Un dar neprețuit din partea naturii
Învață să observi cât mai profund lumea și viața, dar de fiecare dată ca o experiență diferită.
Îmi privesc zilnic grădina cu satisfacție, așa cum își privește un pictor capodopera, ca pe un exemplu de împlinire a unui vis obsedant care niciodată nu se va șterge din memoria vieții. E ca o alinare dulce pentru suflet, la fel ca atunci când asculți marea, valurile, când simți nisipul arzând sub tălpile desculțe, când soarele și vântul își împărtășesc zâmbetul cu tine. În orice clipă te simți ca în paradis. În fața măreției naturii emoția este imensă.
Dar nu tot ce te încântă este menit să reziste în timp, amănuntele pălesc, detaliile se șterg. Uneori îmi simt doar căderea sufletului în abis, o provocare din partea naturii care mă împinge să o consider tot mai mult o gaură neagră. Alteori simt miracolul unei alte lumi, alta decât cea redusă la om și paradis. Tot ce mă încântă și mă fascinează inevitabil, mă face să cad pe gânduri, încât simt că fac parte dintr-un roman de John Fowles unde trebuie să fac o alegere între destin și înțelepciune.
Una din florile din fața ferestrei mele dă semne evidente că se pierde. Culorile frunzelor și-au pierdut mult din intensitate, tulpina pare tot mai uscată, lipsită de vlagă, suficient cât să mă lase mut în fața deznădejdii de care este cuprins un artist atunci când își vede tabloul făcut bucăți, neputând parcă să respire, fără să mai poată schimba nimic.
Nici eu nu sunt nemuritor, și numai simțământul aceasta neliniștitor mă îmbătrânește puțin câte puțin. Încă vreau să sorb din binecuvântarea de a fi fericit în mijlocul unui timp care trece prea repede.
Poți să te înscrii pe un parcurs al privirii aruncate spre fragilitatea unei emoții trăită în mod genuin și văzută ca totalitate a unei lumi interconectate?
Pe de altă parte, crinii lalelele, narcisele, trandafirii, rododendronii și hortensiile se află în plin proces de înflorire. Observându-le gingășia, mă apropii vrăjit de ele și le vorbesc tot atât de natural precum un pictor care odată ce întinde culoarea pe șevalet își exprimă sentimentele față de peisajul surprins într-o zi toridă de vară.
Viziunea unui artist este înălțimea maximă a unei flori din grădină care își prelungește durabilitatea cu cât este expusă mai mult la lumina naturală. Dar poate fi și o petală a unei minunate flori pe care o ia vântul dacă nu cuprinde în ea acea plenitudine a adevăratei călduri vitale (spirituale) dată de statornicia unei simțiri cultivată în spirit livresc.
În leadership, totul începe cu privirea aruncată înăuntrul a ceea ce se petrece cu adevărat în fața ochilor tăi, ca atunci când vrei să vezi povestea din spatele tabloului pe care oricum l-ai descrie, el rămâne un obiect pe care timpul îl rănește și îl jefuiește de splendoare.
Nu fi trist pentru că una din florile tale preferate se ofilește, ca și când ai fost o parte din identitatea ei, o transpunere din limbajul naturii. Mai degrabă, încearcă să te simți binecuvântat fiindcă ai parcurs distanța de la admirație la afecțiune, echivalând cu o formă de nediferențiere, o atitudine de apropiere, o puternică legătură între tine și o creație a lui Dumnezeu pe care timpul nu o va transforma nici în nostalgie, nici în elegie, nici în uitare, ci i-a păstrat un loc viu în nemurire.
O floare ofilită este imaginea unei călăuziri printre reflecțiile unei realități care nu poate fi cunoscută pe calea minții, ci doar a sufletului.
Un dar neprețuit din partea naturii poate fi o lecție de viață din care e bine să înțelegem că totul este interrelaționat și interconectat, numai că de multe ori alegem individualismul și separarea de cele spirituale atunci când totul pare pierdut.
