Sacrificiul lui Eliot

Exercită-ţi în mod inteligent influenţa, inducându-le celorlalţi oameni acea stare prin intermediul căreia să-şi dezvăluie adevărata esenţă a caracterului lor.

Ai văzut filmul “ Brotherhood of the Rose (1989) ”? Romulus, agentul CIA sub acoperire, reuşeşte să se infiltreze în adăpostul Abelard. Şi-a pus viaţa în pericol fiindcă avea o singură nelămurire: de ce fratele său, Chris, a trebuit să moară? Vinovatul era fără îndoială Eliot, tatăl lor vitreg, şeful CIA. Trebuia cu orice preţ să afle răspunsul, chiar de la el.

- Spune-mi ceva, Eliot. Cum de ai putut să sacrifici pe cineva pe care îl iubeşti, pentru o cauză nobilă? Ce cauză e aşa măreaţă, încât să justifice faptul că ai luat şi alţi 18 băieţi orfani şi i-ai transformat în nişte maşini de ucis? Cine naiba te crezi Eliot? Dumnezeu? Cu armata ta de roboţi criminali? Am făcut totul pentru a obţine respectul şi dragostea ta, dar m-ai trădat tot timpul !

Leadership: Rezultatele prelucrării imaginii cu care ceilalţi oameni se prezintă în faţa ta, pot să identifice o cauză de natură a atrage schimbarea unei hotărâri pe care o califici incorectă şi chiar abuzivă?

Ce preferi: un reflector sau un felinar? Imaginează-ţi că eşti într-o peşteră întunecată în care există două surse de iluminat: un reflector mic, a cărui putere de iluminare este foarte intensă, dar îngustă, şi un felinar de vânt, care împrăştie o lumină estompată, difuză. Pe care l-ai folosi pentru a vedea unde te afli?

Felinarul îţi dă o imagine mult mai clară a locului în care te afli, faţă de reflector care ar scoate la iveală doar mici detalii pe care cu greu le-ai putea potrivi între ele. Practic, felinarul redă imaginea altor personalităţi care rezistă cu bună ştiinţă la realitatea esenţei tale spirituale, morale, vizionare, şi de multe ori aceste personalităţi pot să lumineze o nuanţă de îngrijorare care însă trădează intenţia ascunsă de dezarmare a adversarului (care trebuie liniştit sau redus la tăcere).

Ca să schimbi oamenii, trebuie să te apuci să “vânezi” esenţa lor, acea calitate care îi face mai simţitori. Pentru asta trebuie să-ţi formezi o imagine mai clară a fiinţei lor, trebuie să afli unde se află ei în raport cu tine şi cu restul lumii, să îndrepţi asupra lor acea lumină difuză, caldă, binefăcătoare a înţelegerii şi convingerilor tale, a cărei putere să poată să le schimbe structura interioară.

Tonul cu care Romulus i-a adresat acele întrebări tatălui său, tonul trist, dar ferm, care vădea acea sinceră iubire şi compasiune pentru fratele său, l-a determinat pe Eliot să fie cât se poate de sincer. Pentru prima oară acesta a cutezat să spună adevărul şi să divulge toate acele jocuri murdare, toate acele acţiuni criminale pe care singur le construia şi le executa fără probleme, lipsit de orice remuşcări, pentru a-şi satisface toate aspiraţiile. Cuvintele lui Romulus au străbătut astfel toate căile înţelepciunii ajungând direct la Eliot, înfigându-se adânc în mintea lui ca raza de lumină a unui felinar.

Leadership: Este nevoie să faci un pas în spate şi să observi ceea ce e acolo pentru tine, ca să fii gata să întâmpini ceea ce simţi că are sens să se împotrivească cursului evenimentelor care se succed?

Tu ştii să te raportezi la ceilalţi oameni astfel încât să le câştigi inima, determinându-i astfel să fie sinceri cu tine? Ai puterea să schimbi temperamentul şi atitudinea "bătute in cuie" ale oamenilor dificili? Măsura în care reuşeşti să scoţi adevărul de la oameni depinde numai de capacitatea ta de a te raporta la ei, abordându-i într-un mod diferit, apelând la sentimente.

Trebuie să fii deştept, creativ şi flexibil, potrivit împrejurărilor în care te afli. Iar dacă acestea se schimbă, trebuie să răspunzi şi tu în moduri diferite - să-ţi foloseşti spiritul de iniţiativă, să-ţi asumi riscuri şi să pui întrebări adecvate. Dar mai presus de toate, trebuie să ajungi la conştiinţa lor.

Faţă în faţă cu adevărul pe care l-a destăinuit tatălui său, Romulus ştia că va trebui să întâmpine ceea ce simţea că are sens să se împotrivească cursului evenimentelor: trebuia să-şi asume posibilitatea de a fi redus la statutul de victimă. Asta se întâmplă când te afli faţă în faţă cu un adversar de temut: trebuie să faci un pas în spate, ca să fii sigur că nu te ajunge braţul fatal al adevărului, mai exact consecinţa acceptării adevărului. Ca idee, atunci când pui cărţile pe masă nu înseamnă că îţi creşti neapărat şansele de a câştiga jocul, ci că te complaci într-o trăire de moment ca un fluture care se apropie prea mult de o lampă.

Adevărul este o ajustare a Ego-ului tău la însuşirile inerente ale unei situaţii care îţi poate leza un drept, credibilitatea, sau chiar împlinirea sufletească.

Aşa cum montajul reprezintă o laborioasă construcţie a secvenţelor de film, tot aşa calităţile pe care trebuie să le recunoşti la ceilalţi oameni necesită o laborioasă căutare între gândurile şi convingerile lor existente. Tu treci cu vederea trăsăturile lor bune de caracter, sau te concentrezi numai la defectele lor? Nu uita că sentimentele devin uşor contagioase - se transmit de la o persoană la alta şi împing către acţiuni.

Leadershipul este împotrivirea ta în faţa cursului evenimentelor pe care le întâmpini cu acea simţire a fiinţei netrucată de efectele adevărurilor pe care nu le poţi schimba, dar le poţi accepta ca şi când ele ar fi de partea ta.

Sacrificiul lui Eliot denotă schimbarea pe plan emoţional care se produce chiar şi în oamenii “de fier”, aparent lipsiţi de o profunzime extraordinară. Ce fel de calităţi trebuie să-ţi dezvolţi pentru a reuşi să trezeşti acea înflăcărare în starea lor emoţională? Ai puterea de a-i determina să fie sinceri şi să scoţi la iveală adevăratele lor calităţi morale?

Concluzie: Pentru un lider acţiunile “în forţă” nu aduc niciun beneficiu, ci mai degrabă stârnesc aversiune, nemulţumiri şi răzvrătiri. Puterea de convingere, stimulul psihologic pozitiv şi comunicarea bilaterală, dau rezultate mult mai bune, dar impun o exercitare inteligentă şi permanentă a unei influenţe pozitive asupra celorlalţi.

“Schimbarea” este un proces destul de lent şi de durată, dar este de preferat decât modificarea peste noapte a comportamentului şi gândirii omeneşti, ceea ce este o dovadă mai degrabă de superficialitate şi de modificări de suprafaţă, nu de profunzime.