ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

The Future

On Martie 16, 2018, in Leadership Fusion, by Neculai Fantanaru

Fii o alegere a variantei pe care doreşti să o accepţi ca fiind adevărată, chiar dacă adevărul nu se prezintă finit decât într-un aspect al lumii ales ca reper simbolic.

Arta mea se naşte din necesitatea de a simţi că trăiesc într-un alt timp, într-un alt loc, cu cât se perindă mai multe stări sufleteşti variate prin conştiinţa unui artist ce caută noi metode de a-şi extinde orizonturile în căutarea unei perfecţiuni 3.0. A trăi este un mod de a scrie prin reprezentarea unui alt înţeles decât cel creionat de gândurile unui anonim, pe care nu eu l-am căutat, ci el pe mine, aşa cum pictorul îşi caută inspiraţia între reflexul spectacolului lumii exterioare şi continuarea aventurii numită iluzie, într-un Matrix poetic din care odată ce-ai intrat nu mai există cale de evadare.

Arta poate pleca de la o intenţie figurativă, un tipar de frecvență pură cu care visele se leagă de ceea ce trăiesc sau voi trăi, ca apoi în mersul creaţiei (reprezentată ca expresie a unui semiconductor intrinsec) ea să se convertească, prin abstragere şi stilizare, într-un filon bogat de mister, într-o năzuinţă de cuprindere şi asimilare a exteriorului. As vrea s-o ridic la temperatura combustiei unui ideal mai măreţ decât şi-ar fi putut imagina vreodată Don Quijote pe drumul aventurilor fantastice.

Totul în această artă trebuie imaginat drept absolut ca taină supremă a comuniunii între Dumnezeu şi om, încât la final să mă consider eu însumi partea cea mai semnificativă dintr-un univers fără sfârşit, parcă special imaginat ca o configuraţie pură, eliberată de sarcina reprezentării unei teme comparativ cu fonturile altei teme, implicând fuziunea între frumuseţea ştiinţei şi natura extatică a spiritualităţii.

Este un fel de reflectare a ceea ce se întâmplă în interiorul şi exteriorul meu, relevat ca o atracţie suprarealistă, ca o pecete a unei paradoxale cunoaşteri, dar şi ca un semnal al unei orgolioase libertăţi în exprimarea unor alte puncte de vedere decât cele instituite drept “oficiale”.

Leadership: Îţi satisfaci necesitatea de a-ţi recunoaşte meritele deschiderii către NOUL unei exprimări plastice, considerat un efort al imaginaţiei formale, într-un omagiu adus inteligenţei de a fi una cu totul?

Aici las ca indiciu primordial cuvintele din prefaţa "Simbolului pierdut" al lui Dan Brown: "A trăi într-o lume fără a deveni conştient de sensul ei este ca şi când ai rătăci într-o mare bibliotecă fără a atinge nicio carte", la care aş adăuga imperativul unei continue înnoiri în duhul minţii mele: "Nu te juca cu păcatul de a face din cunoaştere un labirint în care să te pierzi cu uşurinţă, deplasându-te printr-un spaţiu cu trasee libere şi pereţi groşi până la o destinaţie fără termen de exprimare".

În orice caz, vorbesc de stabilirea identităţii unui spaţiu de artă folosind o schemă constructivă de exprimare care îl ordonează într-o aglomerare de expresii şi date, sugestii şi nuanţe, interconectate prin gateway-uri compacte.

Când spun că o linie curbă sugerează curbura unui deal, înseamnă că ea este echivalentul unei experienţe de viaţă care nu-şi pierde unitatea în profunzimea neurmată a Dumnezeirii, văzută cu un ochi de apă şi unul de foc într-un decupaj spaţial semnificativ: precum pe Pământ aşa şi în Cer.

A fi una cu totul înseamnă să dispui de toate semnificațiile adânci ce reies din imperiul aparențelor, în încercarea de a te ridica la esențe.

Acum, îmi dau seama de limitarea şi dependenţa conştiinţei de sine care se descoperă a fi în raport cu o realitate deghizată în ficţiune, numită "roman", ca un transfer de energie cosmică realizat în momentele în care are loc o comunicare temporală între ceea ce consider ca fiind "finit" şi ceea ce consider că fiind "o alternativă" spre respingerea a ceea ce nu ar putea fi niciodată pe deplin revelat.

Universul este ceea ce nu cunosc despre mine atunci când mă integrez în centrul unei idei care îşi câştigă farmecul atâta vreme cât nu se impune totodată ca sens ultim şi cel mai important din punctul de vedere al viitorului. Acesta îşi menţine totuşi totalitatea şi exponenţialitatea prin elaborarea unei viziuni integrate asupra fenomenului deosebit de complex pe care îl reprezintă utilizarea simbolurilor, fidele proprietăţilor spaţiale şi materiale ale unor obiecte neobişnuite în înaltul cerului şi pe continente diferite, cu riscul ca imaginea de ansamblu să devină iluzionist-descriptivă.

Esenţa este ceea ce extrag dintr-un substrat aprioric şi aparent iraţional, ulterior transformat şi filtrat într-un stil personal numit “Big Bang” adaptat ideii de schimbare, ca un fel de “Ieşire din Matrix”. Ea determină sensul ori forma artistică a cuvintelor mele, ca proiecţie a libertăţii de exprimare într-un grad foarte înalt a unor ample valenţe, intrinseci, poetice şi literare, ca o extindere a posibilităţilor de creaţie percepute tot mai mult de alţi creatori ca “nemeritate privilegii”.

Leadership: Poţi să aduci un elogiu artei de a trăi într-un spaţiu de cunoaştere care se măreşte pe măsură ce înaintezi într-o realitate care nu se poate defini pentru cineva care n-o are?

Personajul din pelicula Matrix, pe nume Neo, are posibilitatea să aleagă între două pastile pe care i le recomandă the god of dreams, Morpheus: una albastră pentru a rămâne în lumea colorată a iluziilor şi alta roşie pentru a trece în groaznicele catacombe ale realităţii. Groaznice, dar reale.

Mi-aş dori ca eventuala uitare a vechilor divergenţe cu realitatea, identificându-se cu minunata pastilă roşie, să constituie totodată o eliberare a conştiinţei mele de toate faptele potenţiale ale unei lumi în derivă, spre viitorul unei arte pe care n-o consider în declin, situându-se într-un decor plin de originalitate.

Primul elan al gândurilor ce prefigurează esoteric proiectul naşterii formelor de creaţie are ca variabilă dominantă alegerea unui hotar care să separe două spaţii învecinate, finalizat printr-o singură unitate de expresie: "trezirea din hipnoza interzisului" sau "eliberarea din vicleșugurile finitului".

Aşadar, sunt o alegere a variantei pe care doresc să o accept ca fiind adevărată, chiar dacă adevărul nu se prezintă finit decăt într-un aspect al lumii pe care poeţii îl aleg ca reper simbolic.

Arta, ca tăcere dinaintea Facerii, despre care nu se poate vorbi decât prin ipoteze, prin limbaj oblic, prin aluzie, prin simbol, trebuie să redefinească golul absent în evenimente prin plăsmuirea spiritului trezit din uimirea pură a necesităţii de a fi Neo.

Simt că sunt proiectat într-un univers în care spaţiul este mult mai dens, iar timpul mult mai rapid ca în lumea mea, din care nu mă mai pot intoarce. O voce din off parcă îmi şopteşte: “Niciodată nu poţi pleca dintr-un loc în care încă nu ştii cu ce ai de-a face.”

The Future este calea de a te armoniza cu Totul Din Jur prin intermediul unei exprimări care face posibilă o nouă utilizare a “pastilei roşii” – un alt mod de a face artă prin descoperirea unor adevăruri, transformate ulterior în simboluri, insuportabile pentru minţile care nu sunt îndeajuns de puternice pentru a le stăpâni.

Mi-am câştigat Ieşirea din Matrix odată cu rătăcirea într-un “Labirint al Textului Sacru” al cărui secret se învață în timp, al cărui sens scapă, al cărui capăt de drum nu se ştie unde duce, dar odată ajuns la capăt am înţeles că autorul lui sunt chiar Eu.

Try to see the future, not the past !



* Notă: Suntree - The Future

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us