ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Rătăcire în căutarea adevărurilor ascunse

On Ianuarie 14, 2016, in Leadership V8, by Neculai Fantanaru

Depăşeşte limita cunoașterii imediate, învăţând să te priveşti din absenţa a ceea ce ești.

Realitatea însăşi se conforma bănuielilor mele îndreptate către efectele unei magii desprinse dintr-un soi de update al nebuniei de mă contopi cu altcineva, hrănită din cunoaşterea unor relaţii, legi şi principii cauzale şi non-cauzale care aveau mereu farmec. Tindeam să cred că nu voi ajunge niciodată să le dau de cap.

Sigur că totul s-ar fi putut dovedit o utopie, până la sfârşit, dacă setea desprinsă din dorința de a mă induce în stare de confuzie, astfel încât să-mi croiesc mai uşor drum prin noile moduri de a fi şi de a părea, nu era prompt-combătută. Încă o dată am înţeles că trebuie să învăţ să văd dincolo de aparenţe, ca să pot afla mai multe lucruri interesante din arhivele unor reprezentări contradictorii ale posibilului şi imposibilului, care alternează între ele.

Sensul unei transcenderi a realităţii era uşor de parcurs, dându-mi curajul să-mi cizelez acele teorii-imagini, concepţii-cadru nu doar despre mine şi relevanţa a ceea ce mă despărţea de ce voiam să devin din perspectiva unei abordări neliniare a fenomenelor de corelare a cunoştinţelor. Ci mai ales despre ceea ce se cerea a fi explicat în faţa argumentelor rațiunii subiective de care făceam uz.

Categoric, simţeam o legătură invizibilă între mine şi o experiență trăită prin elanul dezvoltatorilor de noi moduri de gândire, asemenea unui actor ce vrăjeşte miile de spectatori entuziaşti cu trăirea intensă a stărilor sufleteşti.

Dacă aş fi renunţat la tot ceea ce implica acea magie îndoielnică, cuprinzând ghicitul unor elemente ce încă nu se manifestaseră, doar dacă le pătrundeam meditativ prin aduceri aminte şi gânduri nespuse, ştiind cum să mă privesc din absenţa a ceea ce eram, cu siguranţă nu aş fi reuşit să mă înfăţişez ca o lume nouă.

Nu mi-a rămas, acum, când totul cade sub semnul îndoielii şi a variaţiilor logice, decât să-mi pun aceleaşi întrebări la care nu putea răspunde şeicul Ahmed Nurudin: "Ce fel de lumină sunt eu? Prin ştiinţă? Prin povaţa înaltă? Prin inima curată? Printr-o cale dreaptă? Prin credinţa nestrămutată?"

Leadership: Poţi să-ți găsești desăvârşirea în funcție de apartenenţa la o creaţie dobândită pe parcursul căutării adevărurilor neştiute?

Prima realitate a cunoaşterii de sine, în accepţiunea unei particularităţi de conţinut care rezidă din producerea unor stări de confuzie, devine pentru o ființă excepţională un concept adaptabil de reinventare personală. Acest concept are ca unică posibilitate de configurare intrarea într-un soi de transă. Ceea ce înseamnă că ești captiv într-un spaţiu al acumulărilor de întrebări și incertitudini, într-un prezent nedefinit de percepţii.

Leadershipul se înrudeşte cu această formă de cunoaştere rezultată din reprezentări contradictorii ale posibilului şi imposibilului, care alternează între ele. Oamenii care au atins cele mai înalte trepte ale desăvârşirii știu că rodul unei iluminări se poate produce cel mai adesea prin meditaţie. Sau prin creaţie şi actul creator care are loc în această stare de conştientizare îndreptată spre interior, când te supui unei realităţi diferite (un fel de proces de visare), susținute doar de relații între informații și amănunte complet diferite.

Dimitrie Alexandru Sturdza, prim-ministrul României între anii 1895 -1909, a spus la un moment dat un lucru deosebit de important: „Omul trebuie să se simtă necontenit trăind în mijlocul timpului în care îşi exercită acţiunea sa, discernând posibilul de imposibil, realizabilul de ceea ce nu e realizabil pentru momentul în care el trăieşte.”

Dar oare acest moment, în mijlocul cărei realităţi se încadrează cel mai bine pentru a putea reprezenta un adevărat punct de cotitură? Într-o realitate trăită efectiv sau într-o realitate închipuită? Căci atât prima, cât și cealaltă, sunt folosite de marii înţelepţi pentru a stoca preferinţele vizavi de particularităţile lor lăuntrice, vizavi de ceea ce este adevărat sau fals, vizavi de ceea ce este intangibil, vizavi de ceea ce ei pot să realizeze sau să arate lumii înconjurătoare.

Dacă presari în ceea încerci să reprezinţi câteva grame de incertitudine, s-ar putea face presupunerea că, indiferent de ceea ce conține momentul prezent, poţi da naştere unor noi revelaţii despre tine. Vei putea să găsești noi perspective și semnificaţii ale vieţii, o nouă ordine, o nouă formulare de început, mai potrivită şi mai benefică pentru evoluţia ta dacă depăşeşti limita cunoașterii imediate, învăţând să te priveşti din absenţa a ceea ce ești.

Absenţa este o trecere spre un alt nivel de constiinţă, spre un alt nivel de înțelegere și percepție a complexității dimensiunii personale. Atât în realitatea vie, cât şi în realitatea închipuită se poate realiza oricând o căutare care să returneze noi puncte de reper pentru dezvoltarea personală, şi noi perspective asupra lumii.

Rătăcirea în căutarea adevărurilor ascunse nu este niciodată zadarnică, mai ales dacă se concretizează într-un spaţiu al ideilor care asigură o perspectivă nouă asupra lumii, vieţii şi propriei persoane. Nu uita că adormirea într-o convingere închipuită poate fi începutul unei transpuneri în realitate a unor idei de progres.

În fiecare moment din viaţă eşti creaţia realităţii la care aderi.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us