Să ne amintim de noi, aşa cum ne-am privit pe noi înşine

În fiecare etapă a drumului nostru, ignorăm un infinit posibil care nu este altceva decât acea proprietate pe care o au amintirile noastre de a se putea combina între ele.

S-a terminat concursul de running montan de la Slănic Moldova. Mulţi din alergătorii din Iaşi s-au reunit pentru deja tradiţionala petrecere de la final de zi. Soarele apusese demult, dar eu parcă tot îmi doream acel look însorit din timpul concursului, să fiu din nou prezent în atmosfera cea mai palpitantă. Şi ce aplauze ! Şi ce strigăte de încântare mi se înghesuiau în minte, ca nişte raze de soare revărsate în interiorul unei inimi care încă şi acum bate cu speranţă, cu nostalgie, cu sufletul la gură. Primul cuvânt care mă însufleţeşte, iată-l: Evrika ! Căci m-am redescoperit altfel: rezistent, luptător, puternic.

Grupul de prieteni părea a fi susţinut de două motive complet diferite: unii voiau să se relaxeze, alţii păreau să se simtă superiori propriilor lor aşteptări, ca şi când s-ar fi înapoiat din cea mai palpitantă aventură a vieţii lor.

Primul motiv, emoţiile de reuşită, gheme de vise, putinţe, idealuri, păreau să sintetizeze bucuria unei realităţi care doar în artă se regăseşte, acea realitate a sufletului în care visul nu este decât un eveniment ce a fost sau ce va fi manifestat. Al doilea motiv, un salt mare spre înainte, printr-un gând venit dintr-o amintire, un gând care se ridică deasupra lucrurilor şi deasupra vremurilor pe care le-am traversat împreună, trebuia să se încadreze în exigenţele fiecăruia faţă de valorile estetice ale naturii. Traversând muntele în alergare este o adevărată enciclopedie vizuală.

Leadership: Poţi să pătrunzi cu privirea o lume care se extinde în realitate dincolo de cadrul "ferestrei", cu condiţia de a respecta distanţa cuprinderii unei viziuni ideale?

În timp ce gândul de a face mari performanţe părea să aparţină fiecăruia dintre noi, în mod unic şi evidenţiator, drept rezultat al traversării punţii dintre obiective şi realizarea lor, puteam simţi fiecare din noi constrângerea muntelui de a accepta anumite circumstanţe pentru a ne atinge un scop. Nu doar că a fost un concurs epuizant, desfăşurat în plin soare, însă numai astfel am putut pătrunde cu privirea o lume care se extinde real dincolo de cadrul "ferestrei", cu condiţia de a respecta distanta cuprinderii unei viziuni ideale: puterea de a ne implica empatetic în realizarea unei sarcini dificile, aceea de a ocupa un loc fruntaş pe podium.

Fereastra, deschiderea noastră spre marea aventură, ca o înfrumusețare suplimentară a spiritului de învingător, se poate închide oricând dacă nu vom fi în stare să vedem mai departe de podium, mai departe de un simbol al reputaţiei. Uneori suntem prea ignoranţi să vedem mai departe de ce ni se prezintă şi luăm totul “by default”.

N-aş fi în stare să explic modul în care conţinutul fiecărui gând existent în fiecare din noi, dacă ar fi descris în termeni psihologici, ar fi putut să influenţeze realitatea tabloului pe care l-am avut în faţă, a tabloului pe care a fost aşezată cu atenţie culoarea succesului: galbenul. Totul se întâmplă în interiorul unui algoritm social şi psihologic bine-cunoscut alergătorilor de top. Simţeam, la unison, că am fost doar noi împotriva întregii lumi, călăuziţi de spiritul de neînfrânt al celor victorioşi, mai ales că am fost cât p-aci să fim ajunşi din urmă.

Unii din noi au câştigat un loc pe podium, dovedind că nu au fost doar nişte personaje ascunse în interiorul unui desen combinat din mai multe forme văzute într-o mişcare istovitoare, pe care un Creator figurativ, foarte riguros, le prezintă în contrast cu exteriorul. Imaginaţia creatoare, dacă încă punea stăpânire pe gândurile noastre, şi încă cum, se datora faptului că distanţa dintre noi, prin care se emitea o informaţie de tip win-win, era foarte mică.

Leadership: Poţi să-ţi hrăneşti sufletul cu amintiri care îţi îngăduie să identifici un chip bine cotat dintr-o mulţime, aşa încât mulţimea să faciliteze recunoaşterea reciprocă a imaginii pe care doreşti să o comunici?

Şi apoi a avut loc un miracol. Teodor a preparat un cocktail răcoritor, iar noi am ştiu să apreciem o băutură fresh realizată din cele mai bune ingrediente naturale. Trei culori într-un singur pahar, trei cantităţi diferite din trei sortimente diferite. Tricolorul într-un singur shot a fost consumat dintr-o singură înghiţitură. Cine a privit fotografia noastră în timp ce ciocneam paharele, ar fi simţit că cineva a spus o poveste a supravieţuirii, a vindecării, a vieţii şi a aventurii, în doar 5 secunde.

Să punem personajul principal, the bartender , în interiorul unei mărturii retrospective. Să ni-l amintim pe Teodor. Nu în ţinută de alergător, ci cu şorţul de bucătărie strâns în talie, preparand mai multe feluri de cocktail. Să ne amintim de noi toţi, cu un surâs pe faţă, cu mare putere în inimă, aşa cum ne-am privit în acea seară, cu ochii care nicidecum nu poartă vestă. Neîntâlnind nicio rezistentă dură din partea naturii, ci doar însufleţiţi de o altă chemare a aventurii, ne-am deprins să utilizăm energia intrinsecă a unei reprezentări de grup, construind puntea dintre năzuinţă şi apartenenţă - numită Antissitusni .

Aceste experienţe de viaţă par a fi motorul insight-urilor care l-au făcut pe Borges să trateze în operele sale tema amintirii care se revarsă, dintr-un preaplin al faptelor încă neconsumate definitiv, asupra unui prezent care nu a fost gândit de tine pentru tine, ci de alții, sau de Altcineva:

"S-a petrecut ceva. Orice. Ceva ce nu vom putea să recuperăm, ceva al cărui înţeles îl cunoaştem, dar nu-i cunoaştem forma, ceva cotidian şi obişnuit şi nemaisurprins până atunci, care ne-a dezvăluit că universul (care ne este dat în întregime în orice clipă, în orice loc, nu numai în operele lui Dumas) era şi el acolo, în acea împrejurare prezentă. Intraţi, căci şi aici se află zeii, le-a spus Heraclit din Efes celor care l-au găsit încălzindu-se la focul din bucătărie."

Leadership: Poţi să te plasezi în acea realitate a sufletului tău în care suma amintirilor este efectul unui eveniment ce a fost sau ce va fi manifestat la nivel de experienţă subiectivă?

Va răsuna mereu ecoul profund al prieteniei dintre noi. Însetaţi de largi orizonturi, ne-am străduit să prindem şi ecoul secret al universului. Se vede că am fost alergători de top chiar şi pe planul gândurilor, în contrast cu tumultul scenei anterioare, când muntele ne-a pus la încercare abilităţile şi tăria de caracter. Apoi, ne-am testat echilibrul emoțional, nicidecum n-am picat în plasa delăsării şi a uitării de noi înşine.

Multe din aceste gânduri se pot regăsi în tabloul unui pictor care, prin conexiunea minte-suflet, surprinde bogăţia lăuntrică a tinereţii fără bătrâneţe.

Printre poveştile vieţii fără bătrâneţe se află una despre alergătorii din Iaşi care au înţeles că nu trebuie să se cantoneze în aceeaşi buclă a destinului, bătând pasul pe loc după o mare competiţie. Dacă Dumnezeu ne-a privit cu ochiul care nu doarme niciodată, atunci El ne-a văzut doar ca nişte creaţii menţinute în sincronicitate, contopite într-un halou de lumină pură, ce pare nepământesc. Proust ar accentua astfel această înrudire spirituală:

"În fiecare etapă a drumului nostru, ignorăm un infinit posibil care nu este altceva decât acea proprietate pe care o au amintirile noastre de a se putea combina între ele."

Leadershipul este un catalizator pentru recuperarea amintirilor care nu te părăsesc nici atunci când câştigi un loc pe podium, nici atunci când viaţa devine mai dificilă, nici atunci când interesele comune dispar, nici atunci când nu mai ai nimic de oferit.

Să ne amintim de noi, aşa cum ne-am privit pe noi înşine, ori de câte ori ne stabilim un scop mai mare decât cel urmărit iniţial: bucuria de a fi toţi împreună, nu doar o parte, când trăim la unison emoţia şi magia unui nou început de drum.