ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Trăirea credinţei vărsată într-un moment astral

On Decembrie 10, 2020, in Leadership IQ-Light, by Neculai Fantanaru

După ce treci prin foc şi sabie, n-o să-ţi mai fie frică nici de foc şi nici de sabie.

Vine un moment în viaţa ta (şi în viaţa fiecărui om), un soi de provocare cu rezonanţă spirituală, când universul îţi vorbeşte aşa cum îi vorbeşte unui înger, plin de tărie sufletească: "Numai tu poţi face lucrul acesta ! ".

Unii aud glasul misterios, alţii nu-l aud sau pur şi simplu nu-s interesaţi. Unii dintre cei care aud glasul, uitând orice legătură strânsă ce există între suflet şi univers, trăiesc sentimentul eronat că totul este o şaradă, o capcană întinsă timpului acordat unui proiect prea ambiţios pentru nivelul lor de putinţă. Ei ironizează lupta lui Iacov cu Îngerul.

Şi mai sunt aceia ce au auzit glasul, i-au înţeles esenţa, mesajul, şi au ştiut că este singura lor şansă de a răzbi într-o luptă fără compromisuri, cu mize uriașe. Înălţător, însufleţitor, cu pulsaţie imanentă, aceştia din urmă au urmat cu stăruinţă, tot mai departe, un singur drum: cel hotărât de un glas la fel de puternic ca şi voinţa lor neînduplecată.

Poate că unii au fost pregătiţi mai dinainte cu greutăţile, cu lipsurile şi ispitele de tot felul, ceea ce a provocat înăuntrul lor o trăire de natură volitivă pe care o are cineva în prezenţa a ceva sfânt, tainic, indicibil, dar cu efect compensator în timp. Sau, poate că voinţa lor a fost mai puternică decât tăria unui astru care poate controla soarta fiinţelor de pe planeta noastră.

Iată concluzia: Orice rezonanţă cu revelaţia unei schimbări definitorii, provocând o trăire a credinţei vărsată într-un moment astral, nu este altceva decât repercusiunea unei hotărâri pronunţate asupra unei persoane care face parte dintr-o cauză exterioară şi superioară.

Nu-ţi fie teamă dacă eşti ultimul din lume, fie-ţi teamă să nu pierzi din vedere momentul astral care te poate trimite direct în fruntea lumii. Nu ironiza lupta lui Iacov cu Îngerul.

Leadership: Cum se stabileşte corespondenţa dintre interioritate şi subiectivitate atunci când eşti pus să alegi între o căutare curajoasă a adevărului despre existență şi conștientizarea faptului că eşti ceva mai mult decât "un om obişnuit"?

Cercetând fără teamă natura misterioasă a vieții, determinând-o prin expresia unei culturi spirituale ce prezintă lumea prin intermediul lucrărilor ştiinţifice sau artistice, şi pe care un suflet nobil ar situa-o la un nivel de "sentiment exprimat în acţiune", am început să conștientizez faptul că sunt ceva mai mult decât un om obişnuit. De fapt, orice om obişnuit poate deveni un om de mare valoare dacă dă ascultare glasului divin şi dacă se lasă călăuzit (în direcţia artelor sau ştiinţelor cele mai de seamă) de un sentiment care se trăiește prin hazard, care se simte prin vibraţia unei înfrăţiri fabuloase. În afară de asta, nu poţi fi decât mândru atunci când ţi se revelează latura subtilă a semnificaţiei vieţii.

Îmi asum orice binecuvântare spirituală. Aici intervine corespondenţa dintre interioritate şi subiectivitate, ca o călătorie umană magnifică printre aştrii unei experienţe onirice, ceva care te întregeşte prin adaosul unei realităţi exterioare, exercitând o atracţie covârşitoare, şi în care recunoşti parcă o identitate formativă primordială, un fel de întoarcere la izvoarele unei misiuni care nu este lucrarea ta, ci a intervenţiei divine.

Iar dacă îmi regăsesc spiritul omului astral în sânul materiei fizice, conştientizând faptul că sunt ceva mai mult decât corp, că sunt o minte şi un suflet care trimit semnale spre un Univers determinist, ca o relaţie cauză-efect, atunci revelaţia misiunii mele în această viaţă este de a face legătura dintre efemer şi etern într-o luptă permanentă pe frontul cunoașterii metafizice. Ceilalţi oameni trebuie să fie egali în această bătălie.

Momentul astral care mă poate trimite direct în fruntea lumii trebuie socotit ca o izbândă a luminii asupra întunericului, sau ca o izbândă a unei minţi creatoare asupra lucrurilor, fiinţelor şi faptelor ce corespund realităţilor în transformare dinamică.

Am trecut prin foc şi sabie, de aceea nu-mi mai este frică nici de foc şi nici de sabie, mai ales când tind spre un spaţiu al schimbării permanente. Spun asta asemănându-mă cu un astru ce trece prin eter, din emisfera invizibilă în cea vizibilă, pe care numai noaptea îl luminează şi îl înfrumuseţează, transformându-l printr-un înnoit mod de a fi, într-un Luceafăr nemuritor care captează însăşi esența Marii Opere: comunicarea cu Dumnezeu, dincolo de esenţa unei axe temporale evidente.

Într-un singur moment neaşteptat, mi-am dat seama că sunt mai mult decât "un om obişnuit" atunci când spiritul meu în plan astral a devenit un Luceafăr care luminează cerul şi pământul printr-o metafizică cu implicaţii profunde în evoluţia creaţiei universale. Spre deosebire de alte stele de multe ori căzătoare, dăruind lumii întregi lumina lor doar pentru o clipă, Luceafărul în care s-a întrupat spiritul meu aparţine unui plan astral prin care este prevãzutã o trecere a destinului existenţial prin cel universal, adică prin preluarea şi aplicarea cunoaşterii avansate în realitatea transcendentală.

Poate că, totuşi, a existat de la început în mine o atracţie inexplicabilă faţă de misterele Universului, o subtilă amplificare şi rafinare a sentimentului de apartenenţă la infinitate, una garantía de éxito más allá de la niebla. Iar sufletul plin de experiențele vieților trăite aprioric mi-a asigurat forţa de atracţie a universului fizic creat, care ţine la un loc toate formele de energie prin care au prins viață gândurile și sentimentele de superioritate. Aşa am ajuns să fiu mai mult decât cine am sperat vreodată să fiu.

Temelia credinţei necesară leadershipului de înalt nivel spiritual este esența unei vieți câștigată prin revelaţia unei schimbări definitorii în planul superior universal.

Trăirea credinţei vărsată într-un moment astral se referă la mâna nevăzută a destinului care m-a condus spre culmi măreţe, nu spre abisuri înfiorătoare, cu singura menţiune ca încă mai există provocări cărora va trebui să le fac faţă cu stoicism, atunci când va veni vremea. De exemplu, va trebui să-mi obişnuiesc spiritul cu trecerea spre cele nemuritoare, la care au acces doar întruchipările perfecţiunii.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Donează prin Paypal

Alternate Text

DONAŢIE RECURENTĂ

Donează lunar pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

DONAŢIE SINGULARĂ

Donează suma dorită pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

Donează prin Transfer Bancar

Cont Lei: RO34INGB0000999900448439

Deschis la ING Bank

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate