ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Trei temeri, trei bucurii

On Septembrie 03, 2010, in Leadership Plus, by Neculai Fantanaru

Ridică-te deasupra propriilor tale slăbiciuni, fără să afectezi esenţa bine conturată a leadershipului tău.

Lordul Glenarvan împreună cu micul său echipaj din care făceau parte şi Mary si Robert Grant, s-au avântat în necunoscut cu gândul de a da de urma căpitanului Grant. Luni de zile au străbătut mări şi oceane, fără niciun rezultat. Ajungând pe ţărmurile Australiei, s-au împotmolit de-a binelea în căutări, mai ales că vasul lor, Duncan, fusese avariat. Se simţeau ca nişte excursionişti părăsiţi de călăuză pe o insulă pustie.

Cu totul întâmplător, în căutările lor pe insulă l-au descoperit pe scoţianul Ayron, unul dintre naufragiaţii de pe vasul Britannia, al cărui căpitan era Harry Grant. Lordul Glenarvan, care era iniţiatorul expediţiei de căutare, şi totodată conducătorul întregului echipaj, conştient că drumurile li s-au înfundat şi că în acel moment erudiţia lui era zadarnică, a făcut apel la părerea lui Ayron, cerându-i sfatul, şi rugându-l să-i conducă prin pădurile provinciei Victoria până la coasta orientală. Ayron a acceptat:

- Vă mulţumesc, milord, pentru încrederea pe care mi-aţi acordat-o şi nădăjduiesc să fiu demn de ea. Cunosc întrucâtva această ţară, şi vă voi fi de folos.

Leadership: Situaţiile pe care le traversezi prin accesarea unui rol de ghidare modifică treptat şi fundamental ceea ce se întâmplă cu imaginea pe care o descoperă privirea înălţată spre un punct invizibil?

Când se schimbă muzica, se schimbă şi dansul. Nimic nu este mai de invidiat decât destinul acelor eroi care au realizat lucruri mari. Dar important este cel care i-a condus spre reuşită. Ayron, care s-a impus încă de la început printr-o personalitate bine conturată, a devenit singura garanţie pentru salvarea lui Harry Grant. Prezenţa lui a fost o forţă de neînvins. Energia morală şi fizică a micului echipaj condus de Lordul Glenarvan, ajunsă la intensitate maximă, ar fi cedat dacă n-ar fi apărut în peisaj salvatorul lor - care le-a prevăzut o viitoare îndeplinire a scopurilor propuse, strecurând astfel speranţa în sufletul lor.

Principala provocare căreia trebuie să-i facă faţă liderul o constituie rezultatele dezamăgitoare. Aruncaţi pe ţărmurile Australiei, Lordul Glenarvan, pe ale cărui cunoştinţe de ghid s-a sprijinit întreg echipajul în fiecare clipă a călătoriei, ajunsese în momentul în care nu mai avea nicio putere. Era momentul când, pentru prima data forţele îl părăsiseră şi nu mai avea aceeaşi încredere în sine. Pentru prima oară a împărtăşit echipajului temerile sale. Căci vasul lor Duncan era avariat, iar ei nu aveau nicio hartă pe care să se bazeze pe pământul australian. Pe lângă asta, nu înaintaseră deloc în căutările lor pentru găsirea căpitanului Grant.

Un punct invizibil este o probă de apreciere a distanţei pe care o străbaţi fără ţintă precisă, pe fondul unor provocări care îţi testează limitele abilităţilor de a gestiona anumite situaţii din care se poate întâmpla să nu existe ieşire. În leadership acest lucru se poate traduce prin următoarea sintagmă: omul nu-şi mai aparţine lui, ci evenimentelor de care nu se consideră vinovat.

Leadership: Te înscrii în planul tendinţei de a fi autosuficient în fazele realităţii pe care o explorezi?

A te înscrie în planul tendinţei de a fi autosuficient în fazele realităţii pe care o explorezi, înseamnă să-ţi conştientizezi condiţia efemeră de lider şi să încerci să te poziţionezi pe o altă poziţie de forţă, care include o anumită comprehensiúne de sine. Încearcă să-ţi cunoşti limitele implicării tale într-un proiect de mare anvergură, înainte să-ţi dezvolţi o perspectivă obiectivă asupra rolului pe care îl ai de jucat în dinamica evenimentelor.

Ştiinţa de a te exercita ca lider, alături de ştiinţa de a te păstra la distanţă de „efectele primordialului”, pentru a putea observa, judeca şi analiza obiectiv faptele, poate primi lecţia cea mai de preţ pe care ţi-o poate da urmărirea unui lung şir de adversităţi.

Omul care se reînnoieşte permanent merge mai departe şi îşi extinde privilegiile asupra experienţei de tip Spaţiu-Timp, fructificând sâmburele de raţional al teoriei conform căreia "o privire din afară îți poate da o perspectivă mai bună, în timp ce o privire dinăuntrul limitelor îţi prelungeşte imprudenţa”.

Dispărând legăturile leadershipului cu privilegiul de a te detaşa de realitatea pe care o experimentezi, automat te vei dispensa de aportul vocii lăuntrice care îşi şopteşte necontenit "Eşti conştient de propria incapacitate de a face totul?" De aici se trage neînţelegerea direcţiilor de abordare a leadershipului, cauzele ce determină apariţia şi proliferarea fenomenului de profunzime numit "reflectare".

Să identifici lacunele propriei autocunoaşteri pentru a le umple ulterior, asta nu te va încuraja să iei atitudine şi să mergi până-n pânzele albe. Dar va trezi o anumită doză de vigilenţă care va îndepărta oprobiul şi desconsiderarea celorlalţi.

Leadership: Poţi să acorzi mai multă atenţie poziţiei tale faţă de ce ţi-a scăpat din vedere, luând în calcul probabilitatea de a rămâne prea mult într-un singur loc?

Un dram de înţelepciune. În viaţa fiecărui conducător vine o vreme când totul pare că se prăbuşeşte. Înţelepciunea îl îndeamnă atunci să lase locul altuia ce va fi mai de folos decât el.

În acel moment de cumpănă, Lordului Glenarvan i-a fost testată înţelepciunea, nu curajul, şi nici spiritul de iniţiativă. Întâlnindu-l pe Ayron, el i-a cedat acestuia locul său, poziţia de conducător, căci nu se mai simţea în stare să-şi atingă scopul. Ar fi fost o decizie greşită dacă s-ar fi încăpăţânat să continue expediţia de căutare fără să ştie încotro s-o apuce.

Nu poţi să progresezi stând pe loc. Uneori trebuie să renunţi la poziţia de lider şi să transferi toate drepturile conferite de această funcţie altcuiva, pentru a păşi spre un viitor încrezător, pentru a evolua. Toate formulele calculului probabilităţilor nu ar fi dat echipajului decât puţine şanse de reuşită cu Lordul Glenarvan în frunte, oricât de autodidact era. Toată ştiinţa lui nu ar fi putut să dea vreun rezultat comparativ cu priceperea scoţianului Ayron, care cunoştea teritoriul şi ştia aproape cu certitudine unde se afla căpitanul.

Ceea ce îţi poate scăpa din vedere pe tot parcursul călătoriei, ca manifestare a unei încercări conştiente de a forţa schimbarea evenimentelor, este o generalizare a suspiciunii şi a fricii într-o zonă a ridicolului, când devii înspăimântat de ce ai putea găsi la destinaţie; darămite să mai doreşti să te întorci ”în civilizaţie”, la vechea poveste de viaţă.

Să înfrunţi greutăţile şi pericolele călătoriei înseamnă să depinzi cu totul de capacitatea personalităţii tale de a hotărî ceea ce este cel mai bine pentru tine, fără să stai în calea reuşitei care îi aşteaptă pe cei care te urmează.

Trei temeri, trei bucurii. După părerea mea un lider se teme de trei lucruri: să-şi piardă puterea de influenţă din cauza rezultatelor lui dezamăgitoare (ceea ce înseamnă să fie demis din poziţia pe care o are), să-şi exprime sentimentele în mod deschis, şi să-şi facă duşmani.

Lordul Glenarvan a dat dovadă de o mare maturitate în gândire şi de o capacitate de înţelegere ridicată cedându-i poziţia de lider scoţianului. El a înţeles că echipajul său nu avea sorţi de izbândă cu el în frunte. Astfel, s-a ridicat deasupra propriilor sale slăbiciuni, fără să afecteze esenţa bine conturată a leadershipului său.

Nu poţi să-i reţii, să-i legeni, să-i îndrumi pe oameni cu făgăduinţe zadarnice. Nu poţi să-i conduci trăind cu regretul că nu ştii care e direcţia bună pe care trebuie s-o urmezi.

A fost însă o mare bucurie pentru lordul Glenarvan şi pentru echipajul său să stea în preajma celui care, dedicându-se cu totul unei misiuni primejdioase, o putea duce la îndeplinire. A fost o mare bucurie pentru el să poată comunica cu Ayron în mod liber, fără să existe niciun conflict de interese. A fost o mare bucurie să scape de povara ruşinii şi chiar a conştiinţei că nu a fost capabil să-şi atingă scopul.

Leadershipul este călătoria spre un NECUNOSCUT care te ademeneşte în multe feluri prin stârnirea curiozităţii, dar care îţi lasă un mesaj mohorât în conştiinţă: "odată ce-ai păşit pe calea mea, nu mai poţi renunţa la mine."

Concluzie: Ca orice om care are un nivel de influenţă superior, liderul are temerile şi bucuriile sale ce apar fie în situaţii critice când i se pare că nu mai sunt mijloace de ieşire din impas, fie în situaţiile de reuşită care bucură pe toată lumea. Aidoma unui soare care răsare şi apoi apune, liderul trebuie să ştie când şi cum să predea ştafeta pentru ca scopurile iniţiale să fie realizate.

Atunci când cele trei temeri devin reale, şi mai ales atunci când se iveşte un alt om mai competent decât tine, trebuie să recunoşti şi să-i cedezi locul, indiferent cât de dureros ar fi acest lucru. Fii bucuros că există totuşi cineva capabil să duca la îndeplinire ceea ce ai început tu.

Ridică-te deasupra propriilor tale slăbiciuni, fără să afectezi esenţa bine conturată a leadershipului tău.



* Notă: Jules Verne - Copiii capitanului Grant, Editura Herra, 2003.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us