ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Romanul unui destin care asumă o istorie

On Iunie 17, 2019, in Leadership Z3-Extended, by Neculai Fantanaru

Înscrie-ţi existenţa într-un model de acordare a aprecierii şi preţuirii artei unui creator care şi-a educat deprinderea de a fi întotdeauna “altcineva”.

Experienţa vieţii îmi este atât de apropiată de o semnificaţie a culorii sângelui, a gândirii în imagini şi a perfecţiunii, poate şi a norocului, indicând faptul că orice schimbare îşi are cauza ei, la fel cum orice transformare de stare îşi are rădăcinile în eternitate. În creaţia căreia îi dedic o întreagă cunoaştere a priori, fără a avea neapărat o probă a versiunilor de adevăr derivate prin deducţie, pe diferite meridiane spirituale, se instituie un vast repertoriu simbolic de culori, mărimi, spaţii, în şir de imagini ale unor imagini percepute doar cu ochii sufletului.

Totul este surprins într-un moment care deja a trecut, în cursul unei înşurubări exagerate a unui ideal de viaţă care îşi găseşte fundamentul în maniera experienţială a unor descrieri şi concepte cheie, specifice limbajului vizual. Labirintul privirilor aruncate în marea percepţiilor despre sine, în cadrul unei proiecţii de trăiri sumarizate în complexitatea unui destin implacabil, îşi schimbă mereu centrul pentru cei neiniţiaţi în arta mesajelor, a indiciilor, a ghicitorilor şi a puzzle-urilor pe care arta le presară din loc în loc în fiecare arie a vieţii.

Pentru mine, încărcătura simbolică a artei de mare anvergură spirituală este asociată unui trandafir. Regizor excepţional prin semnificaţiile aduse vieţii, trandafirul îmi oferă prilejul de a deschide în chip misterios, ca o fereastră spre adâncurile unei stratificări de semnificaţii, un nou capitol al vieţii sufletului meu. Un ciclu de imagini şi simboluri care arată în mod cât se poate de sugestiv, chiar profetic, o alternativă a realităţii percepută ca un fel de corespondenţă între narator şi naraţiune, între cuvintele alese cu grijă şi înţelesul lor cu totul diferit de cel obişnuit.

Leadership: Creaţia ta impune evidenţierea a ceea ce se vede prin amintirea unei lumi demult uitate, în raport cu nevoia de a da semnificaţie unei vieţi descoperită altfel de fiecare dată?

Ce proprietate uimitoare a unui trandafir poate fi scoasă în prim planul unei naraţiuni de fluenţă fermecătoare, dacă trasăm o curbă de interferenţă între viaţă şi artă, între nostalgie şi ataşamentul faţă de experienţele altei persoane?

Într-un roman de Cella Serghi, ne este destăinuită o informaţie plină de esenţă care exprimă adâncurile ascunse ale unei trăiri menită să-şi contemple neîncetat semnificaţia, propria direcţie:

“Pe acest pământ, când nu ştiam să vorbesc, am învăţat să ascult durerile mării; când nu ştiam să citesc, am aflat din cioburi poveşti cu daci şi cu geţi. În limba pe care o înţeleg numai învăţaţii şi copiii, stăteam de vorbă cu cioburile bunicului, cu scoicile mele. Pe aici a umblat Ovidiu, aici şi-a strigat amarul şi şi-a săpat în piatră "tristele". Aici am învăţat să văd şi să iubesc ce mă înconjoară, aici am învăţat abecedarul şi tot ce nu se poate scrie şi povesti în cuvinte, de aici am luat tot ce am păstrat şi voiam să se păstreze.”

Acest scurt fragment constituie doar o introducere asupra modului de funcţionare a unei destăinuiri care îşi are corespondenţa în definirea unei atmosfere şi a unui mediu intim, raportat la o nouă concepţie despre om în dimensiunea spaţiu-timp, una de tipul: “Seek to remind yourself in a variety of ways that your life has meaning”.

Trandafirul, sub forma simbolică a unei atitudini, a unei credinţe, a unei fiinţe inferioare ce aspiră la perfecţiune, trebuie să sufere, adică să îndure acea luptă sufletească de a se lăsa în voia mersului lumii, sub călăuzirea unui Dumnezeu care îşi ascunde lucrarea în spatele unei înlănţuiri de evenimente imperceptibile, atât în domeniul harului cât şi al naturii.

Aşadar, proprietatea uimitoare a trandafirului este de a evidenţia realitatea dintre două instanţe de interpretare a rolului atribuit omului într-o creaţie care se adresează sufletului. El pare să sugereze asumarea unui destin care se repetă de mii de ani în două forme: “realismul a ceea ce se vede prin amintire” şi “conştiinţa a ceea ce trăieşti prin prisma unei confesiuni care înlătură durerile existenţei”.

Leadership: Poţi să dai un înțeles cu totul nou termenului "izolare" în baza dorinței de a recupera pozitiv o experiență trecută cu vederea, în favoarea unei creaţii care îşi revendică termenul de “impact”?

Orice artă îşi are retuşurile ei. Mă refer la portretele care spun povestea unei idei neobişnuite, o atentă observare a încercării minții de a cataloga totul ca fiind bun sau rău, trecător sau veşnic, pe care numai comparaţia cu un trandafir splendid “Red Delight” poate să mişte o parte din lumea pe care o surprind într-o alteritate narativă, fără sfârşit. Astfel, a început călătoria mea spre abordarea interpretării aduse unei creaţii pe care natura o identifică cu un soi de poartă a pătrunderii în adâncul lucrurilor şi chiar dincolo de ele, sub semnul cunoaşterii realităţii înconjurătoare.

Izolarea de orice comunitate este proba cea mai dificilă a maturităţii creatoare. În tot timpul petrecut în mijlocul naturii, în grădina mea cu trandafiri, am învăţat că magia clarviziunii, dar şi a artei de a hrăni o realitate mult mai amplă şi mai expansivă, stă în contemplarea unui lucru tainic care se revarsă spre om din pământul matern care-l hrănește.

De aici, încercarea de îmbogăţire a percepţiei unei alterităţi prea îndelung trecute cu vederea, de ambele părţi ale unui subiect fantastic, bântuit de nori alburii, încadrat într-un tablou cu perspectiva de simbolizare a unei geneze sacre, plecând de la ideea haosului dinaintea creaţiei.

Prin compoziţia subiectului meu, construită pe un dinamism al imaginilor vii menite să emoţioneze o lume întreagă, a non-separării de perspectiva vieţii de dincolo de moarte, mi-am exagerat un pic puterile de observator şi de creator al ideilor, al formelor, al inovaţiei, poate chiar al profeţiei. Dar şi asta face parte din romanul vieţii mele.

Iar cum orice imagine a unui trandafir poate transmite delicatețe, tenacitate fiindcă a rezistat vremurilor, întreţinând nostalgia unei lumi de dincolo de obişnuit, sunt adesea nevoit să mă integrez în opera-model a altor scriitori, ca un fel de procedeu de variaţie a dimensiunilor de impact spiritual, cultural şi social.

Impactul unui creator asupra artei are ca prim considerent expresia unei trăiri intense pe care trebuie să o transmiţi prin referire la ideea de transformare a propriei existenţe într-un plan al roadelor spirituale (răbdare, perseverenţă, toleranţă, iertare, înţelepciune) şi într-un plan al eternităţii.

De fiecare dată când port o discuţie cu trandafirul meu, ca între doi prieteni ce şi-au împărţit cunoaşterea de atâţia şi atâţia ani, simt că trăiesc o repetare a istoriei pe care nu o mai credeam posibilă. Şi tot de fiecare dată, ceea ce îmi încearcă sufletul cu tărie sunt cuvintele lui Sinuhe, egipteanul din opera lui Mika Waltari, făcute parcă să apropie ideea de “suferinţă” cu ideea de înălţare a omului mai presus de condiţia sa de muritor:

“Într-o clipă, ceva mi-a deschis ochii şi m-am trezit ca dintr-un vis minunat, ceva care mi-a răvăşit mintea. Mă întrebam pe mine însumi: “De ce?”, fiindcă în faţa oricărei adevărate cunoaşteri există cheia de care ignoranţa se teme. Această întrebare este mai viguroasă decât bastonul de trestie al zeului Thot, mai puternică decât scrisul dăltuit în piatră... Dar, poate că nimic din tot ceea ce face omul nu are vreo importanţă. Poate că important este ceea ce simte el când face ceea ce face.”

Există o anumită rigoare în a înţelege detaliile unui tablou înfăţişând etapele vieţii unui om care îşi împinge cugetul într-o paralelă a timpului pe care trandafirul o impune prin simpla lui prezenţă într-un loc în care nu te-ai aşteptat niciodată să-l întâlneşti.

De aceea, în arta cea mai aleasă, în arta de a realiza o deprindere cu virtutea de a fi „altul în cel dintâi”, ca şi „întâiul în cel din urmă”, eşti nevoit să te plasezi într-un cadru de timp în care imaginile dispar, încetul cu încetul, apoi trebuie s-o iei de la capăt cu o altă posibilă continuare.

Durabilitatea unei imagini despre viaţă ţine de prezenţa pe care ţi-o confirmă propria ta creaţie într-un dialog cu o adevărată minunăţie a naturii, dialog a cărui finalitate este deprinderea de a fi întotdeauna “altcineva”.

Romanul unui destin care asumă o istorie scoate în evidenţă retrospectiva unei vieţi care implică pe parcurs povestea altor vieţi, la fel de biruitoare în faţa timpului, într-o continuă renaştere. Totodată, evidenţiază acea statornică ajungere la prezenţa unei mari varietăţi de realităţi la toate nivelurile fiinţei (spiritual, intelectual, cultural, artistic, cauzal, etc).

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us