Promotorul ştiinţei viitorului

Transformă marile tale inovaţii într-un mijloc de comunicare a gândurilor şi sentimentelor, astfel încât ştiinţa ta să servească drept etalon al manifestării unei puteri incomensurabile.

Inovaţia formală o găsea în aplicarea cinematografică a montajului de atracţii, aceasta era şi metoda realizării oricărui film. Depăşită curând după aceea, această părere a lui Eisenstein are totuşi importanţă în biografia sa creatoare, deoarece filmul "Greva" conţine embrionar - şi uneori mai mult decât atât - marile inovaţii artistice de mai târziu. Ideile montajului Eisensteinian le găsim aici în acest film. Rolul metaforic, asociativ al montajului apare clar în acea secvenţă, adeseori citată, în care scenelor reprezentând represiunea mişcării muncitoreşti li se alătură imaginile tăierii vitelor la abator.

Exemplele de acest fel abundă în film. Montajul devine un limbaj, un mijloc de comunicare a gândurilor şi sentimentelor. Chiar şi abstracţiuni pot fi exprimate prin montaj, cum reiese din exemplul citat mai sus. Asistăm deci la primii paşi ai descoperirii funcţiilor montajului şi totodată, la primul pas spre filmul intelectual de mai târziu. *

Leadership: Poţi să conturezi o viziune care să ofere o nouă imagine a conceptului de "oglindă a temei care îşi reprezintă lumea", astfel încât să schimbi cursul acţiunii unei opere care sfidează şi răstoarnă convenţiile stilistice ale modernismului?

Ceea ce transmiţi şi ceea ce recepţionează ceilalţi, aducând la vedere imaginea a ceea ce ştii în mod practic, depinde de ceea ce descoperi şi împlineşti pe fondul depășirii propriilor limite. Limitele sunt asemenea loviturilor de ciocan care îţi dau de ştire că trebuie să regândeşti felul în care combini elementele de creaţie ce îţi garantează obţinerea rezultatelor ştiinţifice de vârf, mobilizându-te spre a-ți duce atribuțiile de „inovator” până la capăt.

Marii creatori se concentrează asupra stabilirii tipului de cunoaştere care orientează acţiunea într-o abordare ştiinţifică, nu doar ca un mod de a-şi testa limitele şi înalta calificare în domeniu, ci ca un mijloc de comunicare a gândurilor şi sentimentelor resimţite într-o manieră originală de a trata anumite teme. Aceste teme pot cuprinde viziuni despre lume sau descrieri ale unui anumit mod de viaţă, evidenţiate printr-o deschidere către obiectivitatea ştiinţifică, având reprezentare într-o oglindă care reconfigurează realitatea.

Putem vorbi despre "o oglindă a subiectului care îşi reprezintă lumea" în cazul în care abordarea unei viziuni are ca primă formă de manifestare o formă de comunicare a unei informaţii sau a unui sentiment pe care scenaristul le simte în propria lui viaţă. Aici leadershipul capăta accent de subordonare faţă de ideile care confirmă influenţa gândirii şi mai ales a simţirii asupra celor din jur, fiindcă scenaristul trebuie să ARATE, nu să SPUNĂ, găsind o modalitate de a antrena publicul să adopte o anumite stare care să ilustreze o parte a personalităţii sale.

O operă care sfidează şi răstoarnă convenţiile stilistice ale modernismului este rezultatul unei viziuni capabilă să menţină aura artistică şi autonomia auctorială în abordarea unei teme care rotunjeşte realitatea şi-i dă un înţeles mult mai cuprinzător decât poate ştiinţa să ofere.

Într-un limbaj accesibil, scenaristul trebuie să imprime operei sale acel joc de scenă sufletesc care trădează la fiecare mişcare un puternic efect eclectic, spectaculos, comic sau dramatic. Lumina din poveste trebuie să aibă un puternic rol dramaturgic și spiritual, adică să cuprindă acea explozie de emoţie pe care o generează fenomenul „deja-vu”.

Ceea ce un bun regizor vrea să împlinească, prin realizarea unui montaj din elementele cheie de diferenţiere, căpătând forma unui limbaj de descriere şi modelare a raţionalităţii ştiinţifice, şi integrarea ei pragmatică în leadership, este acea viziune creatoare aducătoare de valoare adăugată. O viziune care să fie mai măreaţă decât calităţile de moment sau decât puterea de a crea o varietate de conținut și experiențe.

Primii paşi ai descoperirii funcţiilor montajului sunt un periplu neobosit printre punctele de reper ale unei ştiinţe corespunzătoare observaţiilor şi cele ale unei ştiinţe care, în principal, se bazează pe resurse de idei şi proiecte inovatoare.

Poţi să închei un parteneriat care să funcţioneze bine între autoritatea ta de promotor al ştiinţei şi contribuabilii la direcţia ta de gândire, numai dacă în arta ta se găseşte reflectată raţiunea de a asigura baza pentru formularea unor noi standarde de performanţă. Aceste standarde sunt menite să garanteze faptul că ştiinţa asimilată şi practicată după modele proprii de pregătire, va servi drept etalon al manifestării, cu discreţie, a unei puteri incomensurabile. Acea putere de a-ţi modifica parametrii de funcţionare şi direcţia evolutivă de-a lungul existenţei.

Regizorul este posesorul unor forme de întărire a unei creaţii în raport cu ființa sa, despre un subiect actual abordat din unghiuri diferite, dintr-o perspectivă artistică care-ți dă sentimentul de detașare spirituală față tot ce este pieritor şi efemer.

Poţi să dezvolţi acea parte a subiectului care determină cursul acțiunii unei opere dramatice sau epice, care să reflecte deschiderea către obiectivitate a viziunii artistice?

Promotorul ştiinţei viitorului este liderul-creator care reuşeşte să transforme marile sale inovaţii într-un mijloc de comunicare a gândurilor şi sentimentelor. Ştiinţa lui poate să servească drept etalon al manifestării unei puteri incomensurabile numai dacă reuşeşte să-şi modeleze raţionalitatea şi s-o integreze pragmatic în leadership.

Ştiinţa este materia care prinde viaţă după o simplă reamenajare a resurselor de inspiraţie şi creaţie, iar ea se raportează la leadership atât prin raţiune şi pragmatism, dar şi prin emoţiile înregistrate în subconştient în relaţia cu experienţa acumulată în domeniu.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein , Editura Tineretului, 1966.