Return To Innocence

Ajustează-ți pașii astfel încât să trăiești în virtutea încrederii în tine, socotindu-te capabil de fapte mărețe sub privirea nemăsurată a creației lui Dumnezeu.

Ajunsesem în cu totul altă geografie a prezentului, în demersul mental al căutării de noi căi pentru depășirea de praguri și trepte, adaptate circumstanțelor unor experiențe de ștergere a păcatului numit "hoinăreală", de-a lungul vieții psihice și sociale care parcă îmi lua mințile, îmi acoperea nădejdea de îndelungată continuitate în redefinirea și îmbunătățirea imaginii mele în lume.

Voiam să fiu cineva cu adevărat sclipitor, întemeietor al unei științe incomensurabile, poate într-un viitor care mi se părea tot atât de imaginar ca și viețile anterioare pe care, cândva, le-am trăit prin ochii lui Dumnezeu, dar nu îmi amintesc nimic despre ele. Imensa diversitate a ochiului sensibil care cercetează cu atenție faptele, reperul de orientare pentru reglajele fine ale funcției "Just believe in destiny", își aveau replica în nuanțele impuse de psihologia artei de a fi pregătit pentru șansa unei regăsiri a autenticității credinței, atunci când aceasta urma să apară.

Mâna sigură a împlinirilor care mă obsedau și mă stăpâneau cu tristețe în același timp, pentru magia cu care mă întâmpinau angajamentele asumate în perioada apartenenței la conștiința profundă a timpului prezent, era o certitudine a scopului de a poseda o valoare unică, grandioasă, numită "Follow just your own way".

Ce mi s-a părut mai ciudat, mai bine integrat în realitatea pașnică a unei lumi însorite care te face să uiți de ceea ce trăiești în prezent, cu excepția condiției referitoare la situația financiară, era acea alternanță continuă și perfect riguroasă dintre schimbare și imuabilitate care parcă mă ducea la ideea de reversibilitate: "That's not the beginning of the end".

Îți asiguri starea de spirit specifică unei firi statornice, prin definirea expresă a noțiunii de "împrejurare” pe care se întemeiază decizia de a poseda o valoare unică?

Iată cum exprima scriitorul român Artur Silveștri acest tip reversibilitate: "Sunt oameni care scriu la marginea apei, adică acolo unde Timpul își deslușește altfel marele mister al sfârșitului fără început. Și ei, ca și mine, poate că odată vor fi înțeles, într-un fel, sufletul natural care ne definește ca un fel de entelehie." Just look into your heart my friend, that will be the return to yourself.

Punctul culminant al unui înainte, pe care îl pregăteam în străfunduri, se dezvolta între redarea precisă a realității dure și halucinațiile minții mele rătăcite în haosul nerăbdării de a-mi dovedi elanul de reînnoire a credinței, prin disprețul conformismului și prin exersarea relaționării cu posibilul unei aventuri provocatoare, ca viziune a artei mele. Cu posibilele ei denaturări.

Și încă o dată, fără o trădare a formelor aducătoare de conținuturi, viața mi se revela ca o ofertă personalizată, mai mult îndreptată spre cultivarea sentimentului de superioritate sau de dominație, din forța acelei interpretări a imposibilului ce trebuie atins prin abandonarea totală într-o nebunie a performanțelor, nu neapărat voită, dar cu siguranță apreciabilă.

Valoarea unică pe care mi-o acorda acea parte a vieții care caută răspunsuri din orice împrejurare se caracteriza printr-o fragmentare a totalității unui ansamblu de reprezentări și punerea lui într-un cadru de referință care presupune să crezi în el, să fii convins că are potențialul și puterea de îndeplinire a unui scop.

Încerci să te regăsești în prim planul „Marii Opere” atunci când ești singurul care nu se potrivește imaginii din jur?

Ești singurul care nu se potrivește imaginii din jur atunci când te angajezi într-o depășire a valorii personale în arta de a-ți urma propriul drum spre realizarea menirii tale adevărate.

Ce este arta, faza roșie a Marii Opere, altceva decât o potrivire a circumstanțelor care îți pun în valoare unicitatea, încă o treaptă de apropiere de Dumnezeu, be yourself don't hide, identificând mijloacele de a face față cu succes situațiilor zilnice cu care te confrunți, doar astfel putând să afli mai multe despre tine însuți.

Don't care what people say, îmi șoptea neobosită conștiința cu acea greutate a stâncii care se prăbușește în mare, când te prăbușești sub tensiunea unor forțe dinlăuntru și încerci să te ridici din anonimat, când ești pus sub apăsarea unei puteri de sus. E vorba de acea conștiință a diferențelor, adică acel ceva care ține de realitatea superioară a integrării unor scenarii divergente într-un singur model de perfecțiune: Dumnezeu, urmată de reprezentarea totalității acestor diferențe pe durata vieții. Just believe in destiny !

Presimțirile, controversele, situațiile aproape fără ieșire, pasiunile alese din puzderia de nonsensuri ce-mi ocupau timpul liber, izbucnirile vitale, alternarea între fatalitate și izbăvire, toate îmi consolidau destinul. Credeam că dacă îmi examinez parcursul ca o reflecție a credințelor despre mine însumi, paralel acordându-mi totuși răgazul unei incursiuni în trecutul plin de învățăminte, voi putea să-mi onorez mai ușor angajamentele față de scopul de a fi creator și de a-l pune în practică în mod curajos și cu stil.

Măreția creației lui Dumnezeu se observă în existența pe care omul o trăiește prin tot ce el își poate închipui că este cu putință să împlinească.

Return To Innocence simbolizează imaginea sufletului unui om desăvârșit care se apropie de Dumnezeu prin chintesența unei maxime personalizări a parcursului pe care îl urmează, pentru a se putea situa în sfera virtuții de a crede în el însuși și de a se socoti capabil de fapte mărețe.

Este vorba de acea inocentă a Ego-ului care își imaginează că i se vor împlini închipuirile, manifestată prin plăcerea sănătoasă de a trăi certitudinea scopului propus, învingându-și teama de „înălțime” prin iubirea pentru Dumnezeu.

* Notă: Enigma - Return To Innocence