Trepiedul înflăcărat de unde preoteasa își rostește oracolele

Numai dorința de a merita laudele ce ți se aduc îți întărește virtutea, iar acelea care se aduc spiritului, valorii și frumuseții, contribuie să le mărească. (François de la Rochefoucauld)

- Ba, dimpotrivă, zise Olympia. Teatrul este piedestalul, este trepiedul înflăcărat de unde preoteasa își rostește oracolele în fața mulțimilor și revărsa asupra lor harul divin care o devoră. Dumneavoastră, însă, doriți să cobor de pe trepied și să mă târăsc pe pământ. Vreți să sting flacăra divinității din sufletul meu, ca să redevin femeie.

- Nu doresc asta, răspunse lordul Drummond cu un patos neobișnuit englezului flegmatic, nu doresc să stingeți flacăra divinității. Vreau doar ca ea să nu ardă decât pentru mine. Vreau să fiu singurul posesor al acestor daruri cerești pe care dumneavoastră le răspândiți; nu vreau să le împart cu nimeni. Ah ! vă implor, Olympia, nu vă bateți joc și nu răpiți orice nădejde patimii bizare pe care o resimt în preajma dumneavoastră. Nu mă pedepsiți pentru că vă iubesc altfel decât pe o femeie. Să reflectăm, în cazul că v-aș iubi cu o dragoste comună, cu ce aș fi mai câștigat, când dumneavoastră sunteți mai rece și mai pură ca o marmoră? N-ați răspuns dumneavoastră cu nu la toate declarațiile și toate rugămințile pe care le meritau frumusețea și geniul dumneavoastră?

Toate strădaniile, toate insistențele, toate eforturile, toate încercările de a vă cuceri, n-au fost oare zadarnice? Ei, bine, deoarece nu doriți să fiți iubită ca o femeie de rând, lăsați-mă să vă iubesc altfel. Sunteți născută să înțelegeți o inimă ca a mea, să satisfaceți setea mea de artist, dumneavoastră care nu trăiți decât pentru artă, preoteasă a muzicii, pentru care Opera este o mănăstire și care n-a avut niciodată alte pasiuni decât pentru întruchiparea unor roluri mărețe și alți iubiți decât Mozart și Cimarosa. În numele lui Rossini, înțelegeți-mă și îndepliniți-mi dorința ! Geniul dumneavoastră, sufletul, vocea, dați-mi-le doar mie. În schimb, veți avea de la mine tot ce doriți, averea, numele, viața chiar. Oh ! Dacă ați vrea să ne căsătorim ! Soție fiindu-mi, ați fi constrânsă să mă ascultați și să-mi sacrificați acest cumplit rival, pe care-l preferați, teatrul !

Lordul Drummond vorbea cu un accent atât de convingător încât, fără să vrea, Olympia se emoționase.

- Milord, zise ea, sunteți aproape tot atât de înduioșător pe cât sunteți de absurd. Forța mea de a emoționa oamenii este mai mare decât forța dumneavoastră de a mă avea doar pentru sine. Așadar, voi refuza să vă plac pe plac și niciodată nu voi fi prizoniera egoismului de care dați dumneavoastră dovada. Adio !

Ești în stare să comiți o faptă impardonabilă și să nu îți dai seama de caracterul prejudiciabil al urmărilor ei, manifestând necesitatea unei restructurări radicale a ideilor fundamentale despre natura realității pe care o percepi?

Dacă a crezut cineva de cuviință să aștearnă cu duioase cuvinte în sufletul omului puținele momente ale unei vieți destul de deșerte și de neînsemnate, înseamnă că s-a crezut vrednic de o faptă care prezintă pericolul de a crea bariere considerabile în calea procesului de conștientizare a emoțiilor. În acest caz, eleganța și rafinamentul prezintă pericolul de a fi folosite în combinații kitsch de către persoanele cu o educație estetică îndoielnică.

Cât despre forma emoțiilor (emoțiile fiind cele care mențin unitatea Sinelui), dacă se va socoti că sunt imperfecte, atunci este mult mai bine ca ele să nu se manifeste la vedere, deci emoțiile trebuiesc ascunse până ce va veni să le caute și să le găsească acel căruia i-a fost menită comoară din templul sufletului. Și, în continuare, aș adăuga că o emoție care nu este simțită ca un întreg de o mare forță de atracție, în măsura în care sentimentele sunt la bază senzații, nu apare decât după ce te simți deschis la noi experiențe de cunoaștere, de trăire și acțiune. Sună destul de ciudat, dar așa este !

Îți aloci o mică posibilitate de a-ți accepta sinele autentic chiar și în cazul în care gândul, ideea, intenția și natura realității stau la baza alegerii unei alternative la felul cum utilizezi raționamentul pentru a trage concluzii?

Oamenii nu vor de obicei să dea o formă ridiculă emoțiilor pe care le crează în jur, iar dacă sunt greșeli din partea lor, abia atunci încearcă să cântărească orice cuvânt pe care îl rostesc. Urmează apoi rugămintea stăruitoare de a ține seama de o întreită dorință și anume, să nu se schimbe nimic din ceea ce trăiesc, din ceea ce simt, fiindcă este singura posibilitatea de a se accepta pe sine, de a crede că sunt iubiți. Numai că din ceea ce făptuiesc, îndată ce practicile lor ies din tiparele normalul acceptat, cu nedreptatea lor, în acel moment răspunderea greșelilor îi privește doar pe ei.

Memorabilă este această mărturisire a sentimentului de răspundere cu care cuvintele Lordul Drummond au fost cumpănite înainte de a intra în grațiile Olympiei, de unde și dreptul lui de a nu face concesii de niciun fel pentru a-și păstra privilegiile unui om de mare caracter sau pentru a-și apăra teritoriul de influență. Și, apoi, avertismentul Olympiei în legătură cu greșelile sale de abordare a realității, izvorât din teama de a nu se altera relația dintre ei, de a nu se strica un anumit tipar de conduită, desemnează o geometrie a discernământului și a expresiei de sine, imaginată ca fiind singura ce trebuie să poarte și să păstreze marca gândirii riguroase și a modelarii emoționale.

Leadershipul este o înțelegere satisfăcătoare a legăturii dintre gânduri, emoții și fapte, capabile să dirijeze conștient acțiunile corporale, verbale și morale, spre transmiterea unui mesaj demn de Platon: "Faptelor urâte le urmează ca sancțiune rușinea; celor frumoase, râvna pentru cinstire."

Trepiedul înflăcărat de unde preoteasa își rostește oracolele desemnează acea personalitate care vrea să transmită un mesaj: "Forța mea de a emoționa oamenii este mai mare decât forța dumneavoastră de a mă avea doar pentru sine. Așadar, voi refuza să vă plac pe plac și niciodată nu voi fi prizoniera egoismului de care dați dumneavoastră dovadă."

* Notă: Dumas, Alexandre - Mâna Providenței, Editura Vestala, 1993, București.