Traiectoria unei minţi rătăcitoare

Extinde-ţi permanent limitele realității, prin reprezentarea vizuală a unui întreg fictiv care să facă deosebirea între compoziţia artistică şi perspectiva narativă pe care o propune viaţa ta.

Din suma tuturor experiențelor de viață pe care le-am exprimat în artă, şi aşa destul de puternic impregnate în compoziţia unor imagini de genul “eveniment de neuitat” destinate să pună în valoare subiectul unei aventuri cu o incitantă simbolică încifrată, am extras ca dintr-o singură rotire a câmpului vizual acea fracţiune de secundă care face ca o amintire să devină actualitate.

Nu este un lucru uşor să creezi o artă a cărei imagine, expusă unui subiectivism absolut, deci expusă unui singur ochi și asociată cu un tablou impresionist, profund şi încântător, să poată cuprinde ego-ul într-un organism fizic prin intermediul cuvintelor. Chiar mai greu decât atât, construcţia acestei imagini am fixat-o în orizontul sensibilităţii estetice având ca punct de referinţă planul abstract al unor înțelesuri de adâncime incluse într-un plan figurativ, de suprafață.

Însăşi arta mea, subtilă, modernă, obţinută printr-o transcendere a vieţii cotidiene, mi-a apărut ca o ştafetă a Dumnezeirii, furnizându-mi imagini de călătorie convingătoare, de o uimitoare și complexă structură perspectivală. Incluzând folosirea mai multor arte luate la un loc, această artă – pentru care nu este posibilă aplicarea timbrului artelor plastice, am închipuit-o cu tărie ca pe o oportunitate de a interpreta o imagine a aşteptării şi a întâlnirii cu un Tachyaruvis (formularea unei reprezentări virtuale a unui întreg fictiv).

Leadership: Creaţia cu care te identifici cel mai bine transmite sugestia unei reprezentări veridice a imaginii cu care extinzi limitele realităţii, prin asociere cu conceptul de “You must constantly remind yourself in a picture” ?

Aş spune, de fapt, că arta mea se deschide în faţa idealului de stea luminând universul printr-o imagine care se raportează la un „dincolo“ misterios, fascinant sau angoasant, pecete a unei existenţe care se refuză privirii curioase a trecătorului şi se închide în sine. O imagine care se poate interpreta în diverse maniere distincte, cu uşurinţă gravându-se în memoria timpului, luând ca exemplu trăirile inedite ale unui artist care împodobește cu ajutorul pensulei un canevas alb pe realitatea unei lumi închise marcate de întuneric.

Da. Este o raritate să te recunoşti artist în fiecare împrejurare a vieţii, luând ca punct de reper un fel de realitate în afara Sinelui care parcă te face să te gândeşti la romanul „Piranesi” de Susanna Clarke. Aici arhitectul italian Giovanni Battista Piranesi, părea să fie motivat exclusiv de cercetarea lumii:

„Sunt hotărât să explorez cât pot de mult din Lume, în cursul vieții mele. În acest scop am călătorit până la a Noua Sute Șaizecea Sală spre Vest, a Opt Sute Nouăzecea Sală în Nord și a Șapte Sute Șaizeci și Opta Sală în Sud. Am urcat în Sălile Superioare unde Norii se mișcă în procesiune lentă și Statuile apar subit din Cețuri. Am explorat Sălile Inundate unde Apele Întunecate sunt așternute cu nuferi albi. Am văzut Sălile Ruinate de la Est, unde Tavanele, Podelele – uneori chiar și Pereții – s-au prăbușit, şi unde bezna era spartă de coloane de lumină cenușie.”

Aici se confirmă alegerile mele în materie de creaţie. În fiecare moment de avânt al artei mele, pentru a aduce roade conotative cât mai bogate, a trebuit să dovedesc că întregul curs al vieţii mele urmează traiectoria unei minţi rătăcitoare care se încurcă prin culoarele unui multi-univers de forme ce exprimă sintetic experiențe umane inimaginabile, survolând universurile paralele, în căutarea unei lumi utopice. Dar n-am renunţat să pretind că sunt şi posibile...

Un concept care poate fi aplicat şi în leadership este acesta: numai cine ştie să construiască o reprezentare propusă de imaginaţie va putea să surprindă minunatele detalii ale unei imagini autonome numită: “realitate augmentată”.

Traiectoria unei minţi rătăcitoare este drumul străbătut de un artist în căutarea inspiraţiei, chiar dacă mintea se duce mai departe de ceea ce ochii pot vedea. Desigur, am fost revoluționar de când mă știu, în special pe plan artistic. M-am opus timpului, m-am opus normelor şi structurilor stabilite de normalul acceptat, și asta m-a făcut să fiu mereu în căutare de ceva nou, nonconformist...