Traiectoria unei minți rătăcitoare

Extinde-ți permanent limitele realității, prin reprezentarea vizuală a unui întreg fictiv care să facă deosebirea între compoziția artistică și perspectiva narativă pe care o propune viața ta.

Din suma tuturor experiențelor de viață pe care le-am exprimat în artă, și așa destul de puternic impregnate în compoziția unor imagini de genul “eveniment de neuitat” destinate să pună în valoare subiectul unei aventuri cu o incitantă simbolică încifrată, am extras ca dintr-o singură rotire a câmpului vizual acea fracțiune de secundă care face ca o amintire să devină actualitate.

Nu este un lucru ușor să creezi o artă a cărei imagine, expusă unui subiectivism absolut, deci expusă unui singur ochi și asociată cu un tablou impresionist, profund și încântător, să poată cuprinde ego-ul într-un organism fizic prin intermediul cuvintelor. Chiar mai greu decât atât, construcția acestei imagini am fixat-o în orizontul sensibilității estetice având ca punct de referință planul abstract al unor înțelesuri de adâncime incluse într-un plan figurativ, de suprafață.

Însăși arta mea, subtilă, modernă, obținută printr-o transcendere a vieții cotidiene, mi-a apărut ca o ștafetă a Dumnezeirii, furnizându-mi imagini de călătorie convingătoare, de o uimitoare și complexă structură perspectivală. Incluzând folosirea mai multor arte luate la un loc, această artă – pentru care nu este posibilă aplicarea timbrului artelor plastice, am închipuit-o cu tărie ca pe o oportunitate de a interpreta o imagine a așteptării și a întâlnirii cu un Tachyaruvis (formularea unei reprezentări virtuale a unui întreg fictiv).

Creația cu care te identifici cel mai bine transmite sugestia unei reprezentări veridice a imaginii cu care extinzi limitele realității, prin asociere cu conceptul de “You must constantly remind yourself in a picture” ?

Aș spune, de fapt, că arta mea se deschide în fața idealului de stea luminând universul printr-o imagine care se raportează la un „dincolo“ misterios, fascinant sau angoasant, pecete a unei existențe care se refuză privirii curioase a trecătorului și se închide în sine. O imagine care se poate interpreta în diverse maniere distincte, cu ușurință gravându-se în memoria timpului, luând ca exemplu trăirile inedite ale unui artist care împodobește cu ajutorul pensulei un canevas alb pe realitatea unei lumi închise marcate de întuneric.

Da. Este o raritate să te recunoști artist în fiecare împrejurare a vieții, luând ca punct de reper un fel de realitate în afara Sinelui care parcă te face să te gândești la romanul „Piranesi” de Susanna Clarke. Aici arhitectul italian Giovanni Battista Piranesi, părea să fie motivat exclusiv de cercetarea lumii:

„Sunt hotărât să explorez cât pot de mult din Lume, în cursul vieții mele. În acest scop am călătorit până la a Noua Sute Șaizecea Sală spre Vest, a Opt Sute Nouăzecea Sală în Nord și a Șapte Sute Șaizeci și Opta Sală în Sud. Am urcat în Sălile Superioare unde Norii se mișcă în procesiune lentă și Statuile apar subit din Cețuri. Am explorat Sălile Inundate unde Apele Întunecate sunt așternute cu nuferi albi. Am văzut Sălile Ruinate de la Est, unde Tavanele, Podelele – uneori chiar și Pereții – s-au prăbușit, și unde bezna era spartă de coloane de lumină cenușie.”

Aici se confirmă alegerile mele în materie de creație. În fiecare moment de avânt al artei mele, pentru a aduce roade conotative cât mai bogate, a trebuit să dovedesc că întregul curs al vieții mele urmează traiectoria unei minți rătăcitoare care se încurcă prin culoarele unui multi-univers de forme ce exprimă sintetic experiențe umane inimaginabile, survolând universurile paralele, în căutarea unei lumi utopice. Dar n-am renunțat să pretind că sunt și posibile...

Un concept care poate fi aplicat și în leadership este acesta: numai cine știe să construiască o reprezentare propusă de imaginație va putea să surprindă minunatele detalii ale unei imagini autonome numită: “realitate augmentată”.

Traiectoria unei minți rătăcitoare este drumul străbătut de un artist în căutarea inspirației, chiar dacă mintea se duce mai departe de ceea ce ochii pot vedea. Desigur, am fost revoluționar de când mă știu, în special pe plan artistic. M-am opus timpului, m-am opus normelor și structurilor stabilite de normalul acceptat, și asta m-a făcut să fiu mereu în căutare de ceva nou, nonconformist...