ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Secunda neagră din timpul trecător

On Iunie 24, 2013, in Leadership Fusion, by Neculai Fantanaru

Temperează-ţi nevoia de a-ţi însuşi ştiinţa cea mai înaltă, astfel încât să eviţi acel conflict cu tine însuţi care te poate duce în pragul unui final trist.

Mă gândeam la o întoarcere către un timp pe care nu l-am cunoscut niciodată, dar pe care mi l-am imaginat întotdeauna grandios, incendiar, plin de inspiraţie. Într-o oarecare măsură datorită nevoii de a-mi însuşi învăţătura cea mai folositoare şi ştiinţa cea mai înaltă, deoarece rămăsesem dator mie însumi, cu adevărat, să-mi depăşesc complexele şi neputinţele. Dar cheia muncii de schimbare se putea reiniţializa numai după o scurtă suspendare a prezentului, contribuind concret la refacerea unei punţi peste real.

Însoţit de convingerea electrizantă că scânteia de inspiraţie închisă în mine poate să aprindă focul cel mai puternic, am început să cred tot mai mult în logica şi raţiunea mea. Care însă erau necristalizate într-un sistem de expunere a realităţii care să poată fi utilizat pentru însuşirea, aprofundarea şi recapitularea cunoştinţelor trebuincioase devenirii mele.

Iar acest foc, puternic, nu avea decât un singur obiectiv: să pătrundă în inima materiei pentru a extrage, realizând o operaţie dureroasă, măduva substanţială, culoarea noii versiuni a realităţii, prin deschiderea ferestrei timpului.

O incursiune într-un imaginar straniu şi confuz, structurat după legi de funcţionare proprii şi aparte, care avea să mă scoată din rutina cu care m-am obişnuit, stârnindu-mi dorinţa de a traversa acel segment temporar al nemulţumirii faţă de propriile rezultate nesatisfăcătoare. Reintegrând totodată culoarea vie a timpului într-o singură formă, pe o singură suprafaţă de referinţă.

Când focul a scăpat de sub control

Dar în loc să descui poarta timpului, am ajuns prizonierul lui. Simţeam că sunt încuiat într-un loop temporar, sufocat de un noian de întrebări dificile, de paradoxuri, ambiguităţi şi decalaje între semnificaţie şi sens. Scăpări de înţelegere a cauzelor şi efectelor. Distanţarea tendinţelor vechi de cele existente care diferenţiau atât de tare cele două regiuni ale zonei transfrontaliere vizate. Ceea ce trezea o teamă nejustificată de tipul “cine mă poate oare salva?

Trăiam cu rezultatele unui experiment de accelerare a neobişnuitului. Care în loc să revoluţioneze îndată modul în care vedeam lumea, mai mult reducea energia de activare a reacţiei de orientare. Mai mult îmi avaria posibilitatea de a cuprinde în chip pozitiv misterele lumii între firele unei reprezentări viabile.

Privind lucrurile din acest punct de vedere, al omului care ştie că a dat greş în încercarea de a resuscita o gândire avansată şi de a duce până la capăt o idee stranie, pot spune că focul a scăpat de sub control şi a mistuit în mare parte Ego-ul încordat de dorinţă şi speranţă.

Într-o singură clipă am înţeles totul. Am învăţat că pot să mă agăţ de iluzii limpezi ca de o plutire, comune înţelepţilor şi oamenilor de ştiinţă. Dar trebuie să evit să se folosească ele de mine.

Leadership: Uiţi de cele două picături din linguriţă?

Rămâi dator ţie însuţi, cu adevărat, să-ţi depăşeşti complexele şi neputinţele? Cheia muncii de schimbare se poate reiniţializa numai după o scurtă suspendare a prezentului? În loc să descui poarta timpului, ai ajuns prizonierul lui? Trăieşti cu rezultatele unui experiment de accelerare a neobişnuitului?

Oricine se poate transforma într-un bloc de energie umană concentrată, un super erou al experienţelor, care sparge cu uşurinţă îngustele prejudecăţi şi mecanisme de gândire nefondate pe o bază solidă de autenticitate şi adevăr. Însă omul excepţional, liderul care ştie să-şi gestioneze propria identitate într-un mod desăvârşit este cel care recunoaşte cât de mult datorează lui însuşi, propriei sale gândiri, înţelepciuni şi iscusinţe - de care este nevoit să ţină seama.

Ori să pătrunzi în inima materiei pentru a o extrage, lansând o nouă versiune a realităţii prin deschiderea ferestrei timpului, deci făcând apel la cunoaşterea totală, inaccesibilă minţilor obişnuite,  înseamnă uneori să te descalifici în faţa obişnuitului şi familiarului. Să părăseşti câmpul cunoaşterii acceptabile de majoritatea, să te îndepărtezi de standardul încadrat în segmentul cheie al vieţii.

Paulo Coelho a exprimat metaforic foarte bine acest adevăr: “Priveşte toate minunile lumii, dar nu uita niciodată de cele două picături din linguriţă.“

Leadership: Dovedeşti o mare imprecizie în faţa porţii adverse?

În înţelegerea raporturilor de dependenţă între dezvoltarea vieţii sociale şi a celei cultural-profesionale, nu ezit să-i atenţionez şi chiar să-i reproşez aceluia cu o viziune prea încărcată asupra relaţiei: condiţionare-artă. Un astfel de om merge pe linia cea mai avansată, dar şi cea mai subţire, auto-reducându-se la prototipul omului modern, al descoperitorului, al omului de ştiinţă care poate întâmpina, stoic, orice reţineri de natură emoţională.

Esenţa vieţii lui se poate pierde în esenţa timpului, pentru satisfacerea nobilei sale dorinţe de a şti, de a pătrunde în secretele lucrurilor, din centrul marilor cuceriri din culisele ştiinţei. În tot acest timp de căutări ale adevărurilor neştiute, forţa lui spirituală şi emoţională se poate estompa încetul cu încetul. O coroană de lauri care cu greu se vestejeşte şi lasă urme adânci în propria fiinţă, cu atât mai mult cu cât peste ştiinţa de a accepta cine eşti se suprapune ştiinţa de a trăi în armonie cu o realitate autoimpusă.

Ori de câte ori încerci să ieşi din rutina cu care te-ai obişnuit, în încercarea de a-ţi dezvolta potenţialul de leadership, te afli în faţa porţii adverse: logica şi raţiunea. După ce-ai trecut superb de toţi adversarii, vrei să deschizi scorul. Raţiunea ta de a fi şi propria-ţi identitate se modifică brusc. Şi tot ce faci gravitează în jurul noului tău moment de a înscrie. Dar ele pot ajunge să fie în contradicţie cu raţiunea celorlalţi. Te bucuri, dar în acelaşi timp cineva pierde - Egoul tău.

Ca urmare focul scapă de sub control. Intri într-un loop temporar, eşti sufocat de un noian de întrebări dificile, de paradoxuri, ambiguităţi şi decalaje între semnificaţie şi sens. Scăpări de înţelegere a cauzelor şi efectelor. Ceea ce trezeşte o teamă nejustificată de tipul “cine mă poate oare salva”, care îţi reduce energia de activare a reacţiei de orientare.

Iar leadershipul îşi limitează astfel calitatea, prin faptul că nu reuşeşti să te dezlipeşti de acea parte din tine care îţi comandă să te arunci într-o luptă care nu se va sfârşi niciodată. O luptă în care ştiinţa te face oricând knockout, căci nu o vei putea cuprinde niciodată pe de-a-ntregul.

Temperează-ţi nevoia de a-ţi însuşi ştiinţa cea mai înaltă, astfel încât să eviţi acel conflict cu tine însuţi care te poate duce în pragul unui final trist.

Secunda neagră din timpul trecător aduce în prim plan acel moment din viaţa celui ce se vrea un lider de excepţie, care-l determină să găsească răspunsuri la absolut toate necunoscutele din evoluţia lui şi a altora, disecând timpul trecut, şi mai puţin prezentul şi viitorul. Ceea ce înseamnă o cramponare inutilă şi ineficientă care-i poate lăsa un gust amar.

Desigur, aruncând o privire în trecut, înseamnă să iei aminte la greşelile importante pentru a nu le repeta. Dar nu înseamnă să diseci în cele mai mici amănunte trecutul.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us