ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Reducţia eului la nivelul privirii pe care o avem asupra realului

On August 09, 2021, in Leadership X3-Silver, by Neculai Fantanaru

Ceea ce vezi în mintea ta are la bază tot ceea ce ai perceput ca fiind o altă treaptă către un nivel de înţelegere mai profund al sinelui tău.

Am fost sâmbătă la concursul de running "Hit The Egg" din Vatra Dornei. Aş mai merge o dată, chiar dacă imediat după concurs am spus că nu voi mai merge niciodată. Primii 10 km au fost o nebunie totală, fiindcă şi nebunia are câteodată un preţ care se numeşte "Altitudine 1600 metri", adică 10 km urcare abruptă. Şi în timp ce majoritatea concurenţilor urcau dealul abrupt în şir indian, cu paşi mici, apropiaţi, şi eu încercând să ţin pasul cu cei mai buni, mi-am dat frâu liber imaginaţiei, îndrăznind pentru o clipă să rescriu regulile unui urcuş cu peripeţii.

Primul gest al manifestării imaginaţiei este să surprindă intangibilul unei realităţi bazată pe nişte fapte de necontestat, dar totuşi mult prea exterioare în ce priveşte adevăratul sens al lucrurilor. Ce vreau să spun este că, în acel moment, gândurile îmi înălţau inspiraţia spre redescoperirea propriei persoane pusă în ipostaza unui regizor capabil să controleze foarte bine ceea ce se întâmplă, pentru a putea conduce schimbarea în direcţia unei noutăţi totale, având în faţă o provocare de neuitat.

În filmul ce se derula în mintea mea încercam să văd dacă nu cumva acolo unde oamenii nu pot genera revoluţii tehnice ale cunoaşterii, se naşte o anumită tensiune de natură să instaleze o stare de moment care se evaporă în scurt timp. Or la fel cum pictorul oferă publicului o perspectivă asupra realității determinată nu doar de propria viziune, ci și de curentul artistic, tot aşa regizorul poate să construiască o perspectivă care îl condamnă sau îl elogiază pe erou în funcţie de ceea ce-l “răneşte” mai mult: incapacitatea de a se împăca cu eşecul.

Leadership: Modalitatea în care concepi imaginea de interpretare a unei realităţi faptice, se naşte din posibilitatea de interpretare a unei situaţii în care jocul de rol este exprimarea spontană a unei poveşti adevărate?

Imaginaţia mea a ajuns până acolo încât m-am văzut actorul principal într-un film în care acţiunea plana între real şi fabulos, toţi concurenţii urcând fără să ştie ce-i aşteaptă în vârf şi, în acelaşi timp, fără să ştie că au totul la îndemână pentru a se distra. Iar un asemenea actor principal, jucându-şi rolul aparte, ştie să strălucească, ştie să sugereze însemnătatea plină de naturaleţe a personajului său chiar şi atunci când vine vorba de ceva la fel de aparent necontrolat ca senzaţia de irealitate.

Altfel spus, filmul pe care imaginaţia mea îl developa ajungea la esenţa existenţei unei versiuni concurente a adevărului care se dorește a fi literalmente o revelație a naturii realității unei fiinţe care devine invizibilă din cauza caracterului absolut şi infinit al spaţiului din eternitatea timpului. De altfel, prezenţa mea în spaţiul simbolic al imaginaţiei părea să fie conceput mai degrabă ca un “plin”, ca o concretizare a unei imagini de scenă, decât ca un “gol” atribuit unei profunzimi figurate.

Şi uite aşa am ajuns regizor, nu prin găsirea unor unghiuri potrivite de filmare, ci redând spectacolul unei urcări abrupte printr-un unghi de receptivitate diferit, prin prisma unei imaginaţii care rescrie realitatea prin efectul de martor, în termeni de anumite experienţe fulminante sau de condiţionări subite, pentru a o face să corespundă emoțiilor trăite de un personaj de poveste.

Leadership: Poţi să te raportezi la experienţa vizuală dintr-o perspectivă de înălţime auctorială care te poate ajuta să descoperi partea de plus-valoare pe care o poate aduce modificarea percepţiei propriei persoane la nivelul interacţiunii cu cei din jur?

Rolul pe care l-am jucat în propriul meu film, inspirat din realitate, a fost acela de a-mi trezi toate simţurile, spunându-mi că nu trebuie să iau şi să consum o varietate de momente numai cu privirea, ci să încerc să îmbin o poveste captivantă cu un un alt simţ, ascuns, al amintirilor, al legendelor vii, al gândurilor secrete, al imaginilor cu iz de senzaţional, al nostalgiilor de-o viaţă.

Pe bună seamă, imaginarul este suferinţa unei despărţiri de realitate, dar în acelaşi timp indică o schimbare a percepţiei despre ce înseamnă o lume care se ghidează după principiul “ceea ce vezi în mintea ta (adică nu în mod direct cu ochii) are la bază tot ceea ce ai perceput ca fiind o o altă treaptă către un nivel de înţelegere mai profund al sinelui tău”.

Or acest fapt se asociază cu ivirea unui punct de vedere exprimat de John Fowles în cunoscutul roman “Daniel Martin”:

“Am mai avut această experienţă, dar nu s-a mai repetat cu aceeaşi intensitate. Este foarte straniu, ca o întrerupere a timpului. Timpul încetează să mai existe pentru un interval scurt. Simţi că nu eşti nici cel care a pictat fresca nici tu, arheologul modern. Dacă eşti ceva, eşti pictura însăşi. Mă iertaţi că trebuie să mă exprim prin metaforă, nu găsesc alte cuvinte. Exişti, dar nu în timp. Ai fost acolo dintotdeauna. Fără trecut său viitor. Datele din istorie, cronologie sunt paravane ca cele de care vorbeam adineauri.”

Există versiuni concurente ale adevărului exprimat de John Fowles, dar cea mai importantă este aceea că orice experienţă pe care o trăim, o trăim prin însăşi felul în care privim lucrurile în încercarea de a deveni una cu ele, într-o realitate a cãrei acceptare şi înţelegere ne ancoreazã într-un spaţiu ambivalent: al creaţiei şi al alterităţii.

Partea de plus-valoare pe care o poate aduce modificarea percepţiei propriei persoane la nivelul interacţiunii cu cei din jur este dată de capacitatea ta de a experimenta anumite situaţii din punct de vedere al modului cum controlezi experienţa realităţii, astfel încât aceasta să capete un sens aparte în mintea ta, dar şi în mintea celor din jur.

Deci, partea de plus-valoare coincide cu imaginaţia regizorului. Ea se referă la acea capacitate de care numai tu poţi să dai dovadă într-un moment în care nimeni nu se asteaptă, adică atunci când realitatea oglindeşte filmul pe care tu ţi l-ai făcut în cap.

Reducţia eului la nivelul privirii pe care o avem asupra realului se poate corela cu experienţa de cunoaştere a realităţii din prisma unui intelect care intuieşte întreguri şi poate vedea particularităţi în necesitatea lor.

Aşa cum un artist poate să realizeze printr-un mic şi neînsemnat desen ceva mai important decât realizează altul într-o mare pictură, tot aşa şi eu am putut să exist într-o realitate în care nu există o graniţă între figurativ şi simbolic, sau mai bine zis într-o poveste de viaţă în care nu mai ştiu care este personajul cu adevărat important: cel din film sau cel real?

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Donează prin Paypal

Alternate Text

DONAŢIE RECURENTĂ

Donează lunar pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

DONAŢIE SINGULARĂ

Donează suma dorită pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

Donează prin Transfer Bancar

Cont Lei: RO34INGB0000999900448439

Deschis la ING Bank

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate