ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Trăieşte-mă prin tine ca să te trăiesc mereu acelaşi

On Septembrie 01, 2020, in Leadership de Succes, by Neculai Fantanaru

Învaţă să fii un spirit roditor în reflexia legăturii strânse dintre ideea imitaţiei naturii și modul de a percepe arta ca o formă de comunicare vizuală.

Trandafirul din dreapta mea, atât de calm, liber, tandru, mă priveşte pe furiş precum un martor al unei poveşti de viaţă care va supravieţui tuturor întâmplărilor de acum înainte, îndeosebi prin posibilitățile inepuizabile ale jocului numit “longevitate prin cultură”. Pare că-mi ştie dinainte răspunsurile la dilemele existenţiale, din înaltul unei pretinse cunoaşteri absolute, încadrată într-un conţinut de gândire bine organizat, ca şi când el însuşi şi-ar dori să facă parte din viaţa unui scriitor care reconstituie numai din cuvinte armonioase, umil spuse, filmul unei vieţi privite în curgerea ei, în optica de ansamblu a unei sinteze de tip “compendiu”.

Privirea lui este oare în direcţia dictată de gândurile mele pline de candoarea artei şi a frumosului? Poate că şi trandafirul a crescut în climatul aplecării pline de respect asupra artei, prin puterea divină a cuvântului ingenios Arusnieshtu, însemnând expresia unui act de valorizare estetică în sesizarea unei opere de artă explicată printr-o apropiere de pulsaţia existenţei bazată pe sentimente şi senzaţii unice.

Întreaga artă a expresioniştilor se desfăşoară într-un context cvasi-figurativ.

Aşa se clădesc amintirile frumoase, din cuvintele pe care ţi le dăruieşte natura, în schimbul ascultării şi înfrumuseţării ei cu mijloacele şi artificiile artei, cu intensitatea ei, cu analogiile ei. Şi atât de mult îndrăgeşti o amintire caldă, plină de culoare, de nostalgie, pe cât de mult îţi este de dragă prezenţa unei fiinţe metafizice a naturii în tabloul vizual, sugestiv, al sentimentelor împărtăşite de la artist la observator, dintre afirmarea unei picturi de inspiraţie simbolistă şi afirmarea unei imagini a realității înconjurătoare.

Leadership: Arta ta poate să dea expresie unui moment de “contact improvisation”, încât să producă o înaintare spre înţelegerea dualităţii simbolului într-o configuraţie mai bogată numită “compoziţie a trăirii prin priviri” ?

Comunicarea vizuală conține aspecte ale unei imagini ce poate fi interpretată subiectiv din perspectiva unui narator sensibil, susţinut de un spirit ordonator, adică prin prisma relaţiei dintre vibrația trăirii care impregnează scriitura şi prospeţimea trăirii care-l cucereşte pe privitor permanent.

Nici trandafirul, nici artistul, nu se vor bucura pe deplin de rostul lor în lumea aceasta până nu vor simți apropierea dintre frumosul şi subtilul unei sensibilităţi a sufletului, care face posibilă expresia stărilor emoţionale sau dispoziţionale din actul de creaţie. Însăşi simţul purităţii şi al sacrului, curgându-le amândurora prin vene, înveşmântat cu orizonturile unei priviri care îşi păstrează expresivitatea, poate aduce atingere unei armonizări ulterioare cu vibraţia naturii, cu măreţia ei, cu liniştea ei calmă, prinsă aici în notaţii scurte, extrem de sugestive.

Până la urmă, este şi asta o confirmare a posibilităţii de a da expresie unui moment de “contact improvisation”, a unui loc în care cineva, răsfoind cartea fiinţei mele, ar putea să aibă pornirea şi curajul de a se deprinde cu privirea “de aproape” a unei eleganţe simple, plină de bun gust, plină de discreţie, plină de naturaleţe. Ceea ce place privirii sunt ochii cunoscători care ştiu să aprecieze arta în funcţie de deschiderile sensibilităţii, de specificul gândirii prin interceptarea de imagini unice, dar mai ales în funcţie de intensitatea trăirii prin valori poetice.

Credeţi-mă, ochiul artistului refuză a se adapta într-o lume a tiparelor şi a producţiei în serie, el caută mai degrabă să se recunoască ca o oglindire a creatorului în sufletul naturii, fiindcă el trebuie permanent să experimenteze trăirea divinităţii, sentimentul sinelui subiectiv și al scopului mai profund în viață. Poate că o spunea mai bine decât mine criticul literar Vasile Lovinescu: “A trăi simbolic lumea înseamnă a o recunoaşte ca oglindire analogică a unui plan superior.”

Nu-i de mirare că în faţa delicateţei şi rafinamentului de care dă dovadă trandafirul meu, fără să istovească culoarea şi linia în hăţişurile reprezentării fidele a realităţii, mă simt ca în prezenţa unei puteri covârşitoare, deoarece el există totdeauna ca un mod complet proaspăt şi inovativ de a picta orice formă, textură, fiinţă.

Leadership: Realitatea pe care îţi fundamentezi creaţia poate fi percepută ca ceva nou integrat în sânul naturii, capabil să existe prin el însuşi şi având ca punct de sprijin un follow-up spiritual?

Nu mă voi oprit aici, căci arta se întregeşte prin continuitatea cu care pictorul îşi alimentează sentimentul de împlinire sufletească, de linişte interioară, intuiţia rară de a genera noi câmpuri de coexistenţă într-un peisaj fragmentat. În privinţa asta, artistul întâlneşte splendoarea trandafirului într-un monolog din “Trilogia New York-ului “, scris de Paul Auster, când personajul principal încearcă să se raporteze la lumea materială, având ca punct de sprijin un follow-up spiritual:

“Vedeţi voi, lumea este făcută din bucăţele. Nu numai că ne-am pierdut simţului finalităţii, dar am pierdut şi limbajul prin care să-l putem exprima. Premiza premizelor, întocmai, asta e, metoda de operare. Fără îndoială că acestea sunt chestiuni spirituale, dar ele îşi găsesc corespondentul în lumea materială. Am avut ideea genială de a mă limita la nivelul lucrurilor fizice, la zona imediatului şi a tangibilului. Motivele îmi sunt nobile, dar munca mea se desfăşoară în spaţiul cotidianului. De aceea sunt înţeles greşit atât de des. Dar nu contează. Am învăţat să nu acord importanţă acestor lucruri.”

Ce se întâmplă în sufletul trandafirului, privindu-l cu luciditatea pe care o dă retrospecţia şi introspecţia? Ei bine, dacă aş încerca să răspund la această întrebare, cu multă pretenţie artistică, m-aş simţi ca şi când aş crea o poveste în interiorul unei imagini tipărite pe o simplă hârtie: va trebui să mă transform într-un personaj literar care exprimă în mod veridic esenţa realităţii.

Un follow-up spiritual este o examinare sau observare suplimentară a intervenţiei artistului în puritatea naturii, pe teritoriul unei realităţi care ne scapă mereu printre degete: fiecare oglindire în sufletul naturii este rezultatul unei gândiri care asigură evoluţia artei.

Trăieşte-mă prin tine ca să te trăiesc mereu acelaşi. Numai astfel vei putea să percepi realitatea, printr-o sinteză a conținutului simțitor pe care vrei să-l redai în artă. Simplitatea de care dă dovadă un artist al genului literar, căruia interiorul îi este apropiat de sufletul naturii, este premisa cea mai importantă a transformării sale într-un personaj imaginativ: trebuie să fie veridic, să exprime o anume pretenţie artistică, să existe prin nemărginire.

Trandafirul continuă să existe prin urma întipărită peste generaţii a ceea ce artistul gândeşte, simte şi făptuieşte.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate