Scopul luptei noastre pentru nemurire este libertatea omenirii

Viața și moartea sunt legate într-un joc continuu, în care nemurirea se atinge prin contribuția la evoluția socială.

Tema de bază a filmului "Que viva Mexico" este: viața, moartea, nemurirea. Gânduri proprii, mai vechi, se amestecă aici cu cele născute din ambianța Mexicului. Artistul își pune problema morții și a nemuririi. Biologic suntem muritori. Nemurirea o putem atinge doar prin contribuția noastră la activitatea socială. Suntem câte unul din cei ce predăm ștafeta evoluției de la generația precedentă la cea următoare. "Scopul luptei noastre pentru nemurire, a oamenilor trecuți prin vulcanul revoluției socialiste – se gândește Eisenstein – este libertatea omenirii".

Gândurile iscate de luptele de tauri, care simbolizau, metaforizau ideea generală în concretul lor, renasc acum în gândirea artistului cu altă forță, la alte dimensiuni. Acum are loc geneza acestui fir conducător care ordonează toate impresiile din aceste lumi, transformând învolburarea senzațiilor într-o precisă desfășurare a temei. În gestația operei se oglindește astfel nu numai multitudinea de fapte percepute, ci însăși dinamica procesului de creație.

Drumul acesta înălțător către o viață nouă, către ideile noi nu mai este o simplă formulă compozițională, ci tema însăși în forma unei imagini vii, plastice, născută din nenumăratele chipuri, imagini, evenimente, obiceiuri, festivități, întâmplări, în care zeii vieții și ai morții își încrucișează drumurile. Este aici un joc al vieții și al morții, o întrecere între viață și moarte.

Poți să scoți din tine esența sufletului tău și să creezi o operă care să depășească granițele națiunilor, ilustrând libertatea ca un catalizator al evoluției?

De ce ar trebui să ținem cont de drepturile omului? De ce ar trebui să acordăm prioritate libertății națiunilor sau a indivizilor, în loc să privim lumea ca un singur organism unitar? Mulți oameni își pun problema vieții și a morții, a nemuririi. Ei cred că suntem biologic muritori, dar nemurirea o putem atinge doar prin contribuția noastră la activitatea socială, predând ștafeta evoluției de la generația trecută la cea următoare. Scopul luptei noastre pentru nemurire, a oamenilor trecuți prin vulcanul revoluției socialiste, este libertatea umanității.

Pe măsură ce trecem prin istorie, putem vedea geneza unui astfel de viitor, ordonând impresiile din trecut într-o linie coerentă. Gândurile iscate de luptele de tauri, care simbolizau, metaforizau ideea generală în concretul lor, renasc acum în gândirea artistului cu altă forță, la alte dimensiuni. Acum are loc geneza acestui fir conducător care ordonează toate impresiile din aceste lumi, care transformă învolburarea senzațiilor într-o precisă desfășurare a temei. Procesul de creație al omenirii este reflectat în dinamica acestui proces. În gestația operei se oglindește astfel nu numai multitudinea de fapte percepute, ci însăși dinamica procesului de creație.

Drumul acesta înălțător către o viață nouă, către ideile noi nu mai este o simplă formulă compozițională, ci tema însăși în forma unei imagini vii, plastice, născută din nenumăratele chipuri, imagini, evenimente, obiceiuri, festivități, întâmplări, în care zeii vieții și ai morții își încrucișează drumurile. Este aici un joc al vieții și al morții, o întrecere între viață și moarte. Totuși, întrebarea rămâne: suntem în stare să ne depășim biologicul și să atingem nemurirea, sau suntem destinați să rămânem muritori în esență?

Întotdeauna când un artist se raportează la leadership, el ține cont de următorul aspect: "Multitudinea de fapte percepute în desfășurarea operei dezvăluie geneza unui viitor ordonat prin dinamica procesului de creație."

Poate virtutea luptei dusă împotriva orânduirii sociale să devină un simbol puternic în opera ta, oferind o viziune despre libertatea umanității care transcende limitele muritoare? Cum poate gândirea artistului să scoată la lumină relevanța luptei pentru nemurire prin creația sa, renăscând cu forță la alte dimensiuni ale existenței?

Scopul luptei noastre pentru nemurire este libertatea omenirii, mai ales în cazul artiștilor care își pun inima și sufletul în munca lor. Poate oare dinamica procesului de creație a umanității să scoată în evidență virtuțile artistului care transformă învolburarea senzațiilor într-o desfășurare precisă a temei alese? Cum poate procesul de creație al omenirii să evidențieze firul conducător care ordonează toate impresiile trecutului într-o linie coerentă către un viitor al libertății umanității?

* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.