Țesătorul neîndemânatic nu potrivește firele urzelii în mod egal

Cu cât încerci mai mult să-ți forțezi voința asupra celorlalți, cu atât mai mult vei descoperi că lucrurile NU merg în felul tău.

În sfârșit, eu, Samuel Gelb, încep să am ghinion. Nimic nu-mi mai reușește. Niciodată n-am avut de-a face cu lucruri atât de rebele și atât de greu de supus voinței umane. Geniul însuși este neputincios. Cele trei ființe pe care voiam să le stăpânesc, îmi scapă simultan. La ora aceasta, Olympia este cu siguranță pe drum, luând în bagaje proiectele mele. Cât despre Julius, apariția lui sub un nume fals în organizația carbonară, provocată pe jumătate chiar de mine, este poate fără voia mea, definitiv condamnată, și ambasadorul Prusiei trece printr-un real pericol de moarte, cu mult înainte de momentul și prilejul pe care mintea mea îl stabilise.

În avans față de Julius, sunt în întârziere față de Frederique. Iată că apare un intrus care să mă concureze înainte ca eu să-mi fi luat măsurile de apărare. N-am vrut s-o cer de nevastă înainte de a fi avut puterea și bogăția, care ar putea compensa ceea ce-mi lipsește în materie de tinerețe și aspect fizic. Am trudit pentru ea fără să i-o spun, și în vreme ce eu îi pregăteam o soartă mai bună și fericită, un prost care n-a făcut nimic pentru ea, care s-a născut pur și simplu cu tot ceea ce eu mă străduiesc să cuceresc prin inteligență și cutezanța mea, un copil, a intrat și mi-a furat poate toată speranța, toată bucuria, tot visul meu. Ca un țesător neîndemânatic, n-am potrivit firele urzelii în mod egal, scăpând din vedere o latură ca să lucrez la alta și iată că pânza se rupe în locul cel mai prețios.

Samuel se ridică plin de gânduri dușmănoase, făcu câțiva pași prin birou și se îndrepta spre oglindă, privindu-se fix, ochi în ochi. Să mă fi resemnat cu adevărat? își spuse el cu un fel de furie și ură înverșunată. Cum vei proceda oare ca să recuperezi pe de o parte timpul pierdut și pe de altă parte să înfrânezi timpul prea grăbit? Zorește-te să iei o hotărâre rapidă. Dacă nu, gândește-te, iată ce te amenință: Julius poate murit dintr-o clipă în alta, lovit de pumnalul vreunul carbonar, sau să cadă deodată din pricina epuizării. Așa cum stau lucrurile, toată averea i-ar reveni lui Lothario. Atunci, n-ar mai rămâne decât o singură cale de a avea o parte din moștenire: s-o mărit pe Frederique cu moștenitorul, și să mă bizui, pentru a trăi, pe generozitatea bărbatului și pe recunoștința femeii.

Tu cum procedezi ca să recuperezi pe de o parte timpul pierdut și pe de altă parte să înfrânezi timpul prea grăbit, încât voința ta să se împlinească de la sine?

Moarte și blestem ! exclamă el, mergând cu pași mari prin birou. Asta-mi mai lipsea să sfârșesc astfel: să ajung la cheremul unui menaj. Așadar, inteligența, curajul, cutezanța, nesocotirea legilor umane și divine, și pe de altă parte toată grija pe care i-am acordat-o acestei scumpe ființe, toată tandrețea și tot devotamentul pe care i l-am arătat, totul să se sfârșească într-un mod atât de infam? Să mănânc firimiturile pe care-ar catadicsi ei să mi le arunce?

Nu, n-am să mă împotmolesc în acest josnic deznodământ. Voi lupta. Dar, poate că eu exagerez pericolul, și mă neliniștesc de parcă aș avea dovada că Frederique este îndrăgostită de tânărul ăsta. Ce prostie ! L-a văzut doar un sfert de oră. Este o fire prea mândră ca să se agațe de gâtul primului venit. Cu siguranță că nu-l iubește. Dacă mă iubește pe mine? Mă cunoaște, mă vede zilnic, m-a intuit, poate.

Leadershipul de care te folosești survine în împrejurarea în care, dintr-un motiv sau altul, devii un fel de om de știință al minții, dar totodată un fel de "junghi" în inima altora?

Și, deci, concluzia care se ridică din această etapă a vieții private, dintre oamenii care țes intrigi și creează neliniște în jurul valorii de înșiși, este aceasta: când voința ta se ridică deasupra așteptărilor celorlalți, atunci însăși voința capătă frică și agresivitate. Vei fi gata la orice, pentru ca voința Ta să se împlinească prin tine și în toate înfăptuirile tale, încât ajungi să nu-ți dorești nimic altceva decât să trăiești acea senzație unică pe care doar un fantasy de calitate o poate oferi – atingerea imposibilului „ca prin magie” ?

De fapt, leadershipul capăta o tentă de gri prin prisma dezamăgirii pe care o da deznodământul intrigilor pe care le țeși și a capcanelor pe care le întinzi de-a lungul poveștii numite “viață”, o poveste pe care o poți dicta, o poți influența după voia ta, dar nu-i poți schimba traiectoria prin falsificarea realității.

În acest caz vei ajunge precum eroul acela care, printr-o breșă a "realității" lui, ajunge în condiția atotputernică a scriitorului de vieți, a cărui întreagă cunoaștere devine derizorie pe măsură ce își reneagă calitățile, comparându-le cu ale personajelor sale. Tot de individualitate și psihic ține și asta.

Țesătorul neîndemânatic nu potrivește firele urzelii în mod egal, și din această cauză pică în propria lui capcană: devine el însuși victima propriilor urzeli, fiindcă se transformă într-un spațiu al neliniștii depline, o povară emoțională care produce stres, dăunând sănătății.

* Notă: Dumas, Alexandre - Mâna Providenței, Editura Vestala, 1993, București.