măşti, de dincolo de cuvinte. Încă nu ştiu dacă ea era conştientă de modul cum am perceput-o eu: ca pe o simplă siluetă feminină, de o eleganţă nobilă, în marea de oameni ce trecea prin stângă şi dreapta mea. Sau ca pe-o iluzie. Sau ca pe o provocare actoricească căreia trebuia să-i răspund pozitiv, încercând să imit freamătul ei, balansarea ei dintr-o parte în alta. Sau ca o participare discretă, neostentativă, la un dans al pasiunii.

Încă nu ştiu dacă ea m-a văzut cu ochii cu care am văzut-o eu, dar ştiu că privirea mea era reflectată în culorile ei, verde şi roşu, potrivite pentru “machiajul” ochilor ei.

Leadership: Eşti în măsură să-ţi manifeşti aptitudinile artistice folosind acea poziţionare a privirii în mijlocul naturii, asupra unei prezenţe active în organizarea creaţiei, încât să oferi o viziune care impune puritatea și simplitatea lucrurilor?

Ca să-ţi dai seama de valoarea unui om care acţionează conform planului naturii, înspre scopul Creaţiei şi întoarcerea la Creator, întreabă-l despre o frunză care tocmai s-a desprins de creangă. Iar ca să faci o frunză să intre în spațiul inimii tale, în clipa când o poţi privi ca printr-o pânză pictată în multiple culori, iată cum trebuie să o abordezi. Din mai multe perspective:

- Dacă eşti pictor şi nu ştii să faci dintr-o frunză un tablou plin de armonie, înseamnă că nu ştii să vezi frumuseţea naturii, şi probabil nu ştii nimic despre psihologia culorilor.

- Dacă eşti doctor, şi nu ştii să observi bine o frunză, mai ales particularităţile ei în momente diferite, înseamnă că nu ştii mare lucru nici despre boala de care suferă pacienţii tăi.

- Dacă eşti scriitor, şi nu ştii să renaşti o relaţie cu un personaj în felul de a fi al frunzei, înseamnă că îţi lipseşte darul de a trăi prin cuvinte. Nu stăpâneşti arta prin care se revelează expresia cuvântului.

- Dacă eşti sculptor şi nu ştii să ciopleşti o frunză într-o bucată de lemn, înseamnă că straturile subţiri ale minţii tale sunt nelucrate.

- Dacă eşti mecanic şi nu ştii să vezi în mişcarea frunzei luată de vânt o nouă utilizare a motorului, înseamnă că îţi lipseşte viziunea.

- Dacă eşti compozitor şi nu reuşeşti să-ţi sincronizezi notele muzicale, să amplifici sau să reduci efectele sonore după nesfârşitele nuanţe de ruginiu ale frunzei care cade pe oglinda calmă a apei unui lac, înseamnă că-ţi lipseşte flerul de a contopi mai multe tehnici de mastering, mixing.

- Dacă eşti regizor şi nu poţi să impulsionezi jocul de imagini pe care îl creează diversele mişcări ale frunzei luate de vântul primăvăratic, înseamnă că îţi lipseşte flerul de a întoarce percepţia publicului de la “nevoia de a ști” la “frumosul de a ști”.

Pentru ca întreaga creaţie a minţii tale să ia o formă expresivă, mai întâi învăţă să priveşti cu atenţie o frunză, învaţă să pătrunzi în existenţa ei, în forma ei, în interiorul celulelor ei, apoi ridic-o în aer doar cu puterea gândului şi du-o până acolo unde ea poate deveni centrul admiraţiei unei capodopere.

Poţi face din leadership o încununare a creaţiei atunci când obiectul atenţiei tale este cuprins între evident şi subtil, cu condiţia să-l iei în considerare drept centru al admiraţiei unei capodopere.

Privirea care se oglindeşte în ochiul ce surprinde imediatul măsoară distanţa dintre evident şi subtil, prin faptul că tot ceea ce cuprinzi în cadrul unei imagini poate avea valenţe de personalizare a realităţii, de la materialism la idealism.