ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Puterea nevăzută a unui condamnat (II)

On Decembrie 02, 2013, in Leadership IQ-Light, by Neculai Fantanaru

Redimensionează-ţi limitele proprii în aşa fel încât evoluţia ta să nu capete valenţe prea mari.

Complexele implicaţii ale rolului ce-l are de îndeplinit nu pot scoate la suprafaţă însuşirile sale definitorii. Căci omul acesta atotcuprinzător ştie destulă chimie ca să prevadă rezultatul reacţiilor ce se vor produce în timp, între diversele elemente de contrast din contextul evenimentelor. El ştie, de asemenea, să se reprogrameze, creând noi algoritmi de optimizare şi securitate. La el totul se transformă într-o mecanică ascunsă a rolurilor, într-un lung proces de redimensionare a limitelor personale.

Precum puternicul Vautrin din opera lui Balzac, geniul din umbră care controla evenimentele din dosul uşilor închise cu ajutorul intuiţiei şi a simţului psihologic, Hannibal Lecter pare, de asemenea, să ştie şi să hotărască totul, dar nu întotdeauna vrea să se pronunţe. Totul se face şi se desface din spatele gratiilor, datorită minţii şi ingeniozităţii.

Iar când acest om neînduplecat se înfruptă cu cuvintele pline de credinţă: “Dacă nu merg eu la munte, vine muntele la mine!”, totul capătă valenţe magice care îi amplifică evoluţia. Chiar şi izolat, Hannibal pare să deţină controlul total asupra evenimentelor, reuşind să le tempereze sau să le dinamizeze. FBI-ul apelează la el pentru rezolvarea cazurilor spinoase. Chiar se încheie şi un pact între aceste două părţi distincte. Dar, obscură, această minte plină de judecăţi şi raţionamente tăioase, este totodată plină de contraste. Mare grijă, mare atenţie !

Ai crede că acest condamnat bătrân şi epuizat va aştepta multă vreme pasiv, în afara sferei evenimentelor, în umbra dizgraţiei, în celula întunecată. O permanentă nulitate a fiinţei ajunsă la capătul puterilor. Cu toate acestea, o forţă latentă îi dă puterea de a fi mai mult decât este, regenerând stadiul său existenţial, oferindu-i substrat pentru o revitalizare durabilă. Se reînnoiesc neuronii, muşchii se încordează, tensiunea creşte, respiraţia se intensifică şi toate simţurile devin mai ascuţite. Şi astfel Hannibal se poate concentra mai bine asupra obiectivului principal: supradimensionarea existenţei.

Nu este exclus ca Hannibal, urmare a efortului său total de a cuprinde şi guverna toate forţele, toate legile şi constantele ştiinţei psihologice, să trăiască ideea totalităţii sale, împreună cu sentimentul harului, caracteristic acestei trăiri. Caracterul său unitar rezultă din suma părților componente, din capacităţile sale de conducere, nevăzute şi nedescifrate de nimeni. Din întreg ansamblul de posibilităţi, de variaţii şi combinaţii menite a ţine în viaţă tocmai propria lui persoană.

Leadership: Ai capacitatea să te dedici cu supunere totalităţii tale?

Omul care are meritul de a fi navigat pe marile necunoscute ale vieţii, dominat astfel de un permanent dialog între sine şi, să spunem, “nebunia” sa, nu poate fi niciodată mulţumit de sine. Vrea mai mult, vrea să găsească un loc de unde să poată privi altfel lumea, chiar s-o conducă. Şi numai anulând orice aparenţe el poate să intensifice acele puteri lăuntrice capabile să înfrângă limitele propriei sale cunoaşteri şi puteri de iniţiativă.

În loc să se dezvolte acest supraindividualism, tradus printr-un care-free attitude above all circumstances, el se estompează în cazul persoanelor neîmplinite pe plan personal, care vor să deţină puterea maximă. Şi numai prin reconfigurarea realistă a aspectelor ce ţin de proiectarea nevoilor lor reale se poate realiza, în mod specific sau exclusiv, o umplere a golurilor funcţionale care permit însuşirilor lor definitorii să evolueze.

Leadershipul nu se sustrage rigorilor personale. El se poate propaga în vid, în perimetrul acelei funcţionalităţi care permite “utilizatorilor de forţe interne” să acceseze în timp real rezultatele căutării lor şi să le valorifice printr-un proces de colaborare tacită. Şi asta pe măsură ce îşi construiesc noi structuri de gândire.

Dar ce caută necontenit omul care nu stă strâns legat în cămaşa de forţă a timpului? Mai mult ca sigur el vrea să capete autoritate, caută să posede acea libertate de viziune, de voinţă. Şi, mai presus de toate, libertatea de a judeca în mod independent asupra a ceea ce este pus să facă.

Iar acest “I deserve everything I can get” devine esenţa vieţii lui, ilustrat convingător în cazul lui Hannibal Lecter. Un asemenea individ se dedică cu supunere totalităţii sale, trăind această idee cu toată plinătatea desăvârşirii sale, asemenea unui astru care asfinţeşte, dar care se înalţă mai strălucitor în altă emisferă – a la dolce vita, în sensul solidarităţii cu propria lui fiinţă, cu extremele sale, cu propriile convingeri.

Leadership: Izolare -VS- Integrare

Ce urmăreşte Hannibal Lecter? Să nu fie niciodată identic cu altcineva, să nu existe nimic care să-i pericliteze poziţia ocupată pe teritoriul privilegiat al leadershipului intuitiv şi bine stăpânit. Între gândire şi decizie, în vederea atingerii scopului suprem - biruinţa pe plan psihologic - nu trebuie să se interpună nicio forţă. Îndrăzneţ, un astfel de om strânge bine totul în hăţurile ideilor sale şi da frâu liber cailor putere: aspiraţiile şi eforturile de evoluţie. Care, însă, nu se încadrează în tiparul normalului.

De ce tigrul este un vânător mult mai complex şi mai tenace decât leii sau hienele care vânează doar în grup? Fiindcă izolarea creează condiţii de dezvoltare a unor abilităţi mult superioare celor pe care le creează integrarea.

Vasta utilitate a progresului personal este profilată, în prezent, exclusiv pe integrare, pe producţia de resurse de dezvoltare partajate în comun, dispunând deopotrivă de o dimensiune intuitivă şi una practică. Un brainstorming la care se adaugă acţiunea.

Dar vor exista întotdeauna cazuri izolate de indivizi, cu capacităţi peste normal, ce vor acţiona liber, prin intensitate, prin conştientizarea talentelor, prin stimularea deprinderilor şi experienţelor individuale. Şi exact aceştia vor dicta mersul lumii, spre bine sau spre rău.

Ca şi în trecut, la fel şi în viitor. O forţă cugetătoare minoritară, neînţeleasă şi obscură, va fi mult mai presus decât o forţă majoritară unită, dar inconsecventă şi necondiţionată de vreun scop înalt.

Puterea nevăzută a unui condamnat desemnează acele forţe interne ce se pot dezvolta atunci când sunt susţinute de motivaţii puternice, în vederea creării unei unicităţi autentice. Orientate spre bine sau spre rău.

 

* Notă: The Silence of the Lambs (1991)

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us