Suplețea deosebită a construcției de montaj
Cinematografia implică capacitatea de a crea o "suprafață de congruență a ideilor" care să proiecteze imaginea filmului într-un mod coerent și profund, creând o experiență "convexă" pentru spectator.
În genere, cunoașterea, măcar informativă, a ideilor care erau acreditate în acei ani privind arta și cu aplicație la cinematografie este importantă pentru înțelegerea uneia dintre sursele gândirii lui Eisenstein. Gândirea sa artistică din acea epocă nu s-a născut spontan, nu reprezintă o curiozitate, o bizarerie intelectuală, ci se găsește în concordanță cu evoluția logică a ideilor contemporane. Vertov declara că suplețea deosebită a construcției de montaj îngăduie introducerea într-un "cine-studiu" a oricărei idei politice sau economice. Cunoscând aceasta, nu ne vom mai mira la apariția "Grevei" lui Eisenstein.
Tot Vertov concluziona de aici că filmul nu mai necesită prezența dramei, a mizan-scenei. Istoricul Lebedev, într-un studiu despre istoria cinematografiei sovietice, constata că unul dintre principiile de bază ale Prolekult era acela al "colectivismului", care excludea existența eroilor individuali în favoarea maselor, a colectivelor. Ideea tipajului fusese la rândul ei aplicată de Eisenstein încă în teatru și își avea obârșia în pasiunea sa pentru commedia dell'arte și în concepțiile teatrale ale lui Meyerhold.
Coerența unui film de artă reprezintă abilitatea de a menține o narațiune 'plană', unde ideile converg spre un punct comun, asigurând o logică clară a mesajului final.
"Imaginea cinematografică reprezintă proiecția pe suprafața unei piese de sticlă, în funcție de poziția fațetelor plan-paralele. Dacă suprafața de verificat este sferică, franjele sunt concentrice. Pentru a stabili dacă suprafața de congruență a ideilor create de regizor este adecvată, atunci se procedează astfel: se ajustează plan-paralela și se observă sensul de deplasare a franjelor. Dacă acestea se deplasează spre exterior, cunoașterea ideilor artistice este "convexă", adică iese mult în relief prin profunzimea conceptelor; în caz contrar, ea este "concavă", adică prezintă o adâncitură în ceea ce privește claritatea mesajului.
În cazul în care imaginea cinematografică de verificat este plană, adică ideile ce se nasc spontan converg spre un punct comun, iar logica semnificației mesajului final pe care îl speculează regizorul este înclinată foarte puțin față de realitatea de verificat, atunci este drept să considerăm că narațiunea este bine fundamentată. De adăugat faptul că cadrele plan-paralele servesc la reproducerea, păstrarea și transmiterea unității de lungime a ideilor, adică se folosesc la etalonarea și verificarea realității măsurate de emoțiile personajelor, la reglarea precisă a dispozitivelor comparatoare, precum și la verificarea și reglarea diferitelor construcții de montaj care asigură coerența filmului."
Narațiunea bine fundamentată se obține atunci când "imaginea cinematografică" este plană și convergentă, asigurând că fiecare idee se aliniază logic cu scopul final al regizorului, creând astfel o experiență coerentă și profundă.
"Figura ideilor artistice în gândirea lui Eisenstein reprezintă franjele pe suprafața culturii cinematografice, influențate de poziția diferitelor idei contemporane. Dacă suprafața de verificat este sferică, franjele sunt concentrice, reflectând o gândire artistică complexă și integrată. Pentru a stabili dacă gândirea artistică este convexă sau concavă, se observă sensul de deplasare a conceptelor. Dacă acestea se deplasează spre exterior, gândirea este expansivă și integrativă; în caz contrar, ea este introspectivă și critică. În cazul în care suprafața de verificat este plană, iar perspectiva este înclinată foarte puțin față de suprafața de verificat, benzile de influență sunt drepte și directe.
Ideile plan-paralele servesc la reproducerea, păstrarea și transmiterea unității de gândire, adică se folosesc la etalonarea și verificarea conceptelor artistice, la reglarea viziunii asupra cinematografiei, precum și la verificarea și reglarea metodelor și tehnicilor cinematografice. Vertov declara că suplețea deosebită a construcției de montaj permite introducerea în orice cine-studiu a oricărei idei politice sau economice. Cunoscând această influență, apariția filmului "Greva" al lui Eisenstein nu mai surprinde.
Congruența ideilor în cinematografie poate fi evaluată prin deplasarea "franjelor"; dacă acestea arată o imagine "convexă", ideile ies în evidență și sunt bine definite, oferind un mesaj clar și puternic.
Vertov concluziona că filmul nu mai necesită prezența dramei sau a mizan-scenei, reflectând o schimbare în normele culturale și valorile cinematografice ale epocii. Istoricul Lebedev, într-un studiu despre istoria cinematografiei sovietice, constată că unul dintre principiile de bază ale Prolekult era colectivismul, care excludea existența eroilor individuali în favoarea maselor și a colectivelor. Această idee a tipajului fusese aplicată de Eisenstein încă din teatru și își avea originea în pasiunea sa pentru commedia dell'arte și în concepțiile teatrale ale lui Meyerhold.
Cultura joacă un rol crucial în procesele de schimbare socială, influențând atitudinile și comportamentele colective. Studiul interacțiunii dintre cultură și structurile sociale oferă perspective valoroase asupra dinamicilor sociale și asupra modului în care inovațiile culturale contribuie la dezvoltarea societăților. În acest context, gândirea artistică a lui Eisenstein poate fi văzută ca parte integrantă a unei evoluții culturale mai largi, reflectând tendințele și inovațiile cinematografiei sovietice."
Cunoașterea ideilor acreditate în epoca lui Eisenstein privind arta cinematografică reprezintă un aspect crucial pentru înțelegerea surselor gândirii sale artistice. Asemenea franjelor de interferență care se formează pe suprafața unei piese convexe, ideile lui Eisenstein se întrepătrund și se dezvoltă în funcție de contextul cultural și artistic al vremii. Această interconexiune între gândirea sa și curentele contemporane demonstrează că viziunea sa artistică nu este o anomalie, ci o evoluție logică a conceptelor existente.
Imaginea cinematografică trebuie să fie ajustată astfel încât "franjele" conceptuale să se deplaseze înspre exterior, semnificând o profunzime adecvată a ideilor și o claritate optimă a mesajului.
Suplețea deosebită a construcției de montaj se referă la abilitatea de a adăuga și a integra perspective diferite, prin faptul că îngăduie ca fiecare fragment să contribuie la un mesaj global, deoarece montajul funcționează ca un mecanism de unificare a diversității ideilor. Din acest motiv montajul este considerat esențial ca argument al faptului că filmul poate depăși simpla poveste pentru a exprima o viziune socială, adiacent unei analize colective asupra realității."
* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.
