Uite, primește acest trandafir, de dorul unei mângâieri

Un artist de mare simțire își exprimă emoțiile prin schițarea subiectului unui tablou cu totul diferit, de unde nu mai poate ieși odată ce s-a integrat în atmosfera lui.

De fiecare dată când sunt înconjurat de trandafiri mă simt eliberat de o greutate apăsătoare, sunt cuprins de un sentiment de pace și recunoștință ca la vederea unui lucru unic, desăvârșit, din care se compune viața plină de sens a unui pictor care nu cunoaște adversitatea în artă, în revelații, în vise. Aprecierea pentru frumusețea naturii stârnește o senzație de proaspăt, ceva viu, delicat, vrednic de admirat, posibil de atins doar prin limbajul sufletului, ca într-un tablou cu artă abstractă susceptibil de a fi înțeles doar de mințile deschise senzațiilor și impresiilor de ordin estetic.

Regatul trandafirul, admirat în toată nemărginirea timpului sub forma unui moment de înduioșare care nu și-a consumat valorile, aspirațiile, reperele de simțire, lasă lesne să se întrevadă un soi de noblețe, te cucerește prin simplitatea unei linii de contact între adâncul care îți răscolește sufletul și șoapta discretă a unei mărturisiri ardente, subliniind parcă un soi de eleganță atemporală. Simt că nu mai sunt același om atunci când privesc o creație a naturii care, la fel de bine, prin asemănare, devine însăși varianta mea de frumusețe, de candoare, bun gust, nestinsă de vreo putere de resemnare în felul de a mă exprima, de gloria unui trecut strălucit sau de puterea ce-o strigă împrejurările unui sfârșit de lume.

Semnificația existenței raportată la frumusețea unei naturi feerice, care pulsează de speranță, de dor, de gândire cosmică, se află în unitatea cristalizării de viziuni și idei noi, binevenite și familiare reformatorilor de pictură, distingându-se prin atenția acordată aspectelor vieții într-o desăvârșită armonie de culori și printr-o caldă armonie de linii generoase care redau expresivitatea unei lucrări numită sugestiv “Înnoirea Omului”.

Este ca și când ar trebui să-mi exprim emoțiile prin schițarea subiectului unui tablou cu totul diferit, de unde nu mai poți să ieși odată ce te-ai integrat în atmosfera lui. Iată, în sfârșit, un mod simplu de evocare a unei priveliști aducătoare de pace, un bun prilej de a savura o formă de artă asociată cu meditația, pe care o pot înțelege doar prin simțuri, prin sensibilitatea deosebită în îmbinarea culorilor. Toate acestea fiind închinate pictorului care își etalează umilința de factură sublimă ce se degajă din sinceritatea trăirii unei opere de artă originale.

Încercarea continuă de a expune și valida estetic un sine "identic și felurit” devine un fel de supra-temă a operei tale, din care natura își ia toate avantajele în ceea ce privește formarea unei personalități armonioase?

Delicată, ușoară ca vântul primăvăratic, mângâierea pe care mi-o dăruiește arta este mai degrabă un dialog al sufletului, un compromis al mentalității estetice destinat unei înlănțuiri de variații în idei și exigențe de metodă, ordine și rigoare. Pe această linie de reflecție am încercat să iau cuvintele celebrului iubitor de artă Lodovico Dolce drept învățătură a unei trăiri mai adânci decât trăirea socială, dintr-un moment special care nu se consumă niciodată prin asemănarea cu un simbol al frumuseții, al pasiunii și iubirii:

“Pictura nu este altceva decât imitarea naturii și, cu cât operele o redau mai îndeaproape, cu atât maestrul e mai desăvârșit. Un pictor este cu atât mai bun și mai mare cu cât operele lui sunt mai asemănătoare lucrurilor naturale.”

Trandafirul este reflectarea frumuseții naturii într-o persoană înclinată spre artistic, aducând în prim planul privitorului acea măreție a sufletului care surprinde foarte bine realitatea unei sensibilități acute, căreia îi place să se povestească. El se prezintă ca un servitor umil care face ca totul să se întâmple în mod natural, în opera unui creator al frumosului și al adevărului, conform unei mișcări delicate de pensulă care denotă tocmai capacitatea de a te identifica cu înțelepciunea universală, superioară și bună, care ține totul la un loc.

Mi-am însușit povestea lui de viață, preocupările sale de estetică, pe care natura le traduce printr-o dinamică perpetuă a creației niciodată finite. Trandafirul este un colecționar de emoții, la fel ca și pictorul, având un singur numitor comun: culoarea care atrage atenția, care vrăjește, care exprimă viziuni, dorințe, apartenența la universul frumosului natural, subliniind senzualitatea unei vieți pasionale, factorul declanșator al unei înlănțuiri de stări, mișcări, gesturi, atitudini, de ipostaze.

Din toate aceste, eu aleg să transmit un mesaj despre felul Creatorului de a se reinventa:

Încearcă să surprinzi foarte bine realitatea dintre două prezențe asemănătoare, încât arta pe care o obții prin aportul esteticii să fie o mărturie a puterii tale de caracter și o mărturie a simțirii pe care ți-o impune un exemplu uimitor de minune a naturii.

Uite, cititorule, primește acest trandafir, de dorul unei mângâieri ca semn de recunoștință pentru faptul că m-ai citit până aici și ai înțeles că cine sunt cu adevăr contează doar prin prisma a ceea ce simt atunci când privesc o lucrare originală a naturii, ca și când aș fi eu însumi garanția ei de bună execuție.