ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Produsul evoluţiei dincolo de sfârşit

On August 01, 2013, in Leadership +50% Extra, by Neculai Fantanaru

Controlează modul cum treci prin fazele de supradezvoltare, fără să te îndepărtezi de reperele bine determinate ale unei funcţionări stabile.

Ajunsesem să regret fiecare moment care mă ţinea departe de mine însumi, ca în cazul unui artist căruia nu-i place decât o artă ce pleacă de la neliniște pentru a ajunge la serenitate. Nu mai părea să existe nicio îndoială în privinţa a ceea ce mi se întâmplase de fapt. Fiecare efort investit în acceptarea sau respingerea oricăror ipoteze privind efectul producerii avalanşelor de idei şi revelaţii, devenise tot mai anevoios. Un obstacol care nu putea fi ocolit, asigurând prin contrast o mai bună înţelegere a propriilor defecte şi calităţi.

Pentru inovatorul unui limbaj tot mai complex şi specializat pe un anumit domeniu, timpul nu mai reprezenta un teren de joacă. Ci un carusel al derutei şi al instabilităţii, care se învârtea mereu, tot mai repede, când într-o direcţie, când în alta. Psihicul nu mai putea susţine greutatea aşteptărilor pe care le generam tot timpul. Arta mea părea a se fi transformat într-o fereastră cu vedere spre un gol al dispariţiei liniei, fiecare aspect al peisajului ce propunea concepte inedite anunţând o formulă estetică desprinsă dintr-un con de umbră al sinelui, asemănător căderii într-un abis insondabil.

Gradul de focalizare al gândirii, al atenţiei, părea a se menţine la un nivel scăzut. Straniu. Arta mea părea a simboliza mereu altceva decât plănuisem iniţial, la care mai curând mă înspăimântam decât eram uimit, fiindcă totul părea fără limite, dar în acelaşi timp fără viaţă. Gradul de canalizare a energiei psihice în direcţia unui singur tip de activitate scăzuse până la doza minimă de întreţinere a forţei creatoare. Dorinţa arzătoare de a evada din rutină, dorinţa de schimbare absolută devenise o unealtă de nepreţuit.

Artă este un triumf al ştiinţei. Iar ştiinţa, greoaie, provoca o adevărată debandadă în mintea mea. Cu cât făceam mai multe descoperiri, cu atât mai mult se restrângea terenul meu de relaxare. Cu cât avansam mai adânc în necunoscut, cu atât mai mult mă îndepărtam de bucuria pură şi simplă a vieţii. Negreşit, efortul maxim se însoţea de suprasolicitare. În loc să permit minţii să se elibereze şi să atingă starea de destindere, blocam energia din mine în punctul de dezvoltare maximă.

Leadership: Poţi să transformi viitorul creaţiei tale într-un nou început de argument estetic, prin interpretarea fenomenului de constantă a percepţiei faţă de un "adevăr total" menit să îţi apropie viziunea de cerinţele unei lumi noi?

Aspiraţia mea pentru atingerea idealului absolut în creaţie se năruise dintr-o dată. Ca şi cum mi-aş fi pierdut raţiunea, ca şi când o mână grea, nevăzută şi rece m-ar fi împins spre un mediu neprietenos, spre compromisuri neplăcute. Iar această forţă de neclintit, folosindu-se de o anumită brutalitate a atuurilor ei, genera o întrerupere a acordului cu mine însumi.

Ceea ce poate da artei o natură spirituală, esenţială, expresivă prin căutarea neîncetată a unui ideal de ordine şi claritate, stabilit de o formulă a frumosului, este fenomenul de constantă a percepţiei faţă de "adevărul total" menit să te apropie de lumea viselor care devin realitate. În cazul meu, singurul adevăr menit să îmi apropie viziunea de cerinţele unei lumi noi (să fie percepută drept expresie fascinantă a transcendentului, a fiinţării unei conştiinţe care nu cunoaşte îndoiala) era desprins din coşmarul teoriei haosului.

La mine, haosul nediferenţiat părea faţă de sfârşit. Nu eram hotărât. Nu eram pregătit să trag vreo concluzie. Poate că aş fi putut compensa trecutul, avântându-mă într-un viitor cu mai mult timp liber pentru a mă putea concentra pe lucrurile care într-adevăr contează. Ajunsesem să mă asemăn întrucâtva cu eroul unui roman de George R.R. Martin. Intenţionam să mă apropii de sfârşit. Şi poate că astfel aş fi reuşit să intuiesc şi să construiesc începutul.

Aici se cuvine să citez vorbele unui celebru bancher, referindu-se la arta de a vedea totul în ansamblu: "Elementele diferite ale desenului imprimate în acelaşi loc, pe faţă şi pe verso, formează o imagine întreagă atunci când bancnota este luminată din partea opusă privitorului."

Leadership: Poţi să avansezi în plan artistic dacă te învârţi în cercul unei capodopere care nu este reflectarea unei idei eterne, dar care îşi lasă amprenta asupra percepţiei despre forma ta de existenţă în lume?

Potenţialul tău de dezvoltare, care se cere împlinit în mod imperios şi scos la lumină, se desfăşoară în planul concret al existenţei tale, al valorilor fundamentale, a misiunii şi viziunii pe care ţi le asumi în numele propriilor nevoi şi interese. Dar mai ales în numele propriei tale personalităţi integrată perfect cu funcţionalitatea şi perfecţiunea artei la care te raportezi.

Iar acest potenţial de dezvoltare se amplifică numai între anumite limite de suportabilitate bine stabilite de viaţă în relaţie cu leadershipul. El fixează o limită superioară de dezvoltare şi creaţie prin utilizarea informaţiei, şi una inferioară de stagnare şi inerţie.

Aspiraţia ta pentru atingerea idealului absolut în creaţie se poate nărui dintr-o dată dacă încerci să-ţi depăşeşti limitele admise pentru tine însuţi. Efectul nu va fi mai spectaculos, ci va contrar aşteptărilor tale.

Efortul supra-intens generează sfârşitul pasiunii. Aceasta este o consecinţă a depăşirii unei bariere sau limite maxime cu putinţă de atins. Iar într-o eră în care se generează şi circulă rapid informaţiile şi ideile novatoare, este puţin probabil (dacă nu imposibil) să ţii pasul cu ele. Orice tentativă de a cuprinde şi de a înţelege totul, este sortită eşecului. Orice suprasolicitare a minţii generează efecte contrare atunci când veniturile sunt infime faţă de cheltuielile enorme, şi nu vor avea o finalitate practică.

În leadership totul se construieşte pas cu pas. Dezvoltarea se realizează în timp, se modelează şi se corelează cu noile descoperiri din ştiinţă spre a atinge un nivel maxim posibil de productivitate şi eficienţă Orice tentativă de a răzbate dincolo de maximul admis de propriile tale capacităţi poate genera sfârşitul lamentabil.

Percepţia despre forma ta de existenţă în lume se realizează direct prin intermediul artei atunci când încerci să faci o comparaţie între marile dezamăgiri ale eforturilor de creaţie şi revelaţiile spontane: primele îţi testează determinarea şi îţi deschid ochii, celelalte îţi trasează o direcţie şi te fac să te simţi că aparţii unui tot unitar, nu că te învârti în jurul cozii.

Reperele bine determinate care măsoară progresul leadershipului sunt date de cele patru aspecte primordiale ale artei: preocuparea pentru esenţializarea unei idei care se doreşte a fi transmisă, profunzimea de a simţi şi ceea ce nu este spus în cuvinte sau ce nu poate fi explicat raţional, perspectiva care conferă o imagine de ansamblu a unei noi realităţi şi revelaţia unei lumi care refuză să moară.

Produsul evoluţiei dincolo de sfârşit nu este altceva decât rezultatul eforturilor care nu sunt totdeauna pe măsura aşteptărilor şi nu reuşesc să menţină un ritm ridicat de dezvoltare a omului care aspiră cu tot dinadinsul la autodepăşire. Desemnează, în acelaşi timp, tranzitul spre un nou început, spre o direcţie mai bună, spre devenirea de sine în cadrul unui ideal de viaţă acordat la reperele bine determinate ale unei noi şi stabile funcţionări.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us