Un clasic al trandafirului roșu

Năzuiește către ceva bine definit, apoi fă ajustările corespunzătoare pentru a-l oferi drept imagine al unei destinații artistice de excepție care nu va înceta niciodată să fascineze.

Nu mi-am putut închipui niciodată că un trandafir abia înmugurit ar putea revărsa asupra mea atâta îmbelșugare la nivelul câmpului semantic al creației, indiferent de suportul ori de forma de exprimare a informației, introducând în spațiul acestei confesiuni densitatea vizuală a detaliilor care fac dintr-o scenă din viața obișnuită constatarea unei comparații inovative.

Interesant cum o expresie simbolică a nemărginirii spațiale, extrasă din elementul pământ și anexată la îndeplinirea unui vis frumos, secondată de o renaștere mistică în sfera spirituală, poate veni în întâmpinarea unei concepții artistice, precum: “fascinația purității într-un univers fără sfârșit”.

Orice frumusețe își câștigă admirația și aprecierea în jurul revelației unui scris consistent, plin de viață, abia cules dintr-un spațiu al verosimilului artistic. Dacă grădina nu mi-ar fi prilejuit oprirea unei clipe într-un moment de neuitat, traversând un profund sentiment de apartenență la un cadru de comparație mai larg cu un cuvânt-imagine, probabil aș fi riscat să îmi formez idei și păreri preconcepute despre ceea poate echilibra o situație confuză, cum este acea când nu știi ce rost are lumea într-o perspectivă a esteticii disponibilă într-o serie de finisări și culori vii.

În artă trebuie să iei în considerare factorul “frumos” din perspectiva exemplului care îți este cel mai la îndemână, un exemplu de înaltă inteligență a naturii care să reprezinte totodată un simbol al eternei splendori a vieții.

În același timp, trandafirul se poate face răspunzător de acceptarea unei noi viziuni de interpretare și de edificare a unei arte plină mister, într-un anotimp fără nume, pentru care un artist ar garanta premisele elementare ale profunzimii unei abordări de substanță în relieful virtual născut din opoziția formă-fond. Contemplarea acestui material realizat în întregime optic nu costă decât un minim de deschidere în fața unei abundențe de emoții pusă sub semnul prelungirii unei lumi tot mai fragile.

Pentru întâia oară am parcurs distanța de la admirație la regret, de la esența unei dispoziții lăuntrice superioare până la frumusețea uitată a vieții care se refuză oricărei îngrădiri și etichetări, oricărei fixări conceptuale sau lingvistice, oricărei încadrări artificiale in un mondo vivente. Sensul pe care îl căutam într-un mod neostoit la o artă deschisă interpretării, prin evacuarea criteriilor estetice clasice, a prins viață dintr-un arbust erect care înflorește de la sfârșitul primăverii, până toamna târziu. Iarăși spun: Senzațional !

Poți să-ți încadrezi experiența cotidiană într-un exercițiu util de virtuozitate care să constituie o prelucrare liberă a unei teme delicate, atât de complexă din punct de vedere emoțional?

O operă de artă este întotdeauna finisată prin adaosul de linii și puncte ordonate de întregul semantism al unui univers simbolic, adaosul de poeticitate fiind analizat din variate perspective ale unei exprimări vizuale.

Desigur, dacă aș lua în calcul opiniile altor admiratori de frumos, cu o duioasă băgare de seamă, imaginându-mă creatorul unei forme mai elevate de cultură a imaginii, tot ceea ce știu despre acest living entity in her own right, aș fi probabil tentat să apreciez o operă de artă din punct de vedere al culorilor, pendulând între nuanțe de galben, roșu, alb, mov sau chiar multicolor.

Dar eu prefer întotdeauna roșul, fiindcă imită sângele provenit dintr-o sângerare a culorii care străbate infinitul, marea circulație universală, ca într-un fragment de manuscris timpuriu asociat cu un titlu construit din două formulări independente: “A thousand shades of passion” și “The Magic Illustration of a Sunset”. La fel de bine știu să folosesc și celelalte culori, în proporția cuvenită realizării unei imagini mai complete asupra evoluției unei științe considerate fară precedent.

Virtuozitatea, specifică unui maestru al cuvintelor, impune o anumită tendință spre perfecțiunea conceptului pur izvorât din efervescența cotidianului, dintr-o sursă vie de inspirație, pentru a-l oferi drept imagine al unei destinații de poveste. În timp ce ponderea dominantă a unei imagini-simbol este dată de relația dintre expresivitate și elaborare lăuntrică (actul dăruirii de sine).

Probabil cer de la mine mai mult efect de adâncime, dominant prin convertiri optice dintre plinuri și goluri vizuale, asupra caracterului conceptual al reprezentării unei lumi cu însușiri estetice diferite. Un artist al fineții, dincolo de putința de a efectua străpungerea unui univers dominat de firescul supraviețuirii prin cunoaștere, alege de regulă seturile de reprezentari esențiale formate din mixturi de culori pentru a integra o anumită interpretare într-un scris de mâna îngrijit și plin de sens.

Așadar, ceea ce mă ajută să mă simt prețuit, urmărind o profundă idee filosofică ca întindere spațială cu trimitere la un proces de reflecție asupra unei realități simbolice, este tocmai mândria de a recunoaște că am găsit un model de comparație între viața mea și un univers suav, delicat și plin de farmec.

Poți să argumentezi imperativul unor eforturi echilibrate de constituire a unei viziuni artistice, în vederea valorificării ei din variate perspective durabile a diversității zonelor de conținut?

S-ar spune că imperativul eforturilor mele de constituire a unei viziuni artistice, în vederea valorificării ei din variate perspective durabile a diversității zonelor de conținut, ține mai mult de semnul vizual sau de o apariție formală, un dar făcut de Venus Pământului, un concept al Creatorului de Frumos căruia îi acord mental atributele unei întinderi spațiale nelimitate.

Lucrurile create de Dumnezeu sunt înțelese prin curiozitatea infinită față de expresiile multiple ale emoțiilor care pot apărea la unele întâlniri fie ele romantice, fie îndelung închise și încătușate undeva în corpul unui simbol al perfecțiunii, al purității și grației.

Trandafirul sprijină ochiul în măsurarea adâncimii scenei unei lumi cu prea puține zgomote, făcută dintr-o apercepție a profunzimii în om și în artă. Ca mecanism combinatoriu menit să ducă de la simplu la complex, la construirea idelor mai complicate din senzații simple, trandafirul relaționează foarte bine cu operații precum atenția, înțelegerea, discernământul, considerarea sentimentelor, reconcilierea dintre două sau mai multe tradiții, justificarea preferințelor estetice pentru peisaj, aprecierea bogăției de simboluri, dobândirea unei noi identități, etc.

Folosind toate mijloacele artei în punctul înțelegerii mecanismului generator de expresivitate și metamorfozare al cuvintelor străbătute de vibrația unor pete de culoare, am întrezărit o nouă concepție: “Remind yourself of the beauty that surrounds you”. Trebuia neapărat să o asociez leadershipului pe care l-aș defini ca un produs al artei de a trăi înțelesurile unei lumi care nu își are realitatea ei proprie, ci o realitate concepută ca o nesfârșită ordine providențială de către un mare plăsmuitor de imagini și metafore revelatorii.

Excelența estetică a unui limbaj vizionar-artistic decurge din expresivitatea cu care articulezi o idee a cărei valoare este general recunoscută, dar a cărei însemnătate o înțeleg foarte puțini.

Un clasic al trandafirului roșu este opera unui artist stăpân pe mijloacele artei sale, una desenată, pictată, sculptată sau fotografiată, care își poate găsi oricând corespondent într-un stil spontan al scrierii care te absoarbe, te face parte dintr-o poveste magică capabilă să atragă nu pentru că e atât de rară, ci pentru că este atât de delicată, atât de complexă din punct de vedere emoțional.