ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Stealing Time

On August 22, 2015, in Leadership 360˚, by Neculai Fantanaru

Ia-ţi angajamentul de a da viaţă aspectelor ascunse ale navigării într-o direcţie nedeterminată, controlând admisibilitatea revenirii în punctul de plecare.

Scena vieţii mele din tinereţe reprezenta o ciudată copie a celei în care aveam să-mi trăiesc viitorul, dintr-o ascunsă aplecare spre cercetarea analogiei între circuitele realului şi nepătrunzătorului, prin convenţie cu distribuţia energiei mele de călător în spectrul finitudinii.

Nu am fost niciodată sigur de fenomenul acesta de deja-vu, de această senzaţie că am trăit deja ceea ce încă nu se întâmplase, în limitele unei cauze de emancipare, în concordanţă cu marja de eroare de care am abuzat – pe care, tentant mi-am asumat-o integral în cele din urmă. „And I know I'm living out of line”. Cred că interesul ce-l deşteaptă amintirea trecutului, memoria unei căutări a ceea ce am fost, care atrag atenţia prin culorile vii ale sentimentalităţii cu care trăiesc fiecare clipă a prezentului, surprinde revelaţia unei alte realităţi decât aceea la care particip prin existenţa mea cotidiană.

Negreşit. Eram influenţat de acea impetuozitate a cugetării, sub dubla presiune a sinelui încadrat în condiţiile anteriorului şi ulteriorului, prin rupere de real. Eram stârnit de nepotolita sete de cunoaştere proprie unui Francis Bacon în încercarea de a crea o teorie despre inducţie sau o metodă de clasificare a ştiinţelor, numai din acea fascinaţie a zonelor încă neexplorate ale omenescului intrate sub arbitrajul ştiinţei. Mai mult decât atât, cedam inclinaţiei mele către anticipare.

Practic, mă înfruptam din plăcerea firească de a gusta repausul intimităţii, ascunsele părţi ale memoriei mele ţâşnind ca o necesitate de ordinul gândirii într-un triumf luminos: „I'm stealing time from my own life.”

Leadership: Cauţi să afli semnificaţia existenţei tale în revelaţia unui trecut care se încăpăţânează să nu mai treacă, atribuindu-i o anumită prioritate în contextul permanentei confruntări cu ceea ce există imediat?

Important era crearea momentului de tensiune care se măsura în gol. Intram într-un film care se derula undeva în faţa mea, în favoarea unui trecut care se dorea prelungit în conştiinţa actualităţii, a prezentului de care mă îndepărtam mereu, a viitorului de care nu mă credeam capabil să-l produc. Fără îndurerare vădită, mă detaşam de mine însumi, ca un demon, ca un spirit fugar ce intră doar acolo unde găseşte un loc liber de manifestare şi expresie, în rândul intelectualităţii care experimentează tenebrele şi încearcă să se ridice la lumină.

Într-un fel mă regăseam în rolul acelui pescuitor din 2000 de leghe sub mări. Omul se scufunda în partea cea mai puţin adâncă a oceanului ţinându-se cu picioarele de o piatră în formă de căpăţână de zahăr, legată cu o funie de luntre. Asta era singura lui unealtă. Odată ajuns pe fund, la vreo cinci metri adâncime, se arunca în genunchi şi-şi umplea sacul cu scoici culese la întâmplare. Apoi urca, îşi golea sacul, trăgea sus piatra şi reîncepea operaţia, care nu ţinea mai mult de 30 de secunde.

Concret, în mintea mea nu exista decât una din aceste două alternative: plecarea sau rămasul, dusul sau întorsul, în afara duratei normale a timpului, „All the hours that God sends”, într-o spartană ignorare a oricăror slăbiciuni de ordin raţional - numai pe una mă bizuiam, numai de ea ţineam seama, în momentele ce altora li se părea că erau exagerări sau scorneli.

Leadership: Pui noi pietre de temelie la săvârşirea unei creaţii numite generic „living out of line”, efectuând o anumită operaţie de valorificare a experienţei de reamintire de sine care te urmăreşte toată viaţa?

Chiar şi acum, existenţa mea poartă semnificaţia unei interogări a trecutului din care încerc să lămuresc ce-i cu trecerea mea pe pământ. Este un fel de încercare de a da glas unei înţelegeri a prezentului în care nu-mi găsesc locul, luând parte la durerea, nemulţumirea sau contrariile unei realităţi care m-a dominat, m-a marcat şi mi-a încărcat sufletul, din care trebuie să ies cumva mai puternic, mai complet, mai purificat.

Timpul este un sistem deschis de formare a omului, monitorizând evoluţia sa de la subiectiv spre obiectiv, sau invers, care face un permanent schimb de date şi de informaţie cu contextul în care el se află. Pe măsură de omul trece de la un nivel inferior la unul superior de cunoaştere, modul în care percepe lumea şi interpretează situaţiile de viaţă, în baza tendinţei de a controla ceea ce i se întâmplă, se schimbă categoric. El începe să vadă lucrurile în lumina unei concepţii ştiinţifice, nu doar în lumina unei expuneri individuale la diferiţi factori de succes sau insucces.

A pune noi pietre de temelie la săvârşirea unei creaţii numite generic living out of line, efectuând, ca orice sistem, o anumită operaţie de valorificare a experienţei de reamintire de sine care te urmăreşte toată viaţa, înseamnă să preiei din evoluţia ta acele episoade care te-au luminat, inspirat, motivat, şi să le adaptezi la un scenariu mai amplu, care presupune la extrem inclusiv o desprindere totală de felul în care eşti tu.

Leadership: Meditezi asupra semnificației tale de ansamblu ca formă de călătorie în timp prin construirea unui prezent paralel și reevaluarea unui trecut cunoscut doar parțial datorită organizarea memoriei într-un demers arhetipal?

Atunci când afirm că leadershipul este totodată un instrument de măsurare al timpului folosit în scopul construirii unei identităţi mai bogate, evaluate prin formarea sinelui - încadrat în condiţiile anteriorului şi ulteriorului, încerc să reprezint de fapt reperele ideatice care survin în accesarea unei noi experienţe de utilizare a fenomenului „deja-vu”.

Dacă te agăţi deseori de acea senzaţie că ai trăit deja ceea ce încă nu s-a întâmplat, datorată nepotolitei sete de cunoaştere, deja te afli cu un pas mai aproape de acel potenţial de vizionar care te transformă dintr-un călător în spectrul finitudinii într-un manipulator al timpului. Cu cât cunoaşterea atinge nivele mai profunde, cu atât mai uşor reuşeşti să îţi imaginezi tabloul fantastic cât mai real şi, cum bine preciza cineva pe un blog, cu atât timpul tău de viaţă devine mai îndelungat.

Memoria se întemeiază într-un demers arhetipal atunci când dispui de mijloacele necesare recompunerii trecutului într-un prezent care continuă să fie subiectul examinărilor preferenţiale ale unor variate modalități de definire a EU-lui prins între aventura cunoaşterii pluriperspectivale şi strânsoarea provocărilor emoţionale.

Leadershipul are în vedere angajamentul omului de a da un înţeles totalizator aspectelor ascunse ale navigării într-o direcţie nedeterminată şi revenirea în punctul de plecare, într-un trecut de care niciodată nu se va putea desprinde fiindcă acolo se concentrează rădăcinile sale.

Stealing Time evidenţiază acea existenţă a omului în afara timpului, obţinută printr-o cunoaştere de tip „deja-vu”, născută din joacă, din creaţia şi imaginaţia exersată.

Ca să conferi leadershipului o valoare în plus trebuie să iei in considerare fenomenul „dus-întors”: urmăreşte ceea ce apare când „ţi se întâmplă să te reîntorci”, încât să faci lucrurile mai bine decât „data trecută”.



* Notă: Above & Beyond feat. Richard Bedford - Stealing Time

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us