ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Suprema manifestare a vanităţii omeneşti

On Martie 04, 2013, in Leadership X3-Silver, by Neculai Fantanaru

Extinde parametrii de referinţă ai identităţii tale, prin reglarea intensităţii simţirii pe care o percepi şi o transmiţi celor din jur.

El Dorado, singura oază de prosperitate în mijlocul crizei, tulbura somnul şi obseda imaginaţia hoardelor multicolore de aventurieri pe care vapoarele îi descărcau în fiecare zi pe coastele Cubei şi ale Espanolei.

În acelaşi fel nemăsuratul Ego al acestei femei fragile supusă vanităţii, singura ei oază de înseninare într-o lume neagră, nu-i mai dă pace, îi tulbură şi obsedează existenţa, satisfăcând principiul acţiunii şi reacţiunii: “Forţa pe care o exercită primul corp asupra celui de-al doilea este egală şi de sens opus cu forţa pe care o exercită al doilea corp asupra primului.

Experienţa din viaţa Laurei Quinn este asemănătoare cu cea a unui supravieţuitor al luptei pentru dobândirea unei bogăţii uriaşe. Legile vieţii ei se dezvăluie prin forţa celor două elemente separate care se mişcă unul spre altul cu viteze diferite, rotindu-se unul în jurul celuilalt, ciocnindu-se dur, în mod absolut destructiv, ca nişte sateliţi într-un sistem planetar, până aproape de neutralizare: valorile şi convingerile.

Aceste două elemente singulare, aceste două antagonisme absolute, supuse unor legi complet diferite, se înfruntă categoric, se înlănţuie obsesiv, trompeuse et régressive, se dezvoltă mai mult pe verticală, printr-un frecuş neîncetat, cuprinzând fatalmente toată fiinţa ei. Un declin care se accentuează treptat, odată cu vârsta, provocând şi mai multă fragilitate psihică şi emoţională.

Decisivă este toată această stare de iritare care continuă mai ales în plan emoţional, o configurare a existenţei printr-o răsturnare a polilor individuali, o hibernare îndelungată a emoţiilor pozitive. Nemulţumirea duce la tensiune, la un sentiment de stânjeneală, degenerând până la a acţiona în direcţia opusă celei iniţiale.

Această experienţă prin care ea îşi satisface doar vanitatea, această experienţă care nu-i aduce niciun alt beneficiu pe plan afectiv, această inversare a scării de valori, dualitatea dintre otravă şi antidotul ei, dintre cinste şi necinste, dintre întuneric şi lumină, dintre “a fi” şi “a nu fi” un om bine rânduit, îi schimbă făgaşul vieţii.

Oare vorbele lui Pavel I, cu privire la contesa Vaninka, cât pot fi de valabile în cazul Laurei Quinn din filmul "Flawless (2007)"?

Dacă i-au mai rămas câteva simţăminte de demnitate, atunci inima şi remuşcarea ei îi vor arăta calea ce trebuie să apuce.

Leadership: Alegi nuanţa de mijloc care se încadrează între partea deschisă şi cea închisă a identităţii tale?

Viaţa e ca o minge care ricoşează, o poţi recupera, poţi continua mutarea ei din poziţia în care a ajuns în oricare alt punct. Aceasta este forţa de care dispunem, care ordonează cu ştiinţă şi elimină cu înţelepciune orice valori şi convingeri distructive. O lume întreagă ce se sprijină pe temelii şubrede poate oricând să fie reconstruită pe temelii de granit. Numai în faţa acestei confruntări ne arătăm valoarea.

Pornind de la identitatea pe care ţi-o creezi prin raportarea potrivită la oameni, situaţii şi evenimente, instalând o versiune a sinelui care nu poate supravieţui decât prin intensitatea simţirii care îmbină conştiinţa cu valorile, poţi să alegi modurile de răspuns la acţiunile care se integrează sub umbrela încrederii şi respectului de sine. Identitatea, pusă sub semnul credibilităţii între parantezele luptei cu trăirile cele mai profunde şi mai puternice, are transparenţa unui cristal pur care are abilitatea de a curăţa/purifica energia din jurul lui, iradiind o lumină pe măsura valorii pe care vrei ca ceilalţi să ţi-o recunoască.

Leadershipul poate căpăta o nuanţă extrem de deschisă, corespunzătoare înălţimii sufleteşti şi greutăţii morale aflate într-o continuă pregnanţă, prin afirmarea ipostazei tale de interpret al stării de spirit caracteristice atitudinii pro, stârnind un val de aprecieri de valoare în rândul oamenilor care vor să-şi construiască un viitor mai bun. Pentru a da o nuanţă personală profilului tău de lider, care să te scoată din anonimat, fără să exagerezi sau să denaturezi în niciun fel sensul firesc al propriei tale existente, este bine să-ţi completezi aria de descriere, prin filtrul emoţiei pozitive, cu noi adaosuri de întărire şi înviorare.

Aceste adaosuri, cu suficientă putere expresivă, care nu sunt altceva decât o punctare continuă a ceea ce ai mai bun în tine în faţa adevărului, în prima linie a luptei cu nivelele de dificultate ale vieţii, îţi dă şansa să reduci diferenţa dintre ceea ce eşti şi ceea ce vrei să fii. Tot aici se poate distinge deschiderea în faţa măreţiei absolute a sinelui tău, sau închiderea ta în faţa celor care nu gândesc ca tine sau care sunt împotriva felului în care faci tu lucrurile.

Liderul este mai întâi un exemplu de câştigător al confruntării dintre două personalităţi. Prima, o personalitate de “cameleon” care aduce tristeţe şi descurajare prin vanitatea imbatabilă a unei doctrine practicate fără iubire, sau prin vanitatea de a poseda din belşug ceva ce în realitate ea nu posedă. A doua, o personalitate care se eliberează de insuficienţa de a nu fi la nivelul aşteptărilor proprii, care se eliberează de ceea ce poartă în suflet pentru a fi fericită, astfel dând speranţe celorlalţi că se poate scăpa de fatala identitate care depinde numai de ceva schimbător.

Regizorul Robert Fritz a spus la un moment dat: "Dacă îţi limitezi alegerile numai la ceea ce pare rezonabil, te depărtezi de la ceea ce vrei cu adevărat, şi rămâi doar cu un compromis."

Liderii de tip afectiv, care se raportează cu succes la oamenii din jur, ştiu că rezonabil înseamnă să faci astfel încât coarda propriei sensibilităţi să fie bine întinsă, dar să nu se rupă în condiţii de stres, suprasolicitare sau blocaje datorate aşa-numitelor "gânduri negre". Compromisul cu care poţi să rămâi este acela de a-ţi pierde respectul faţă de sine, acceptând un mod de viaţă rudimentar, simplist - consumist în care nimic nu mai are valoare.

Suprema manifestare a vanităţii omeneşti scoate în evidenţă o formă a mândriei, dar una dintre cele mai uşoare. Mai exact acea caracteristică a oamenilor superficiali, a celor ce nu înţeleg rostul suferinţei de a nu obţine totul în viaţă – care totuşi, în leadership, pot lua forma unei investiţii personale ce ia în considerare implicare, dorinţa de a schimba ceva în lume, asumarea responsabilităţii morale.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Nu este îngăduit să atingi spiritele
  2. Iartă-mă și primește-mă la tine !
  3. O introducere in inefabilul lui Adrian
  4. Marile întrebări ale leadershipului

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us