ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Simţirea sensibilă din momentul producerii faptelor

On Aprilie 02, 2009, in Leadership R2-Premiere, by Neculai Fantanaru

Ai încredere în tine şi consideră orice experienţă de viaţă drept o ocazie de a te cunoaşte mai bine şi de a învăţa să te comporţi ca un om cu posibilităţi nelimitate de autoreflecţie.

Să observi ce ţi se întâmplă atunci când se întâmplă ceea ce nu trebuie să se întâmple. Şi iată de ce spun asta, fiindcă orice aş spune, în orice fel şi chip, tot nu-mi pot da prea bine seama cum s-a întâmplat să-mi uit telefonul într-un taxi noaptea trecută. Totul m-a luat prin surprindere.

Astfel, încercând a închide ochii pe la ora 00:30, un sentiment ciudat mi-a venit în minte, legat de ceva cu care mă obişnuisem, dar pe care nu-l simţeam aproape. Un sentiment din acela obscur, ca un văl de plumb care ți se pune pe inimă, ca atunci când încerci să cuprinzi o bucată de realitate diferită, să ţi-o asumi cu nervi de fier, fără să ştii încotro să o iei ca s-o suporţi înainte de a o accepta.

Întrebarea care mă frământă cu adevărat nu este cum am pierdut telefonul, că o fi căzut din greşeală din buzunar, că l-am pus eu din greşeală pe scaunul din spate a taxiului, poate eram prea obosit, nu ştiu. Ci sunt tare curios să ştiu de ce s-a întâmplat ceea ce nu trebuia să se întâmple şi la care nu m-am aşteptat să se întâmple. Cum mă pot împotrivi pe viitor unui asemenea fenomen, încât el să nu devină prilejul gândurilor mele nocturne?

Sentimentul mă sileşte să caut limita dintre pozitiv şi negativ, dar, făcând o pauză de simţire, mai trebuie să izbutesc să nu distrug puternică individualitate a instinctului meu de autoreflecţie. Pe viitor, ca să nu fiu copleşit de prea multă nelinişte, sau întristare, voi încerca să-mi conving sinele de un anumit adevăr atunci când exteriorul nu poate fi controlat.

Voi încerca să mă recunosc ca o dovadă de asumare a conştiinţei celui ce eram înainte de producerea evenimentului. Pentru că dincolo de ceea ce simt, dincolo de felul cum reacţionez stă felul cum îmi apreciez faptele. Adică, dacă tot n-o pot lua înaintea evenimentelor, măcar să le întâmpin cu fascinaţie şi curiozitate, ca să văd cât de nebunească este tendinţa de a mă agăţa de propria-mi neputinţă în a lăsa viaţa să curgă "de la sine".

Leadership: Tu poţi să te recunoşti ca o dovadă de asumare a conştiinţei celui ce erai înainte de producerea unui eveniment cu impact major asupra unei cauze care merită fiecare secundă de atenție?

Conceptul de "pierdere prin uitare" a unui obiect îl vom prelua în accepţiunea unei lumi în care recompensa este oferită, în mod exclusiv, celor care nu-şi contabilizează sentimentele faţă de un anumit proces, fata de beneficiile sau problemele acestuia. Simţirea acestor oameni este acea facultate a sufletului care percepe sau cunoaşte valoarea lucrurilor materiale. Aceşti oameni nu acordă toată atenţia cuvenită lucrurilor deoarece sunt prizonierii altor sentimente, mai puternice, îndreptate spre alte zone de interes, spre alte subiecte de senzaţie.

În cercetarea mea cu privire la spiritul acestor indivizi acaparaţi de tot felul de gânduri, stări şi emoţii, în diferite momente cheie ale vieţii, aş putea să descriu un mecanism specific pe care îl consider caracteristic inconştientului. Procedeul important pe care îl relevă acest fenomen provizoriu ce cuprinde: uitarea, schimbările de dispoziţie, ignoranţa, neluarea în seamă, pierderea din vedere, trebuie să fie atribuit nu vreunui demers în particular, ci tuturor activităţilor inconştientului, interesul acordat unui alt aspect al calităţii vieţii, anume focalizarea atenţiei asupra altei sfere de interes.

Nu-i deloc necesar să admiţi existenţa unei activităţi specifice spiritului de aventură şi a năzuinţei de a-ţi aşeza existenţa sub semnul unor înalte şi semnificative valori precum: cinstea, eficienta, flexibilitatea. Dar contează modul cum le utilizezi, aşa cum sunt ele pregătite în inconştient, încât să-ţi reflecteze sentimentele. Nu uita că sentimentele pe care le nutreşti faţă de obiectul gândurilor tale pot să releve un alt aspect al temei: "valul vieţii se tot duce, alunecând uşor, oprindu-se la o răscruce".

Leadership: Tu poţi să te poţi împotriveşti regulilor destinului pe care trebuie să le respecţi dacă vrei să nu treci prin situaţii incomode sau ambigue?

Cauza pe care eu am neglijat-o şi care merită fiecare secundă de atenție nu a fost ignoranţa, neştiinţa sau rea voinţa, aşa cum poate aş fi tentat să cred la prima vedere. Mai degrabă, cauza cu adevărat importantă a fost lipsa propriei constatări, incapacitatea aprecierii situației de fapt la capitolul "fii în concordanţă cu tendinţa de a prezent într-un loc în care nu te regăseşti".

Pentru că a fi prezent într-un loc cu care nu sunt familiarizat, în care nu am nimic în comun cu oamenii din jur şi în care lumea nu mă cunoaşte, poate să favorizeze un soi de uitare de sine care statuează o pasivitate inexplicabilă. Şi ce anume maschează pasivitatea, altceva decât o formă de ocolire a anumitor aspecte greu de acceptat?

Prima regulă a destinului pe care trebuie să o respecţi dacă vrei să nu treci prin situaţii incomode sau ambigue este să-ţi cunoşti bine drumul pe care îl urmezi. A doua regulă este să-ţi cunoşti şi să-ţi diferenţiezi emoţiile de pasiunea care te împinge să faci unele lucruri, indiferent de riscuri. A treia regulă este să cunoşti cauzele problemelor tale, să cunoşti cauzele apariţiei unui eveniment neprevăzut şi să acţionezi ca să le îndepărtezi. A patra regula este să te împaci cu greşelile inevitabile pe care le faci în drumul tău, adică să nu laşi greşelile să te doboare, ci să te motiveze să te cunoşti mai bine.

Durerea pierderii unui lucru poate fi copleșitoare, în special dacă este vorba de un lucru important legat de sensul vieţii pe care nu-l găseşti decât atunci când ai puterea de a descoperi în chip tainic valoarea a ceea ce se pierde, dar nici una dintre trăirile pe care le experimentezi nu este neobișnuită sau greșită în acest caz. Prin emoţiile şi trăirile pe care le încerci în momentele de neatenţie înveţi să gândeşti independent de restul lumii, înveţi să pui preţ pe ceea ce contează cu adevărat: provocarea de a te cunoaşte mai bine.

Simţirea sensibilă din momentul producerii faptelor pune în evidenţă singurul lucru care îţi stârneşte curiozitatea: dorinţa de a te cunoaşte mai bine.

Nu vei putea să maschezi lipsa unui obiect absolut necesar în viaţa ta, dar vei putea să-ţi favorizezi sinele să găsească o explicaţie a acestei experienţe. În prezentul tău, trebuie să cunoşti fiecare experienţă a vieţii ca pe o carte deschisă, vei recunoaşte imediat elementele care îţi spun dacă eşti suficient de bun pentru a câștiga o nouă perspectivă asupra vieţii.

Nu trebuie să accepţi faptul că lumea este un mediu relaxat cu care eşti familiarizat şi unde nu poţi să fi disturbat, fiindcă sigur se vor petrece mici discrepanţe între ceea ce te aştepţi să se întâmple şi ceea ce ţi se va întâmpla fără voia ta.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Donează prin Paypal

Alternate Text

DONAŢIE RECURENTĂ

Donează lunar pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

DONAŢIE SINGULARĂ

Donează suma dorită pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

Donează prin Transfer Bancar

Cont Lei: RO34INGB0000999900448439

Deschis la ING Bank

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate