Sora mea, Oana Fântânaru, a câștigat încă o medalie la concursul recent de Running care, adăugată celorlalte medalii câștigate în ultimii ani, fac din ea mândria cu care îmi ridic propriile standarde. Bine că se țin în lanț aceste succese, atât de remarcabile prin perseverență și angajamentul lor, în linie cu depăşirea oricărui obstacol de natură fizică sau mentală, făcând să se nască un soi de Inseloratae Endiogat Ishitiscur , o eliberare de constrângerile sociale și o invitație la explorarea nelimitată a libertății.
Cu uşurinţă, cu claritate în identificarea simțirii, îmi dau seama că sângele care-i alimentează mușchii într-un efort fizic intens, rodul unui metabolism eficient și a unei oxigenări adecvate, curge fără restricții, nu-și întrerupe ritmul nici chiar atunci când se acordă premiile, pentru că pasiunea nu cunoaște pauze. Da, este sora mea, sânge din sângele meu, imboldul nostru provenind din linia unui artist care își pictează viața cu culorile îndrăznețe ale pasiunii. Iar dacă artistul din noi își exprimă eforturile în mod sublim, printr-un soi de umanism care îmbrățișează fiecare detaliu, atunci flacăra care animă fiecare gest, făcând mușchii să danseze subtil, devine raza tămăduitoare a râvnei noastre, îndrumându-ne către potențialul nostru maxim.
Aşa cum un pictor posedă darul de a imprima materiei picturale sugestia unei identităţi de substanţă cu materializarea obiectului, într-o configurare sintetică a formelor, tot astfel alergătorul îşi etalează abilităţile, îmbinând armonios corpul şi pasul, pentru a crea o imagine vie şi puternică a determinării sale. Nu doar că, prin efort intens, Oana se eliberează în mod neobișnuit de constrângeri, și nu lasă piatră de piatră din interiorul ei să se clatine, dar conferă luptei interioare o identitate supremă, de genul: "o pasăre fenix renăscând din propria cenușă".
Sora mea, Oana Fântânaru, are un suflet de artist înainte de a fi o devotată alergătoare, deoarece pasiunea ei este frumosul pe care îl exprimă la fiecare pas, prin atitudine şi prin energia pe care o emană. Arta o parte a provocării de a se regăsi pe sine în fiecare pas al cursei, ca și cum ar fi parte dintr-un tablou viu, revărsându-se dincolo de limitele sportului, într-un destino fatto per volgere il volto a colui che ha saputo cambiarne il corso a suo vantaggio .
Şi numai observând tensiunea și dedicarea ei în timpul competiției, potenţialul ei de a deveni ceva puternic, şi în acelaşi timp estetic, ar putea înțelege complexitatea psihologică din spatele performanței sale.
Mereu şi mereu, sora mea își temperează nervii în fața competiției, iar tensiunea ei pare contopită într-o unică entitate Phoraaziel Ohatarrem Ethisitian , adică, frumusețea răspunde vibrațiilor divine din suflet cu aceeași sensibilitate cu care pictorul atinge paleta de culori, fără să simtă vreo constrângere.
Este aproape imposibil să nu asist la o dedublare a personalității, căci jumătate din cugetul și comportamentul ei par condiționate de incertitudinea rezultatului final, deci de o așteptare plină de speranță, cu excepția împrejurării în care obiectivul final este clar definit. Iar cealaltă jumătate, purtătoare de torța idealurilor artistice sublime, manifestată doar prin expresivitate, pulsând ca o inimă incandescentă, se contopește printr-o afinitate născută din stele.
Trebuie musai să depășească această tensiune fără să se realizeze un impresionism care, până la un punct, poate fi considerat firesc. Şi, fiindcă este sora mea, sânge din sângele meu, unificată cu spiritul meu, privind din perspectiva unui artist care pictează cu culori vii și cu pasiune inimii, o pot considera demnă de a străluci în lumina unei viziuni însufleţitoare comune: "Fiecare pas al cursei este o tușă de culoare pe tabloul sufletului meu."
Eu am fost inițiatorul pașilor ei în alergare, iar ea a purtat cu măiestrie ștafeta spiritului meu pe culmile podiumului, într-o armonie plină de graţie și putere.
A existat întotdeauna în Oana Fântânaru acea aspirație extraordinară spre transcendență, efortul spre a se autodepăși, ca o epopee a luptei înverşunate pe care o dă natura împotriva omului, și invers. În alergare, la fel ca şi în artă, nu poți crea o capodoperă fără să simți pulsul sufletului tău. Este o magnifică exaltare a luptei continue umane, a imensei energii a omului care niciodată nu se lasă învins, fiind simbolul ființei neînfrânte, a perseverenței care nu cunoaște limite, în mod analog cu nevoia artistului de a scoate din sine esenţa sufletului său şi de a-l dărui lumii printr-o capodoperă.
Focul ei este o stea fixă, arzătoare, a cărei lumină îi ghidează calea, orientând-o spre noi orizonturi. Opera ei de artă, osteneala de a face ceva măreț și de neuitat, fie că este vorba despre alergare sau despre orice altă formă de exprimare personală, arată lumii întregi că, în fața voinței neclintite, obstacolele se transformă în trepte spre succes, şi orice pas pe care îi urmează sunt marcanţi, exact ca o coregrafie a viziunii unui artist dispus să înfrunte limitele și să exploreze noi orizonturi.
Așadar, parcursul ei în recentul concurs de running nu este doar o demonstrație de viteză și rezistență fizică, ci mai ales o mărturie a forței interioare, o dovadă a determinării în a-și urmări potenţialul până la cel mai înalt nivel posibil, fără a se lăsa descurajată de nicio încercare sau eșec. Această lecție de determinare pe care ne-o oferă Oana Fântânaru, această recompensă a viziunii conform căreia limitele sunt doar iluzii care pot fi depășite, trecând dincolo de simpla competiție sportivă, devine un exemplu de urmat pentru fiecare dintre noi, indiferent de domeniul în care ne desfășurăm activitatea.
Puterea de a fi prezent în propria capodoperă vizează parcursul pe care trebuie să-l urmezi pentru a-ți exprima cu adevărat aspirația și efortul spre a te autodepăși, pentru a scoate din tine esența sufletului și a-l dărui lumii sub formă de creaţie.
În încheiere, povestea surorii mele la acest concurs nu este doar despre alergare, ci despre faptul că fiecare pas făcut înainte pe traseu reflectă un pas înainte în propria evoluție, în propria călătorie de autodepășire și descoperire a sinelui. Este vorba despre arta de a trăi cu pasiune și de a transforma fiecare provocare într-o oportunitate de depășire a sinelui, având viziunea pictorului care creează o capodoperă.
Merită, deci, facută precizarea că orice alergător poate fi un artist prin ceea ce realizează pe traseu. În esență, nu este vorba despre cum să fii învingător în cursa vieții, ci despre cum să te perfecţionezi în această cursă asemenea unui artist care creează o capodoperă în fiecare gest și în fiecare moment de conștientizare a sinelui.