ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Self-Raising Flower (I)

On Aprilie 20, 2021, in Leadership Impact, by Neculai Fantanaru

Felul în care percepi legătura dintre artă şi creaţie este identic cu felul cum percepi legătura dintre ştiinţă şi suflet în contextul cerinţelor unui mediu înconjurător sănătos.

Mi-a plăcut întotdeauna să scriu, să mă las purtat de ritmul motivaţiei inepuizabile, nădăjduind că astfel îmi voi afla liniştea, discernământul creativităţii poetice, identic cu raportul dintre sublim şi efemer. Pesemne, este şi asta o virtute, de a avea o viaţă interioară bogată, la fel cum o trăieşte orice artist al penelului care ştie să se identifice cu ceea ce numim esteticeşte "frumosul unei opere de artă".

Uneori am scris câte ceva pentru cineva aparte, şi chiar şi atunci alăturarea mai mult sau mai puţin întâmplătoare a unor categorii variate de forme artistice au dus în acelaşi punct, la acordul dintre interior şi exterior, dintre convingere intimă şi declaraţie, dintre percepţie şi viziune. Fiindcă scrisul apare în profunzimea fiinţei mele ca un fel de impuls dat de iluminarea divină ca să pot lua de braț libertatea nelimitată a exprimării prin mijloace artistice, în aşa fel încât să observ mai uşor legătura strânsă, sau chiar identitatea percepută dintre rigoarea interpretativă şi claritatea empirică.

A fost atât de interesant să aflu că scrisul, oricât de variat s-ar manifesta în interiorul unui Inserifamech (înţeleapta rânduială a marii Creaţii), mai ales pe plan artistic, face acordul întâmplător cu percepţia intimă a unei memorii bazată pe cunoştinţe, ca rod al cercetării oamenilor competenţi în oricare dintre domeniile ştiinţei şi vieţii. Şi mai interesant decȃt atȃt este interesul pe care mi l-am acordat faţă de ceea ce mă preocupa, luȃnd cunoştinţă de nevoia imperioasă de a mă întȃlni cu mine…

Leadershipul tău poate fi interpretat dintr-o altă perspectivă, aceea a unei posibile corespondenţe între limbajul unei chemări launtrice si limbajul exterior al simbolurilor?

Ȋntr-adevăr, de cele mai multe ori am scris doar pentru mine, fiindcă nimeni nu mai este ca mine. Mai bine zis, am rămas acelaşi ca atunci când alergam vara de unul singur pe câmp, adulmecând parfumul plantelor cu petale colorate care, la rândul lor, îşi selecţionau partenerii de convieţuire din lumea insectelor zburătoare. Esenţialul era ca polenul florilor să ajungă pe stigmatul altor flori, indiferent cum se îndeplinea această înfrumuseţare naturală, şi astfel cuvintele mele să capete caracterul descoperirii unei polenizări întâmplătoare.

Explicaţia ştiinţifică a acestei influenţări "de la distanţă la apropiere" urma s-o dau abia mai târziu, când afinitatea reciprocă a insectei şi a plantei ar fi ajuns la un grad uimitor de empatie, nemaiputând trăi una fără cealaltă. Vă las pe voi să decideţi ce anume simbolizează afinitatea reciprocă a insectei şi a plantei în marea carte a Creaţiei.

Au fost şi cazuri cand înţelegerea naturii şi artei, prin actul de creaţie izvorȃt din imitarea naturii, intuind cumva faptul că o creaţie care poate fi înţeleasă de la fiecare nivel de trăire a vieţuitoarelor, de la fiecare mişcare a lor, s-a făcut prin intermediul unei sintetizări a imaginii circumscrise unui tip de realism care reclamă multiple influențe, de la conexionism la simbolism.

Toate acestea se întâmplau într-un moment de transformare personală, când începeam să cumpănesc asupra aportului naturii adus la formarea artei. În acest sens, mă asemănam foarte bine cu un personaj al Marqueritei Yourcenar care pornise în căutarea pietrei filozofale:

“Căci ajunsesem mult mai departe pe calea negării tuturor valorilor pentru a vedea dacă mai apoi se poate afirma totuşi câte ceva, pe calea descompunerii tuturor lucrurilor, pentru a le privi după aceea cum se încheagă din nou pe un alt plan sau într-un alt chip.”

Leadership: Eşti pregătit să aloci timp pătrunderii unei largi varietăţi de condiţii de mediu şi oferirii unei privelişti care aduce exteriorul în interior, încât să surprinzi esenţa artei care încununează Opera Creaţiei?

Natura este oglinda unei arte care îşi îndreaptă penelul, cu delicateţe, în profunzime, spre pânza vieţii unor miniaturi vii de excepţie (vieţuitoare tandre, energice, curioase, şi ele tot atât de credincioase actului de creaţie). Sunt şi ele un fel de călăuză, consolare sau ajutor. Mizând pe această observaţie, pot spune că scrisul însuşi se repetă ca un nou exemplar de rodul-pământului, recâştigându-şi libertatea, nu fără a trece prin inelul de flori ale unei cunoaşteri amănunţite despre "obiectul sensibil".

Alteori, scrisul este posibilitatea de a fi neputincios, pentru că orice cuvânt e "incolor" la fel ca discreta insectă Chrysopa Carnea, care dacă nu ajunge să fie proiectată pe cerul minţii cu o înţelegere clară, poate să inspire o oarecare teamă celui ce o vede. În continuare scriu cu sinceritate, în câmpul esteticii, în plină concordanţă cu nectarul plăcut mirositor al unei game variate de flori preschimbate într-o descriere onirică a luptei dorințelor şi a planurilor de viitor, o luptă mistică ce are loc numai în sufletului meu.

Când alegem să aflăm efectul cuvintelor ar trebui să discernem între liniştea sentimentelor şi dorinţă arzătoare de a fi una cu natura, scriitorul fiind nu doar vameşul cuvântului, ci şi o condiţie a prezenţei albinuţei care adună polen pentru a face mierea dulce şi plină de virtuţi terapeutice.

Or fiecare cuvânt pe care îl scriu aici repetă aceeaşi operaţie de polenizare a sensurilor de îmbogăţire a limbajului, producând fecundaţia unei flori speciale: Euphorbia Milii (Coronița lui Hristos). Chiar şi fluturele are în aparatul său bucal o crestătură cilindrică adaptată special pentru recoltarea polenului din plante, iar dacă ale mele cuvinte reţin ceva din zborul său, acel ceva este numaidecât "Simbolul Metamorfozei". Iar singurul mod prin care pot să exprim bătaia din aripi a fluturelui, în timp ce zboară din loc în loc, este o sumă a următoarelor cuvinte: Ars longa, vita brevis. (Arta este lungă, viața este scurtă).

Iată deci concluzia. Faţă în faţă cu splendorile naturii un scriitor trebuie să sesizeze partea integrantă a unei arte dinamice, expresive, care crește și se schimbă și își extinde continuu gama de semnificaţii, evoluând spre noi tipuri de expunere a informaţiei provenită din jocul metamorfozelor.

Marea Operă a Marii Creaţii este o interacţiune constantă dintre ego şi mediu, susţinută de ştiinţă şi suflet. Iar esenţa artei ce încununează Opera Creaţiei este conceptul de verosimil, imitaţia netransfigurată a naturii şi realităţii.

Self-Raising Flower evidenţiază începutul unei noi forme de manifestare a Creaţiei cuprinsă între ceea ce se petrece în natură și ceea ce se petrece în mine însumi. Până la urmă, am înţeles că ceea ce se petrece în natură se petrece şi în mine însumi, natura însăşi fiind o reflecţie a formei mele de viaţă. Iar ceea se petrece între actul creaţiei şi revelaţia propriului sine psihologic evidenţiază începutul cuprinzător al unei noi avangarde.

Două cerinţe prevede mediul înconjurător pentru finalizarea actului de creaţie: să găseşti o logică în orice mişcare din mijlocul naturii şi să stai la baza apariţiei unui criteriu sistematizator al efectelor produse de orice mişcare sau fenomen al naturii.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Donează prin Paypal

Alternate Text

DONAŢIE RECURENTĂ

Donează lunar pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

DONAŢIE SINGULARĂ

Donează suma dorită pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

Donează prin Transfer Bancar

Cont Lei: RO34INGB0000999900448439

Deschis la ING Bank

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate