Un creuzet în care soarta îl aruncă pe om

Încearcă să ajungi la acea maturitate în care apreciezi la maxim ceea ce ai, chiar dacă ceea ce ai corespunde cerinţelor spiritualităţii înalte, nu cerinţelor propriei tale logici.

Viaţa începu să fie grea pentru Marius. Nu fusese de ajuns că-şi mâncase hainele şi ceasul. Acum se hrănea cu ceea ce se numeşte răbdări prăjite. E un lucru groaznic, care înseamnă zile fără pâine, nopţi fără somn, ceasuri de seară fără lumânare, vatră fără foc, săptămâni întregi fără lucru, viitor fără nădejde, haine rupte în coate, o pălărie veche de care râd fetele, uşa pe care o găseşti încuiată pentru că n-ai plătit chiria, obrăznicia portarului şi a birtaşului, batjocura vecinilor, tot felul de umilinţe, demnitatea înăbuşită, acceptarea oricărui fel de muncă, dezgust, amărăciune, descurajare. Marius se deprinse să le înghită pe toate şi află că sunt adesea singurele lucruri cu care te hrăneşti.

În clipa aceea, când omul are nevoie de mândrie, pentru că are nevoie de dragoste, el se simţea luat în râs, fiindcă era prost îmbrăcat, şi caraghios, fiindcă era sărac. La vârsta la care tinereţea îşi umple inima cu o semeţie împărătească, el îşi plecă adesea privirea spre ghetele lui rupte şi cunoştea nedreptele ofense şi ruşinea umilitoare a mizeriei. Minunată şi grozavă încercare, din care cei slabi ies ticăloşi, şi cei tari sublimi. Un creuzet în care soarta îl aruncă pe om de câte ori vrea să aibă o puşlama sau un semizeu !

Pentru că în luptele mărunte se săvârşesc o mulţime de fapte mari. Sunt puteri, încăpăţânate şi necunoscute care se luptă în umbră, pas cu pas, cu năvala de neînlăturat a nevoilor şi a mârşăviilor. Victoria nobilă şi tainică, pe care n-o vede nici o privire, pe care n-o răsplăteşte nici un renume şi n-o salută nici o fanfară. Viaţa, nenorocirea, singurătatea, părăsirea, sărăcia sunt câmpuri de bătaie care-şi au eroii lor, eroi necunoscuţi, mai mari uneori decât eroii celebri.

În felul acesta se zămislesc firile puternice şi tari. Mizeria, aproape totdeauna vitregă, e câteodată mamă adevărată, sărăcia dă naştere puterii sufletului şi a minţii; deznădejdea e doica mândriei; nenorocirea e un lapte bun pentru cei mărinimoşi. *

Leadership: Poţi să transformi conţinutul unei învăţături înalte despre viaţă într-o înrâurire profundă asupra spiritualităţii care îţi conferă valoare şi unicitate aparte prin limitele pe care le poţi suporta?

Oricine poate să adopte, după bunul său plac, o schimbare pe care s-o vadă în lume, cu singura condiţie de a nu-şi însuşi fără drept victoria unei tendinţe de sensibilitate într-o altă modalitate de manifestare a concretului vieţii.

Aceasta este sensibilitatea de care se loveşte o viaţă tristă: demnitatea înăbuşită, viitorul fără nădejde, ruşinea umilitoare a mizeriei, şi iată de ce este nevoie ca omul să dezvolte o manifestare adecvată a trăirilor emoţionale, pentru ca sensibilitatea caracterului său să nu se reducă la încercări şi lupte fără niciun sprijin, fără succes, fără folos.

Câmpul tău de bătălie trebuie să se umple rapid cu stări de spirit ce nu cunosc rupturi, cu armonia dintre ce spui, ce gândeşti şi ce faci, aşa încât mândria lui să nu aibă de suferit, sau dacă are de suferit, să sufere fără să lase urme în vreo direcţie sau alta. Iar dacă viaţa omului e grea, din pricina lipsurilor, aceasta este din cauza faptului că întreg câmpul de bătălie pe care el se plasează este zdrobit de indisponibilitatea sufletului de a se uni cu credinţa şi de a merge mai departe spre desăvârşire, spre mântuire, spre noi orizonturi şi noi împliniri.

Iată ce ne furnizează conţinutul unei învăţături înalte despre viaţa: analizează-ţi neajunsurile prin prisma succesul la care speri să ajungi, încât să te ridici deasupra a ceea ce crezi că eşti, deasupra a ceea ce te afectează, deasupra a ceea ce te ţine prizonier.

Iar sensibilitatea se tratează uneori prin intermediul atitudinii de a vedea mai ales partea goală a paharului, laturile nefavorabile ale unei situații, în perspectiva unei neîncetate asemănări cu o sămânţă care suferă şi moare în pământ, dar din care apare o plantă nouă.

Luptele mărunte pe care le dai cu viaţa sunt singurele caracteristici persistente ale caracterului tău, aducând în prim plan suportabilitatea ta de a recunoaşte realitatea în care trebuie să faci efort să distingi lucrurile, să scoţi la suprafaţă sensurile unei lumi aflată într-o cumplită transformare.

Sensibilitatea, falsa spiritualitate, este mândria de a fi tu însuşi într-o situaţie care îşi cere să fii altcineva. Aminteşte-ţi mereu de infinită putere a sufletului care poate lăsa în urmă dezamăgirile și neîmplinirile, spre calea regăsirii acelor lucruri care îţi lipsesc și care, tocmai pentru că îţi lipsesc îţi dau avântul de a le afunda în existenţă, nu în gândire.

Poate că şi tu vezi viaţa ca o pânză, plină de culori îndrăzneţe, sau ca pe o interminabilă călătorie, sau ca un potenţial pericol, un proces dificil prin care treci şi nu ştii ce anume te aşteaptă. Oare fiindcă te afunzi prea mult într-o gândire care s-a obişnuit să includă în percepția realității tot ce servește prejudecățile, dogmele și imaginile tale idealizate?

Adevărata spiritualitate este strâns legată de mândria de a te simţi puternic în orice circumstanţă care te trage mai jos de limitele tale de suportabilitate a vieţii.

Emoţiile care creează blocaje sau limite în tot ceea ce vrei să ţi se întâmple, pe care le exprimi cu greutate în relaţiile cu ceilalţi oameni, sunt aceleaşi emoţii care te ţin captiv în experienţele trecute ale vieţii. Chiar dacă ele sunt considerate nedorite sau inacceptabile din punct de vedere social, chiar dacă te încearcă şi te urmăresc constant în viaţă, aminteşte-ţi întotdeauna ca un fluture care nu care nu îşi deschide aripile şi nu zboară, el nu-și are rostul în lume.

Un creuzet în care soarta îl aruncă pe om se măsoară prin intensitatea propriilor emoţii și trăiri, cărora trebuie să le acorzi o atenție specială dacă vrei să te adaptezi la provocările şi vicisitudinile vieţii. Toate provocările și vicisitudinile sunt topite într-un creuzet al voinţei pe care trebuie să-l foloseşti pentru a-ţi căli caracterul, fiindcă soarta unui om puternic să măsoară prin intensitatea emoţiilor şi trăirilor pe care le înfruntă în fiecare zi.

* Notă: Victor Hugo - Mizerabilii, Editura Literatură de stat pentru literatură şi artă, 1960.