ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Ultimul refugiu al unei minţi neconformiste

On Octombrie 30, 2021, in Alpha Leadership, by Neculai Fantanaru

Existența unui artist poate fi surprinsă numai prin comparație cu liniștea impunătoare care dă hotărâri definitive, dar poate fi înțeleasă intrând într-o lume agitată.

Tare mult mi-a plăcut filmul acesta când eram mic, Once Upon A Time In West (1968). Scena finală este una memorabilă, şi este jucată „foarte încet, foarte încet”. Nu este vorba despre doi pistolari neînfricaţi care îşi testează cu un singur glonţ limita vieţii, dintr-o apropiere care parcă nu cunoaşte depărtarea. Nu este vorba de nişte conturi mai vechi care trebuiau neapărat "reglate", acum sau niciodată. Unul fiind bântuit de durerea trecutului îndepărtat, celălalt fiind bântuit (imperceptibil) de egalul lui însuşi.

Ci este vorba despre momentul acela de linişte monumentală, când fiecare caută privirea celuilalt, într-o singură secundă se derulează tot trecutul, şi dintr-o dată se întâmplă inevitabilul: omul nu mai este făuritorul propriului destin, ci devine prizonierul propriului său eşec, de care nu se poate elibera decât prin moarte. Momentul acesta este bântuit de o acalmie fără cusur.

De multe ori caracterul omului se manifestă printr-o năzuinţă care este pusă la grea încercare pe durata vieţii, o năzuinţă profundă care provine nu numai din inimă sa, ci răsună ca un strigăt de luptă în orizontul evenimentelor variate şi neaşteptate. Asta, până în momentul decisiv când acea linişte a spiritului, netulburată de cugetări, îi aminteşte ce-a devenit.

Ai devenit un nou Eu, trofeu al unei bătălii decisive, trofeul unei „intransigenţe” dincolo de bine şi de rău, sau, poate, ultimul refugiu al unei minţi neconformiste?

Leadership: Poţi să realizezi integrarea ta prin cauzalitate într-o întrecere pentru o aparentă supremaţie, prin optimizarea raportului dintre cauză şi efect, dintre începutul şi împlinirea unui act de control?

Ca un soldat umil şi modest, însă devotat unei cauze nobile, pistolarului nu-i este teamă de prima picătură de sânge care slujeşte devotamentului său pentru mental şi fizic, iar în adâncul interesului său pentru armele de foc nu se găseşte nici cea mai măruntă amărăciune, poate doar puţină durere emoțională asociată cu pierderea, dezamăgirea, doliul, nedreptatea.

Dar nici celălalt pistolar nu este mai prejos. De departe de a-i condamna ambiţia pe care o putem aprecia la orice om neînfricat, el pare să aibă dublul avantaj al discreţiei: are calitatea de a păstra o taină, de a fi rezervat în atitudine, vorbe şi fapte. Prin intermediul unui intimidant Urtysnepajdú, vibrația nebună a unei lumi aflate în agonie, el refuză să devină victima neputincioasă a unei lumi fără sens, căreia îi rezistă prin ironie şi zeflemea, afişând un zâmbet viclean pe faţă.

Dar oare, nu este în interesul esenţial al cauzei însăşi, ca cei mai înflăcăraţi slujitori ai ei să deţină o pondere mai însemnată într-o vulnerabilitate menită să piardă orizontul oportunităților, faţă de alte activităţi? Sau nu, mai bine ar fi să nu-ţi sacrifici doar libertate, ci şi pe tine însuţi, sub pretextul abnegaţiei care te face să pui între paranteze orice visuri?

- Meritul discreţiei ! asta-i totul. Singurul lucru pe care îl ştii bine, ca pistolar, dar nu poţi să-l divulgi, chiar dacă numai după chip s-ar putea distinge adevărul, este acel soi de presiune, nevoia de a te încadra într-un anumit tipar al oamenilor puternici, activi şi energici, care ştiu că pot orice, şi mai ştiu că nimic nu este întâmplător pe acest pământ. Da, este un soi de presiune intimidantă pe care trebuie să o folosești în favoarea ta, şi care nu se rezumă doar la a privi impasibil, ci la a face şi mult rău dacă este necesar. Nu se rezumă doar la "making things look good", ci şi la recompensa primită după îndeplinirea rezultatului final.

Artistul unei lumi agitate se descoperă prin discreţia pe care el o manifestă într-o situaţie urgentă în care se menţine posibilitatea de a produce ceva captivant.

El este artist pentru că promovează o stare de spirit care reflectă esenţa sufletului uman, prezent peste tot şi în toate: aceea de a evada din realitate pentru a se aventura alături de eroi în lumi necunoscute. De fapt, asta face un artist: el pleacă de la elemente din realitate pentru a contura un univers imaginar, modelat după viziunea sa.

Ultimul refugiu al unei minţi neconformiste este povestea unui artist care şi-a redesenat cu îndrăzneală viaţa, construindu-şi personajul din stările diverse de spirit pe care le încearcă modelele sale preluate din planul realităţii obiective. El se numeşte artist fiindcă opera sa corespunde realităţii, dar în acelaşi timp oferă o imagine evocatoare a unei lumi pierdute.



* Notă: Once upon a time in the West (1968) - Final duel

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se g´┐Żndeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Donează prin Paypal

Alternate Text

DONAŢIE RECURENTĂ

Donează lunar pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

DONAŢIE SINGULARĂ

Donează suma dorită pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

Donează prin Transfer Bancar

Cont Lei: RO34INGB0000999900448439

Deschis la ING Bank

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate